george cojbuc natura

Schimbări în natură...

Pică cerul
la-nălţime
stropi de stele
în miez de noapte
şi rebele
'ncrengături
de lumini
fulgerături...

Se-ncovoaie
în natură
Luna stând
potejată de căldură
parcă vrând
să se trezească
după-o noapte
nefirească...

Se ridică
sus pe boltă

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău (2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

ai scris o poiezie foarte frumoasa bravo eu chir ma bucur ca la noi in moldova mai sunt oameni care [...] | Citeşte tot comentariul

Schimbarea la faţă

Natura se schimbă la faţă,
Îşi pierde din verdele crud,
Pluteşte o urmă de ceaţă
Urnită de vântul zălud.

Struguri grei pe-araci se cocoaţă,
Cocorii privesc înspre sud,
Natura se schimbă la faţă,
Îşi pierde din verdele crud.

Pământul e reavăn şi ud,
Scârţâieli de greieri se-aud,
O floare de câmp se răsfaţă
În iz de uscată fâneaţă,
Natura se schimbă la faţă.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declin

Într-un bar nocturn, non-stop,
Uitat în crame-i mirosul de vin,
În damf de whisky, smog de sigar,
George al meu pare-n declin

Un shaker agitat ca la circ
De al sticloanţelor magistru,
Natură moartă cu contur absent,
Scânceşte-a gol paharul, tristu'

Vid de idee jur-împrejur
Tăcere neagră, absorbantă,
Iremediabilul declin
În care sub asalturi de absint
E declarat non-grata orice vin

Rafturi rânjind din etichete,
Ispititoare ca sirenele fantome,
Hai, George, să plecăm,
Ne-mbălsămează, vii fiind,

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Agatha Grigorescu-Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Paşte

Priviţi natura cum renaşte:
Gătitu-s-a cu haină nouă,
Dar nu vă îmbătaţi cu rouă,
Gândiţi-vă a recunoaşte

C-am implorat preasfinte moaşte
Când nu ploua. (Acum prea plouă!)
Priviţi natura cum renaşte:
Gătitu-s-a cu haina nouă.

Rugaţi-va până la Paşte
Spre cer cu mâinile-amândouă
S-avem pe masă miel şi ouă
Si-n sărăcia ce ne paşte,

Priviţi natura cum renaşte!

rondel de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare rechin din lume

Sunt, prin natură, comportare,
Rechini de-oceane, fluvii, mare;
Iar pe uscat ‒ înşelătorul
Şi cămătarul, negustorul,
Tâlharul, hoţul şi piratul,
Dar cel mai mare-i... avocatul.

pamflet de George Budoi din Avocaţii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (30 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul îndură ...

Vântul vâjâind
Viscolul vuind
Valuri vălurind
Dureri de natură.
Zile zămislind
Zale zornăind
Zone zbuciumând
Pământul îndură.
Ploaia picurând
Plaurii plutind
Planeta plângând
Natura e udă.
Marea murmurând
Munţii mălurind
Minţile muncind
Cerul să le-audă.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui Florar

Când natura îmbracă veşmânt înfloritor
Şi-şi împleteşte-n cosiţe petale colorate,
Luna mai e-un domnesc alai curtenitor
La un ceremonial de mirese aristocrate.

Speranţa creşte-n suflet precumpănitor
Şi deznădejdile devin patetic moderate
Când natura îmbracă veşmânt înfloritor
Şi-şi împleteşte-n cosiţe petale colorate.

Roiuri de fluturi se destramă-nflăcărate,
Se şoptesc cuvinte cu aromă de amor;
Zefirul le petrece-n dorinţe deliberate
Prin parfumul amurgitului ademenitor

Când natura îmbracă veşmânt înfloritor.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absurditate

Tinere, natura nu-i înfricoşătoare, oamenii sunt înfricoşători!

Tu trebuie doar să înţelegi natura şi ea va deveni prietenoasă.
Creatura cunoscută cu numele de om este, desigur, foarte inteligentă,
capabilă de a construi orice, de la bârfe la teste pentru sarcină,
şi totuşi distruge două sau trei specii în fiecare zi.

În asta constă absurditatea omului.

poezie de Gao Xingjian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te naşti şi plângi de fericire

Sunt una cu pământul
cu apele ce nasc izvoare,
cu arborii şi florile bucuriei,
sunt piatra de încercare a fiinţei mele,
sămânţa tristeţii şi a fericirii,
sunt începutul şi sfârşitul existenţei.

Sunt fericit când simt iarba sub tălpi,
sunt fericit când ploaia îmi spală obrajii,
sunt fericit când soarele surâde-n fereastră,
sunt fericit de prieteni, de copii,
de fiinţele dragi ce mă-nconjoară,
sunt fericit de visul ce mă înalţă,
de păsări, de natura mamă.
Sunt fericit de întinsele câmpii,
sunt fericit să-mi văd copiii
jucându-se-n zăpadă.
Sunt fericit prin adevărata
natură a sufletului.

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi adevărată, - şi jucată

Ochiul se face frumos sau urât
de după ideea de dedesupt.
Timpul se face de semizeu
dacă "tu" îl iubeşte pe "eu".

Se întomnează, cad frunze,
trec animale lehuze,
trece natura absurdă, natura
arzându-mi cuvântul şi gura.

Eu sunt o piatră-n strigare, o piatră, -
un înger eu sunt, care latră
o dată
şi încă o dată
şi încă o dată...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!