Poezii despre george cojbuc natura, pagina 3
Suflet de român
Munții-mi sunt sufletul
ce zboară liber peste nori,
Marea mi se oglindește-n
ochii ce-mi privesc necontenit
spre orizont,
pădurile-mi sunt gândurile
ce-mi freamătă fie zi, fie noapte...
Născut român, liber sunt si am să fiu,
cât timp gându-mi zboară liber deasupra munților semeți,
cât timp marea-mi cântă-n timp ce eu o privesc,
cât timp pădurile-mi dragi îmi povestesc despre dragostea ce-o poartă ploii...
Născut român, natură sunt,
mă-ndrăgostesc de verde primăvara,
iubesc stele mii ce mi se-arată noapte de noapte vara,
plâng in ritm de ploaie blândă toamna,
iarna târziu, pe terminate, dor de primăvară mi se face...
Natură sunt,
dragostea ce-i port mi-o scriu pe nenumărate foi,
până-n ziua aceea de nu ar mai veni.
poezie de George Svet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Plânge marea
Plânge marea, plânge țărmul,
Albatroșii plâng și ei,
Vântul și-a-ntețit vacarmul
Biciuit fiind de zei.
Plâng și crestele-nspumate,
Plâng catargele... se frâng,
Pentru cei plecați departe
Ochii celor dragi, azi, plâng.
Și natura toată plânge
Lacrimi podidesc și curg,
Matrozi uzi cu rece sânge
Trimit gândul lor în burg.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre vânt, poezii despre sânge, poezii despre prezent, poezii despre ochi, poezii despre natură sau poezii despre gânduri
Rondelul naturii schimbătoare...
Privind adesea în natură
Schimbările sunt tot mai multe,
Iubire chiar și aventură
În lucruri mari sau chiar mărunte.
Schimbările naturii-s crunte.
Iubirea ei nu mai e pură.
Prin cine adesea în natură
Schimbările sunt tot mai multe.
În circuitul ei firesc
Natura-i foarte schimbătoare.
Ființele se nasc și cresc,
Dar la un timp ființa moare..
În lucruri mari sau chiar mărunte
Privind adesea în natura,
Schimbările sunt tot mai multe.
rondel de Cristina Cazadoi
Adăugat de Cazadoi Ioana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre schimbare, poezii despre naștere, poezii despre moarte sau poezii despre creștere
Natura naturii ( extras din "Omul lent" )
De ce iubirea, chiar acel fel de iubire pe care pretinde el c-o practică,
are nevoie de spectacolul frumuseții pentru a fi adusă la viață?
Ce au, la modul abstract, de-a face picioarele frumoase
cu iubirea sau acea materie cu dorința?
Ori e vorba doar de natura naturii, despre care nu se pun întrebări?
poezie de J.M. Coetzee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre viață, poezii despre picioare sau poezii despre dorințe
Decadență
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade
furtuni fac ravagii nu s-au prevăzut
curg nenorocirile din cer... cascade.
în puterea lui Hristos m-am încrezut
L-am cinstit cu versuri cu balade
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade.
splendori de primăvară pier în nevăzut
pe întreg pământul bântuie tornade
departe de biserici îngeri au decăzut
pretutindeni moartea se înfruptă din roade.
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre îngeri, poezii despre versuri, poezii despre tornade, poezii despre religie, poezii despre prăpăstii sau poezii despre poezie
Simt natura
Se-mprăștie încet norii
Intr-o vale iese un izvor
Apar colții roșii la bujori
Ciclul vieții este izbitor
Se întorc acum cocorii
Natura se trezește
Respir prin toți porii
Zvon se răspândește
Oameni sădesc un pom
Parcurile pline cu flori
Glasuri vesele de om
Pare-a mă trezi în zori
Dintr-o iarnă amorțită
A ieșit pe nesimțite
Lângă gardul la portiță
Mici lăstare din semințe
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre roșu, poezii despre parcuri, poezii despre nori, poezii despre iarnă sau poezii despre gheață
Natură moartă cu țigară
Gândurile mele sunt puțin prăfuite,
Ca aceste flori ce par ofilite,
Ca această pană de scris, însoțind stiloul tău aurit,
Ca aceast portret, pe acest tapet desuet,
Ca teracota pierdută - n prezent,
Fidelă camerei ca un sergent
Te rog, aprinde o țigară,
Pentru - a primi un strop de viață
Tabloul aceasta cu natură moartă!
poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre portrete, poezii despre flori, poezii despre fidelitate sau poezii despre aur
Luna si natura
Luna si natura
Impreuna zambesc,
Ingeri si oameni
Canta si zambesc,
Luna cea frumoasa
Pe cer sta in tron,
Canta mai voiasa
In acest decor...
Ingerii danseaza
In acest paradis,
Dumnezeu aduce,
In inimi un vis;
Vis al primaverii
Si al bucuriei,
Drum al fericirii,
Catre nemurire...
poezie de Mădălina-Elena Moldoveanu
Adăugat de Mădălina-Elena Moldoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre rai, poezii despre inimă, poezii despre fericire sau poezii despre bucurie
Serbarea ființei
dintre posibilitățile infinite
ale spaimei
mă gândeam că-mi este chiar dor
de infinitul oceanului tău
ce-și desfășura
o mie și unu de anotimpuri
când toată natura
se-ndrăgostește de toată natura
și-atunci...
țipând serbarea ființei
alegeam o nouă dimensiune
de a iubi
colții luminii
și așteptarea topea
cu o somnolență lucidă
adânc
gratiile singurătății...
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre singurătate, poezii despre posibilitate, poezii despre ocean, poezii despre lumină, poezii despre infinit sau poezii despre dor
Broasca țestoasă
Nu-i vezi cap, nici coadă, nici picioare,
Un bolovan... Dar dac-o leși în pace,
Ea scoate botul de sub carapace
Și-ncet -încet se pune în mișcare.
In cate milioane de tipare,
Cu haine transparente sau opace,
A trebuit Viața să se-mbrace
In drumu-i de prefaceri milenare!
Căci dibuind o formă mai perfectă,
De la amibă până la insectă
S-a rătăcit în mii de ipoteze.
Și ce drum lung și evoluții grele,
Pân-a ajuns Natura să creeze
Gingașa formă a iubitei mele!
poezie celebră de George Topîrceanu din Poezii, Ed. Ion Creangă -1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre perfecțiune, poezii despre pace, poezii despre mișcare sau poezii despre insecte