Pământul îndură ...
Vântul vâjâind
Viscolul vuind
Valuri vălurind
Dureri de natură.
Zile zămislind
Zale zornăind
Zone zbuciumând
Pământul îndură.
Ploaia picurând
Plaurii plutind
Planeta plângând
Natura e udă.
Marea murmurând
Munții mălurind
Mințile muncind
Cerul să le-audă.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre natură
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre planete
- poezii despre munți
- poezii despre durere
Citate similare
Puține vorbe rostește natura! Vântul sălbatic nu ține toată dimineața, ploaia-n șuvoaie nu ține-o zi întreagă. Cine stârnește vântul și ploaia? Cerul și pământul. Dacă nici Cerul și pământul nu le pot face să dăinuiască cum o să poată oamenii?
Lao Tse în Cartea despre Dao și Putere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre vânt, citate despre ploaie, citate despre natură, citate de Lao Tse despre natură, citate despre dimineață, citate despre Pământ sau citate de Lao Tse despre Pământ
Zăbrelind zadarnic zborul - Sonet
Zeci zefire zgândărind
Zorii zilelor zburlite,
Zornăie zale zorite
Zvelte ziduri zămislind.
Ziua zburdă-n zări zvâcnind.
Zac zorele zvânturate-
Zumzet, zarve zvăpăiate,
Zelos zimții-și zăngănind.
Zăbovind zăganul zorul,
Zace-n zaua-i zdruncinat.
Zgârie-n zadar zăvorul,
Zvârcolindu-se-n zăporul
Zbaterilor, zbuciumat,
Zăbrelind zadarnic zborul.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre vulturi sau poezii despre hărnicie
Sub cerul de safir al verii,
Un puf firav de păpădie,
Plutind în palma adierii,
Dă lecții de zbor cui nu știe.
catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre lecții sau lecții de engleză
Furtunile se torc de constelatii
Furtunile se torc de constelații
Cu firul viu al apei, se țese malul timpului pe rând
Solii, de clipe, pășesc prin revelații
Pământul inimii a încolțit în aripa de gând.
De sunt, nu știu, precum, apostolul din valuri,
Iisus, întinde Mâna, cu liniștire, blând
Și ceartă pasul în marea inimii plângând
În scutul sfântului Său nume lumină și tăceri tresar
curgând
Fiorul meu, simțire, în răstignire, îngenunchind în
rugă
La porți de templu, vrăjmașe-gânduri alungând.
Pe dig de răsărit, cad valuri de furtună
Smerindu-se, se sting
Si cerul, pentru constelații, tună
Din nimb în nimb.
poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfinți
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre creștinism
- poezii despre constelații
Idilă
De-atâtea zile plânge Cerul!
Chiar și-n această dimineață
Pământul și-a-nălțat reverul,
La gât și-a pus fular de ceață.
Și toate văile-și îmbracă
În voaluri umede, lăptoase
Și roagă Cerul să mai tacă,
Destul cu toanele-i țâvnoase!
Dar Cerul stă posomorât,
Cu norii trași vârtos pe frunte,
Privește spre Pământ urât,
Trimite Ploaia să-l înfrunte.
A pus sechestru peste Soare,
Nu-l lasă-o clipă să se-arate,
Nu știu ce supărare are,
Că doar Pământu-i este frate.
La stele și la Doamna Lună
A pus de strajă nori și vântul,
Le-a pedepsit de-o vreme bună
Să nu se vadă cu Pământul.
Plutea în aer dezolarea,
Insuportabilă-așteptare,
Toți munții, apele și marea
Puneau aceeași întrebare.
Frumoasa Lună bănuia
De ce plângea atâta cerul,
Chiar foarte sigură era
Pe unde șade adevărul.
S-a hotărât să îi vorbească,
Să ia sfârșit această stare,
Nu mai dorea să-l chinuiască,
De-ajuns cu-atâta supărare!
"Pământul, eu l-am mângâiat
Cu raza mea de la distanță,
A fost un gest nevinovat
Ce n-are nicio relevanță.
Nu fi gelos! Doar știi prea bine
Că-n veci eu nu te părăsesc,
Voi sta mereu aici cu tine,
La tine-n brațe eu trăiesc."
Mărețul Cer s-a luminat,
În patru zări trimise Vântul,
Toți norii negri-a alungat
Și Soarele-a umplut Pământul.
poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor (9 august 2005)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre vorbire, poezii despre viață, poezii despre supărare sau poezii despre sfârșit
Cerul cerne ca prin sită,
Ploaia peste veșted lan.
Iarba-i bună-a fi cosită,
Buruiana mai avan...
catren de Mihaela Banu (27 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog, iubito, să nu plângi!
Te rog, iubito, să nu plângi!
Plânge tot cerul pentru noi
Și-al amintirilor strigoi,
Nu vei putea să îl înfrângi.
Te rog, iubito, să-nțelegi!
A spus-o ploaia lăcrimând,
Mii de pretexte invocând...
N-ai vrea iubirea să-mi dezlegi?!
Te rog, iubito, să nu plângi!
Iubirea-nvață s-o renegi.
Ea e făcută pentru regi,
Iar eu nu-s neam de nibelungi.
Te rog iubito, să-nțelegi!
Natura mi-a șoptit și ea:
Destinul nostru n-are stea
Și roade dulci n-ai să culegi.
Te rog, iubito, să nu plângi!
Am auzit norii plângând
Și m-a străfulgerat un gând:
Ce bine-ar fi să nu m-alungi!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre iubire, poezii despre înfrângere, poezii despre strigoi, poezii despre monarhie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Declarație
Ești ca ploaia și ca vântul
Ești ca marea și furtuna
Ești ca noaptea și ca gândul
Ești ca soarele și luna
Ești ca cerul și pământul
Ești ca tot ce-i pământesc
Îți spun sincer:
Te iubesc!
poezie de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Pământ, poezii despre sinceritate, poezii despre noapte sau poezii despre declarații de dragoste
Plânge cerul
Plânge cerul în hohote,
tone de lacrimi
scăldând pământul.
Tună și fulgeră
parcă blestemând vremea.
și curg, curg mereu
mii și mii de picături.
Vântul supărat
îndoaie copacii
în timp ce ploaia-i lovește.
Natura dezlănțuită
trimite fiori reci
oricărei ființe.
Și plouă, plouă, plouă...
Cerului nu-i seacă lacrimile..
Mi-e dor să-mi fie dor
de ploile copilăriei,
dar... ploaia de azi
mă neliniștește;
înfiorarea vremii
strecoară tainice gânduri
în mintea-mi răvășită.
Continuă să plouă,
deși cerul își luminează fața.
Plouă asemeni unui plânset
ce pare să se sfârșească.
Vântul oftează lung,
iar lacrimile i-au secat.
Liniștea îmbracă natura,
iar seara se-așterne încet
ca o pătură pufoasă.
poezie de Carmen Munteniță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre prezent
Aspecte de toamnă
după zile mohorâte cerul s-a curățat
de norii plumburii cu ploaia deasă
dar curcubeie m-au încredințat
că sunt minuni în țara mea frumoasă.
un curcubeu în mine se înalță spre stele
culorile lui se revarsă în versuri
o liniște dulce vibrează sub piele
cu cele mai duioase înțelesuri.
vântul harnic spulberă eresuri
peste munții care stau de veghe
flori de lavandă parfumează șesuri
pe marea speranței mai străbat o leghe.
toamna cu arome de castane coapte
îmi inoculează tendințe de mari fapte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre țări, poezii despre versuri, poezii despre superlative sau poezii despre poezie
Dans al taifunului
Suflă vântul rătăcind
Prinde sufletul iubit
Stinge stelele urlând
Cu un tunet s-a izbit
Iarba s-a urcat la nori
Cerul este o verdeață
Aștri dansează în doi
Valuri albe fără ceață
Cerul cade pe pământ
Stele se-aprind gălbui
Pornește aprigul vânt
Un dans al taifunului
Un luceafăr suferind
Vântul iubita -i răpește
Suflet chinuit plângând
Jalea lui cerul înverzește
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre dans, poezii despre verde, poezii despre galben sau poezii despre alb
Ce este viața unui om?!
Răscruci ce ai de-ales în cale,
Cu file cât să umple-un tom
Și cânt prin zornăit de zale.
catren de Mihaela Banu (3 august 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evocări din vară
Plâng salcâmii
ce așteaptă
cu mult dor.. vorbind în șoaptă
să învie iar natura
și să nu mai curgă bruma.
Să fie numai culori
și curcubeie de flori
să alerge iar copiii
desculți... mirosind crinii
să fie iar primăvară
zi de zi
sau
poate... vară.
Când soarele dogorește
cu raze fierbinți iubește
iarba verde și crudă
fluturii și dulcea mură
copiii cu părul bălai
cu ochi negri ca de crai.
Mirosul de căpșuni coapte
mult prea dulci și aromate
cerul, ploaia și pământul
roua, munții și vântul.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre păr blond, poezii despre păr, poezii despre primăvară sau poezii despre ochi negri
Marea
Flori albastre acopar marea
Si ii dau a ei culoare.
Soarele, ce straluceste,
Se-oglindeste printre valuri.
Nisipul alb, ce scanteiaza,
Se saruta lung cu marea.
Pescarusi inoata-n valuri,
Par ca-si cauta cararea.
Norii trec incet pe apa,
Si se scalda-n unda lina.
Vantul pare ca se joaca
Si pe plaja, el suspina.
poezie de Mihaela Baci (februarie 2015)
Adăugat de Mihaela Baci
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre plajă, poezii despre nisip, poezii despre jocuri, poezii despre flori, poezii despre apă, poezii despre albastru sau poezii despre Soare
Noapte de toamnă
Murmură lin vântul, streșini triste plâng,
Lacrimi reci se-adună și în bălți se strâng.
Ploaia peste ramuri pică tot mai des,
În șoptiri de ape noi povești se țes,
Cu un înțeles.
Ploaia bate-n geamuri, umbre saltă-n joc
Ce-au cuprins și luna plină, la mijloc,
Ce cu-a ei lumină, zvânturând grei nori,
Șterge de pe fruntea-i plină de sudori,
Picuri incolori.
Ies prin crăpătura cerului deschis,
Salbe lungi de picuri, cu luciri de vis,
Sărutând pământul care, amorțit,
Readus la viață, ochii și-a clătit,
Ca din somn trezit.
Toată lumea doarme, că e ceas târziu.
Eu privesc prin geamu-mi cerul plumburiu,
Gândul meu plutește către tine-n zbor.
Te aștept pătrunsă de tainic fior
Și mi-e tare dor.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre visare sau poezii despre tristețe
Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care și pământul.
catren de Camelia Oprița din poemul Rădăcini și soare, Capitol : (revista Plumb nr 169, USR Bacău, Apr. 2021)
Adăugat de Poliana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Camelia Oprița despre vânt, citate de Camelia Oprița despre ploaie, citate de Camelia Oprița despre nori, citate de Camelia Oprița despre apă sau citate de Camelia Oprița despre Pământ
Eminescu
El e cerul și pământul,
Mândru fiu al țării mele,-
Iscusit sădind cuvântul,
Neclintit de vremuri grele.
E luceafărul speranței,
Sufletul acestei nații,
Cuget, talgerul balanței,
Urcat între constelații.
acrostih de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patrie, poezii despre mândrie, poezii despre cuvinte sau poezii despre Mihai Eminescu
Pământul și cerul, pădurile și câmpiile, munții și marea sunt excelenți învățători, care ne învață cu mult mai mult decât putem afla din cărți.
citat din John Lubbock
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre învățători, citate despre păduri, citate despre munți, citate despre educație sau citate despre cărți
Și plouă
Și plouă vertical cu sunete gri,
Plouă pe acoperișuri și pe geamuri,
Plouă pe mine ca și cum n-aș fi,
Plouă pe întinse coclauri.
Și părul mi-l udă lipindu-l de față,
Păsările stau agățate de ramuri
Și lacrima ploii plânge pe talpă
Și curg șiroaiele-n valuri.
Secundele fug ca după masacru,
Lung șir de ochi se uită tăcând,
Mă uit căutându-ți umărul tău tandru
Și ploaia nu tace, aleargă plângând.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre secunde, poezii despre păsări sau poezii despre crengi
Inimi și stele
lângă mare mă așez..
văd plutind pe valuri stele
si uitându-mă atent
sunt doar inimi... cam rebele!
aruncate.... sau uitate...
intr-o vară ce-a trecut
au rămas plutind pe valuri
cu speranțe de-nceput
si pierdute-n spuma mării
inimi.... stele se prefac
urmărindu-ne in noapte
când... si unde am plecat
ne tot strigă... ne tot cheamă
-vino inapoi la mine
-e târziu... si este toamnă
briza rece-ncet adie
pașii mei pe plaja udă
nu se mai intorc curând
te sărut fierbinte vară
repede ai dispărut
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre sărut sau poezii despre briză