Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Terra

Se naște el, Pământul, cu fiecare ființă,
Ingurgitat și pus la loc ca o icoană,
Ce face din bucăți, de secte, o credință,
Ca fiind el, altfel pururi... Renaște om, iguană!

Se moare, oare, Pământul, de atâta neștiință
Pierdut în dogme stranii, atâte multe rele
Și-ar putea el să curme atâta neputință,
Cum a curmat deja, reptilele... de grele.

Oare o trăi, Pământul, așa precum eu, ființă
-Ce nu-i sunt eu suprem, el este, el mă ține
Și nu suportă gravul, ce-l am ca locuință-...
Nerecunoscător, plăti-voi, o zi... Ce poate vine?!?

poezie de (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Bébé La La

De cât o roadere de prezent, o deteriorare,
n-ar fi mai bine tânăr, ca amintirile... nu, oare?...
și a se prosti, așa, într-o derâdere infantilă,
nu ține oare spirit de-adăpat, ca la deșert cămilă...
"comme une jeunnesse
qui perde soi même sa propre adresse"
ține măcar la atâta, la ceva,
la o imagine măcar... "Un bébé... la la"?!?

poezie de (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Proprietar de inexplicabil

Cum e izvor pe creastă în cuarțul de feldspat,
Chiar de ploi nu-l adapă și nu ține zăpadă
Și, cum de nu-s din fier, pe-o scoarță-s agățat
De un magnet străfund... ce și de ocean e radă?

Și, soarele de înalță și floarea-i și copaci,
Cum nu se pierd apoi în spațiul ce tânjesc,
Iar luna de pe cer, 'n genunchi de rugi îi faci,
Cum naște flux și-ar cere oceanele... ce cresc?

Ciudat, cum de se poate să fie atâta apă
Ce acoperă uscat și omul nu-i un pește...
El, ce domină lume și solu' încet 'l îngroapă,
Nu știe că-n rotund, tot se... rostogolește?

poezie de (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
și-n eternitatea sa.
Și cerul, dar și pământul
sunt părți ale vieții noastre.
Când ne vine la toți rândul
călătorim printre astre.

poezie de (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mioara Anastasiu

Sub ploi

Atâta ploaie, de parcă îți vine
Să-ntinzi umbrela peste tot pământul,
Căci nu mai pot fântânile a-și ține
De-atâta apă pietrele și lutul.

La fel, singurătatea mea inundă
Și cea mai slabă, mică, bucurie,
Nu are mintea unde s-o ascundă
În cea din urmă, mare bătălie.

Stăpână-i ploaia peste lumea-ntreagă,
Gonite-s păsări înspre zări străine,
Brumată este viața mea pribeagă
Și toată firea toamnei se supune.

Eu și pământul una ne vom face
Și vom trăi așa, sub ploi, în pace...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Sub ploi

Atâta ploaie, de parcă îți vine
Să-ntinzi umbrela peste tot pământul,
Căci nu mai pot fântânile a-și ține
De-atâta apă pietrele și lutul.

La fel, singurătatea mea inundă
Și cea mai slabă, mică, bucurie,
Nu are mintea unde s-o ascundă
În cea din urmă, mare bătălie.

Stăpână-i ploaia peste lumea-ntreagă,
Gonite-s păsări înspre zări străine,
Brumată este viața mea pribeagă
Și toată firea toamnei e-n suspine.

Eu și pământul una ne vom face
Și vom trăi așa, sub ploi, în pace...

poezie de din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Feminitate

De ce-ai înlănțuit, tot zile,
Pe întreg Pământ, luându-i odihnă,
Pierdut să te privească în tihnă
La nesfârșit, Evă, Dalile...

De ce te îmbraci mereu în floare,
Făcând Pământ șip de parfumuri,
Urnind mulțimi, alai pe drumuri,
De te-or găsi izvor, licoare.

De ce nici mintea nu secretă
Din tot Pământul alte forme,
Să unduie visări enorme
De suavu-ți gât, fin, de egretă.

De ce nu-i oare în Univers
Un alt Pământ cu atât frumos,
Să învețe scribi ce-i "drăgăstos"...
Neant, nu știe liric, vers?

De ce idilele fac mame
Și întreg Pământul e-o idilă
Din fete, fiecare o filă
De dragoste, cu suflet rame?

De ce doar tu așterni alee
Pământ de noi, să o parcurgă...
De ce doar tu ești demiurgă
De-un basm, de-o lume... tu, femeie?!

poezie de (14 iulie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar o feminitate

De ce-ai înlănțuit tot, zile
Pe întreg Pământ, luându-i odihnă
Pierdut să te privească în tihnă
La nesfârșit, Evă, Dalile...

De ce te îmbraci mereu în floare
Făcând Pământ șip de parfumuri,
Urnind mulțimi alai pe drumuri,
De te-or găsi izvor, licoare.

De ce nici mintea nu secretă
Din tot Pământul alte forme
Să unduie visări enorme
De suavu-ți gât fin, de egretă.

De ce nu-i oare în Univers
Un alt Pământ cu atât frumos,
Să învețe scribi ce-i "drăgăstos"...
Neant, nu știe liric, vers?

De ce idilele fac mame
Și întreg Pământul e-o idilă
Din fete, fiecare o filă
De dragoste... cu suflet rame?

De ce doar tu așterni alee
Pământ, de noi, să o parcurgă...
De ce doar tu ești demiurgă
De-un basm, de-o lume... tu, femeie?!

poezie de (14 iunie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nesfârșit

Dacă, legea a treia a dinamicii se aplică în fizica universală,
atunci moartea ne-ar da un recul, cu o forță egală...
păcat, de atâta școală!

Cum, nașterea, se spune că nu poate fi din nimic, niciodată,
eu fiind deja, e clar că exist dinaintea nașterii eternității...
și nici nu mai văd rol, posterității!

Iubirea, fiind idiopatică, este definitiv incurabilă
și culmea, victimele nu se plâng...
e doar o chestiune de... răsfrâng!

Inevitabil, deci fiind tot rotund, nu-i niciodată un sfârșit
și-i neînțeles cum mărul este fructul cel oprit,
că n-am fi fost; nici laicul, nici cel smerit...

poezie de (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Verde

verde
pământul e brun
verde
pământul e scump
verde
pământul e moale
verde
pământul e greu
verde
pământul e ieftin
verde
pământul e gol
verde
pământul e praf
pământu-i noroi
verde
pământul
verde
pământul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cenusa in buzunare" de Alexandru Vlad este disponibilă pentru comandă online la 26.25 lei.
Garofița Popescu

Visez, Exist?

Atâta durere și atâta jale,
M-apasă, mi-e greu, tare doare
.
Cine cu cine? Ce s-a-ntâmplat, oare?
Se "pleacă", se-mpușcă, se moare...
.
Pământul este la fel de mare!...
Cine nu mai are loc si omoară?
.
Tancuri si tunuri, păsări de pradă
Lovesc si rup din oameni, grămadă
.
Mă doare neputința a ceeace e bun
Numai in filme am văzut până acum...
.
Plânge-o vioară in buncărul trist,
PATRU soldați târăsc O femeie!!... Exist?
.
Doamne ce ne-ai dat de trăit? Asa tris?!..
Mai există viața, după? Visez, Exist?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ciudățenie

Ciudată e lumea; se minte, se fură,
E parcă făcută să-și sape ea groapa
-Ce-o umple c-omoruri- căci coasa și sapa
Nu-s doar pentru pâine... și dragoste-i ură!?!

Deci om nu-i suprem, e o specie doar,
Cum altele, multe, ce-au fost și nu știm
Și cap nu ne duce, deștepții, fim
Mulțumiți de pământul ce-avem, l-avem dar!

O specie, rară, omenirea-i... măcar?
Și-om fi protejați... O fi bine?... În zadar?

poezie de (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu și-a ta iubire

Eu călătoresc străin
De toat-a ta iubire,
De mine e pământul plin
Și nu-i sunt împlinire.

Pierit mi-e graiul de atunci
Când m-ai sortit uitării ;
De-aveai în mare m-arunci
Era mai acătării!

Pe ochi o ceață mi s-a pus
De multă lăcrimare ;
Precum venit-am, eu m-am dus...
De ce-ai vrut asta oare?

Cum Cerului să mă închin
Că-mi dat-a moștenire
Pământul cu atâtea plin
Dar nu și-a ta iubire?

Eu călătoresc supus
Atât cât mi-e veleatul,
Ca mine poate alții nu-s
Când vrei iubi pe altul.

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pământul mă învață uit de mine precum zăpada topită își uită viața. Pământul mă învață renunțarea precum frunzele care mor toamna. Pământul mă învață curajul precum arborii care stau verticali și singuri. Pământul mă învață regenerarea precum sămânța ce crește primăvara.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Goblin Secrets Paperback" de William Alexander este disponibilă pentru comandă online la 32.99 lei.
Marian Hotca

Pământul

Cât de mic este pământul
În acest lung univers;
Unde nu pătrunde gândul
Nici măcar un singur vers.

Doar pământu-i plin de viață
Într-o oază de-ntuneric;
Unde-i ca un fir de ață
Visul nostru, tainic feeric.

Universul căt de mare
Este mort, este pustiu;
Doar pământul nostru-n zare
E un corp ceresc, dar viu.

Ah! e viață, Ah! Ce bine,
Pe pământul meu cel bun;
E ca mierea de albine,
Visul meu ce-l simt acum.

Din pustiul întuneric
Viață dulce a ieșit,
Pe pământul meu himeric
Unde eu sunt otrăvit.

Otrăvit sunt de-o tristețe;
De-o tristețe-așa de dulce
Căci vii tu, bătrânețe!
Și nimic nu pot a duce.

Căci de mii de ani încoace
Tot se naște spre-a muri,
Și totul din nou se-ntoarce,
Din pământ, de unde vii!

Și ce tainică durere
Este în sufletul meu;
Căci pământul e plăcere
Când te duci la Dumnezeu.

Și pământu-acesta mare
E-un fior înțepător;
El te naște, el nu moare,
Și te lasă călător.

Călător în lumi de vise
Fiecare-i pe pământ...
Iar luminile sunt stinse
În adâncul meu mormânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lao Tse

Înainte de cer și pământ există o esență Absolută, o ființă fără formă. Este un calm profund, imaterial ce emană din ea. Ea singură există și rămâne fără schimbări. Pătrunde pretutindeni și este liberă de orice mărginire. Din puterea sa își trag obârșia Cerul și Pământul. Nu-i știu numele; i se spune Suprema Cărare: Tao. Nevoit să-i atribui însușiri, l-aș numi mare. Mare fiind, l-aș numi de neînchipuit. De neînchipuit fiind, l-aș numi inaccesibil. Inaccesibil fiind, l-aș numi omniprezent. Astfel Tao e mare, Cerul e mare, Pământul e mare, regele, de asemenea, e mare. În lume sunt patru mari autorități, dintre care cea a regelui e una. Regele trebuie se supună Pământului. Pământul se supune Cerului. Cerul se supune Cărării (Tao). Tao se supune propriei sale firi esențiale, inefabile.

în Tao Te King, 25
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tao Te Ching. Cartea despre Tao si calitatile sale" de Lao Tse este disponibilă pentru comandă online la numai 14.00 lei.

Venind de la pământul sfânt - baladă

"Venind de la pământul sfânt,
Walsinghame, lăcaș de liniște și pace,
N-ai întâlnit cumva iubirea mea
Pe drumul tău încolo-ncoace?"

"Cumputea ști care-i iubirea ta,
Căci am întâlnit, vrând-nevrând,
Pe lungul drum bătut de pelerini
Mii de iubiri venind, mii iubiri plecând?"

" Ea nu-i nici blondă, nici brunetă,
Se-aseamănă cu îngerii din slavă,
Nu exisă-o altă formă mai divină
Pe tot pământul sau în aerul de vară."

"Am întâlnit, Sir, o ființă ca aceasta,
Cu chip angelic, trup melodios de știmă
Regină părea, părea o zână
Prin frumusețe și grație sublimă."

"M-a părăsit și-acum sunt singur,
Mai singur decât toți însingurații la un loc.
A dat vieții mele dulceață, scop și sens,
Și m-a iubit cât nu pot invoc."

"Din ce pricini te-a părăsit și a plecat
Spre alte zări, ea care te-a iubit, ehei,
Mai mult decât pe dânsa însăși,
Tu fiind întreaga bucurie-a vieții ei?"

"Am iubit-o toată tinerețea mea-nsorită,
Dar acum sunt om bătrân, precum se vede,
Iubirii nu-i place fructul care cade
Din copacul văduvit de frunza verde"


* Walsinghame – loc de pelerinaj, considerat sfânt, în Marea Britanie.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

PĂMÂNTUL NE SUPORTĂ, SUNTEM DIN PĂMÂNT-Rubaiat-
Pământul ne suportă, suntem din pământ,
Cu spiritul divin, impus printr-un cuvânt
Rostit de Zeul ce-i întâiul demiurg,
Cu care toată viața ținem legământ.

rubaiat de (2020)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Îngere palid...

Îngere palid, îți e mister
Cuma lumei valuri și șoapte
Este durere și neagră noapte
Pe lângă cer?
Nu știi tu, înger, oare să zbori,
Să lași pământul, trista ruină?
De-ți place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?

O, dar pământul încă te ține
În niște lanțuri țesute-n rai.
De mult zburai tu în lumi senine

poezie celebră de (1870)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Pe cioară-o lasă nervii

Cioara, simțind că-o lasă nervii,
Descoperă în fiecare pană dovezile unei crime.

Cine a comis toate aceste fapte?
Cine sunt acești morți vii, cu rădăcinile în nervii și în sângele ei,
Înnegrindu-i penele?

Cum ar putea să evadeze din cușca penajului?
Și de ce acesta a adăpostit-o atâta vreme?

Este ea oare arhiva tuturor acuzațiilor care i se aduc?
Sau doar scopul acelor stafii, ultima lor răzbunare?
Sau prizoniera lor, de neiertat?

Nu va putea fi nicicând salvată.

Închisoarea ei este pământul. Înveșmântată-n propriile convingeri,
Încercând să-și amintescă păcatele trecute,

Zboară cu bătăi greoaie de aripi.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Iron Giant Paperback" de Ted Hughes este disponibilă pentru comandă online la 28.99 lei.

Agonie sau extaz

Se vorbește tot mai des;
culmea,
de la animale, la om...
Mai mult se plânge
fără lacrimi...
Căci râs provoacă
tot ce-i simțământ ales,
de la un timp; cu lumea
nouă, ce nu mai sădește pom
că doar i-ajunge!...
Sunt păduri încă, ceva pătrimi
dintr-un uscat deșert și doar apă potroacă,
că-n rest tot e mânjit
de zoaie;
tot pământul
biet rănit, uitat neoblojit
și care nu mai vrea să-și ude ploaie!
Și-a refăcut veșmântul
se-acopere-n hârtii;
bilete de valoare
creatoare de gâlcevi...
E așezământul
unei seminții
ce nu crede că doare
atâta os de foști elevi
ce și-au transmis jalonul
cursei timpului de zeci de mii de ani,
umflând balonul eliptic
de o scoarță cenușie,
diformă, de la creasta, canionul,
ce poate se vor reîntregi-n contemporani,
oral sau virtual, ori scriptic...
și poate, oare
sufletul reînvie;
cum pe-un boboc, țărâna îl face floare?!?

poezie de (6 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook