extraordinar

Nu cred decât

Nu cred că o să iasă ceva extraordinar,
Pe sfera acesta albastră bântuită de nelinişti,
Cum nu cred că lumea este veşnică,
Cel puţin în actuala formă atât de volatilă şi incertă,
Dar,
Cred că visele,
Oricât de nebuneşti şi fantasmagorice ar fi ele,
Uneori, chiar pot se pot împlini
Şi deveni realitate.
Într-o lume în care aproape fiecare nimic,
Vrea să cucerească celelalte nimicuri
Şi să devină un stăpân de nimic,
Fiecare e liber să creadă în steaua lui sortită,
Sperând că va putea vreodată să o atingă.
Nu cred în glasuri profetice şi anoste,
Ce propovăduiesc sfârşitul sfânt,
Distrugerea de va veni,
E mult, mult mai perfidă,
O ştiu prea bine căci...
Este în noi,

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea D. Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu sufletele uscate de senzaţional

tinerii mor de bătrâneţe
aproape nicio floare nu mai cheamă fluturii
din banalitate nici soarele nu mai face umbre
iar zilele nu mai alternează cu nopţile
doar din când în când
în deşertul dintre două oaze
cresc cu încăpăţânare caravanele nimicului
precum feţii frumoşi din lacrimile afroditei
ŞOC! SENZAŢIONAL!
lupul încă nu a fost halit de oaie
dar punem de încă o ediţie specială
cum altfel să mai ascultăm banalul
decât la superlativul exagerării absolute
iar când din greşeală
se mai întâmplă şi ceva extraordinar
aproape că nimeni nu mai observă
că pinguinii vrăjitori sunt insomniaci

e o lună mult prea plină
albastră imensă numai bună de prime-times

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laleaua cu spini

Deşi în aparenţă nu se apropia niciun eveniment
Ai primit o floare de la cineva care ţi-a spus:
Ridică-te şi fii!
Cred că era un trandafir, căci tu i-ai rupt mai întâi
Spinii
Spunându-i că nu ştii ce vrei, ce vrea
Că toată viaţa ai visat o floare, dar lalea
Apoi ai vrut să-i schimbi culoarea şi mirosul.
Parfum, vopsea
Nu te-ai oprit
L-ai tuns ca pe lalea, l-ai ciumpăvit
Şi l-ai certat că n-a venit la timp, şi l-ai hulit
Că nu se poate, că floarea ta şi-a revenit
Şi asta datorită ţie
Că vei rămâne pân'la moarte fidelă mamă şi soţie...
Trandafirul ajuns lalea
Tăcea
Până când i-ai spus, într-o zi
Că ţie nu ţi-a plăcut la el
Cel mai mult şi mai mult

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Storceagul, regina ciorbelor pescăreşti

Nu încape nicio vorbă,
Este cea mai bună ciorbă
Care poate fi făcută:
Este ciorba absolută.

Iar secretul e, rezon:
Carnea doar de sturion,
De nisetru sau morun
(Nu de somn, de crap, barbun),

Ori de cegă sau păstrugă
(Nu de păstrăv sau zvârlugă).
Carnea este dezosată
Şi în cuburi mici tăiată.

În ceaun, la fiert, în apă,*
Se pun carne, morcovi, ceapă,
Sare şi cartofi, ardei
Graşi şi proaspeţi, măricei,

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul despre scosul la tablă

când m-am trezit cu o grămadă de furnici scobindu-mi palmele
nu am presupus că am murit
mi-am zis că am fost uitat undeva prin univers
şi ajuns din urmă

mi-am scuturat puternic tot corpul
ajutat de un păpuşar
şi furnicile au dispărut
puf! puf!

hai
ridică-te şi ieşi
este extraordinar de frumos afară! mi-am zis ascuns printre amintirile
aşezate în cutiile pentru mutat

m-am trezit la tablă
cu învăţătoarea din clasele I-IV că-mi spune
cum o să faci sex cu iubita ta?
am început să îi spun definiţia substantivului
derutat fiind de situaţie

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Mures Sorin Flaviansays:
9 iulie 2016 la 16:44
Am stat ani de zile in loc desi mi se parea ca intreprind ceva... De ceva timp am descoperit ca toate eforturile indreptate spre asumarea energiei care a creat si creaza toata diversitatea numita univers nu duc nicaieri! Ca si in politica puterea este insatiabila... Rugaciunea in schimb m-a invatat ca energia trebuie lasata sa se exprime asa cu crede ea de cuviinta findca tu o rprezinti deja din momentul nasterii tale si ea se regaseste in tine pe masura ce-i dai voie sa creasca sa te up-gradeze. Tu trebuie sa fii receptiv permanent si in mod constant sa-ti asumi contient aceasta stare de trezie... Astfel constiinta ta se va seta dupa constiinta energiei vitale care o v-a tine in stream-ul ei oferidu-i tot ce stie ca-i trebuie! Timp, sanatate, bani (daca este nevoie...) de fapt armonie plenara! Dintr-un placut accident am descoperit ca la un moment dat eu doar eram prezent la ruga ce se desfasura in mine cu o faorte mare claritate si profunzime! Energia viitala, Creatorul meu se ruga in mine! EXTRAORDINAR! Atunci am inteles ca nu puterea ma interseza findca ea este acolo in fluxul si refluxul stream-ului vital din mine si isi face treaba fara sa intervin fara sa mi-o asum! Eu doar trebuie sa fiu prezent si atat!

poezie de Falvian Sorin Mureş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

[Aşa e titlul] AAAA AA AAAAA AAAA E EEEEEE EEEEE EE

toate orificiile sunt contoare electrice
Agamemnon: vă spun că e extraordinar
cutia asta urinează gramatical
grilajul incognito violonist encrier trece
în eprubetă cronometru poartă favoriţi
Herrogott est un grand tricheur
în pilulă a sunat mezzanotte
clapa tremură în armăsar ce
fervent locomotiva şi-a şters
roţile de preş vagon restaurant
e o frază politicoasă
victor brauner donville stephane
roll micznik gehen spatzieren
emisar oferă ocaziune albastră manometru

*

Ediţie specială elevator victor brauner oxidat
interbancar calculează glasul în ambalaj
anuar bandajează timbru poştal

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ilarie Voronca
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălăvrăgeală

Răscruci de timp, bătute-n cuiele drumurilor necunoscute, de soarta cu educaţie aleasă,
care a făcut numai ce a vrut ea,
se închină în neînţelesul credinţei,
străduindu-se să ne convingă
că nu aici e viaţa, ci dincolo de ele,
la capătul răbdării nesfârşite,
atunci când vântul cântă în tonuri de pustiu,
în broderii sparte de ropote de ploaie curată,
căzută pentru nevoia pământului vlăguit
de cererile oamenilor nesătui vreodată de nimic,
pe care nu-i va potoli decât starea de nefiinţă trupească.
Setea lor de zădărnicie chinuie
privirea Demiurgului
amuţit de dezamăgire precum un părinte
bun, siderat de nerecunoştinţa copilului răsfăţat
ce răspunde cu o indiferenţă înspăimântătoare
eforturilor aproape supraomeneşti făcute spre a-l creşte.
Idealizarea a ceea ce ne dorim cu tot dinadinsul
ne face să pălăvrăgim fără noimă şi atunci când visul e pe cale de a se împlini,
născuţi temători din fire

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calitate sau ...defect?

Prea des şi prea uşor se spune că lauda e un defect,
Şi-i zic răutăcios lui "X" lăudăros. E incorect!
Păi laudă să fie oare când domnu "X" le povesteşte
Că iar are-o ideie... trăsnet, şi garantat îi reuşeşte!
La planuri mulţi se-nghesuiesc, dar greu nu e idei să ai,
Ci greu e să le schimbi în fapte şi formă lucrului să dai.
La asta "X" e priceput, a demonstrat-o foarte des,
În loc să-şi scoată pălăria în faţa lui, ei critici ţes.
Normal ar fi, să-i stea aproape, cu interes să-l iscodească,
Să prindă şi ei o scânteie, nu pe la spate să-l vorbească,
Să-şi facă semne pe ascuns tot comentând zeflemitor:
"Doar nu a răsturnat pământul, ce se tot laudă de zor?"
Şi totuşi, omul a făcut un lucru extraordinar
Şi nu se-ntâmplă prima oară, e om isteţ, se vede clar.
Cumva aceasta e o vină că-i merge mintea ca argintul?
Pe când la alţii merge-n gol, că-n encefal le bate vântul.
Prea multă modestie strică. Modeşti se dau aceia care
Puţine au de arătat; MODEST e arma lor cea"tare ".
Se-mbracă-n haina modestiei, se schimbă-aşa cum bate vântul,
Nu pot să zboare, se târăsc, preschimbă-n bici nervos cuvântul.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteni

Hai sa ne sinucidem, le spun prietenilor mei,
Azi am comunicat atat de bine,
Am fost atat de tristi,
Perfectiunea asta in comun
N-o mai atingem noi
Si e pacat sa pierdem momentul.
Cred ca in baie e cel mai tragic,
Sa facem pe romanii cei luminati
Care isi deschideau venele,
Discutand despre esenta iubirii.
Uite, am incalzit apa.
Incepem, dragi prieteni, numar eu: unu, doi, trei...
In iar am fost oarecum surprins, pomenindu-ma singur,
Unii poate mor mai greu, mi-am spus, au mai multe legaturi.
Nu se poate sa ma fi pacalit: cuvantul inseamna ceva,
Dar timpul trece...
Mi-a fost destul de greu, in iad, va asigur,
Mai ales la inceput, stiti eream singur,
N-aveam cu cine sa mai schimb o vorba,
Dar incetul cu incetul m-am atasat, mi-am facut prieteni.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!