Serioase/triste despre evlavie, pagina 2
Ce este mai absurd și mai lipsit de evlavie decât să i se atribuie numele de lucifer diavolului. Intelectul lui lucifer este spiritul inteligenței și dragostei. Este (nu pot scrie cea mai mare hulă, cea împotriva Duhului Sfânt). Iar lucifer corporal este cel mai mare agent al magnetismului universal.
citat din Eliphas Levi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- citate despre superlative
- citate despre sfințenie
- citate despre magnetism
- citate despre iubire
- citate despre inteligență
- citate despre draci
- citate despre absurd
- citate despre Sfântul Duh
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am ajuns să nu mai avem simțuri, idei, imaginație. Ne-am urâțit, ne-am înstrăinat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vieții depline. Nu mai avem puterea de a admira și de a lăuda, cu o genuină evlavie, splendoarea Creației, văzduhul, mările, pământul și oamenii. Suntem turmentați și sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Există, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibilă? Da, cu condiția să ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu condiția să impunem atenției noastre zilnice alte priorități și alte orizonturi.
Andrei Pleșu în Despre frumusețea pierdută a vieții
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- citate despre pericole
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre simțuri
- citate despre priorități
- citate despre laudă
- citate despre imaginație
- citate despre idei
- citate despre existență
Cântecul pământului
Pământule rodnic, pământule sfânt,
Tu care-mi ești leagăn, cămin și mormânt,
Ridică spre focul aceleași stele
Credințele tale, credințele mele.
Evlavie ție, pământule bun!
În sânul tău doarme trecutul străbun,
Păstrând pietre scumpe din vremile acele,
Comorile tale, comorile mele.
Învolbură-n mine viteze puteri!
Iar când voi fi vrednic țărâna să-mi ceri,
Pe groapa-mi uitată să crești viorele,
Iubirile tale, iubirile mele.
Din clocotul inimii strânse să-mi faci
Umbroase coroane de falnici copaci,
Prin mândrele vârfuri să urci către stele
Nădejdile tale, nădejdile mele.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viteză, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre mândrie sau poezii despre muzică
Pescarii
Negrul poate deveni cenușiu, dar cenușiul
niciodată galben;
Noaptea poate deveni zi, însă
norii aceia vor atârna tot acolo, pe cer.
Așchii de lemn albit de sare și scoici emailate
în contact cu palmele.
Feciori agramați, amvoane lipsite de evlavie
în tangaj pe mare,
jumătate vigilenți, jumătate mahmuri.
Acești risipitori fii ai Galileii
se întorc la dană odată cu zorii.
Au ceva din haloul acela stingher și auster al pescărușilor
poate vor găsi niște scânduri pentru odihnă,
poate și câteva poezii ascunse-n ceață sau câteva vise.
Ei sunt pescarii și nicicând
[...] Citește tot
poezie de Nathan Martin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre porturi, poezii despre poezie, poezii despre pești, poezii despre pescuit, poezii despre odihnă sau poezii despre nori
Propunere de legi cosmice pentru poeți
ar trebui adoptate prin legi cosmice
anumite privilegii pentru poeți
cum ar fi sticle de uitare, la discreție
căci numai Dumnezeu știe prin câte săbii este trecută în fiecare noapte
conștiința lor
cum ar fi locuri de reculegere deferite de ochiul oricărui privitor
paturi în mijlocul oceanelor
care să fie neapărat străjuite de rezervații
de liniște
căci poeții sunt ca niște angajați ai adevărului cu normă infinită
căci numai cuvintele lor pot mângâia chiar și străfundurile morții
căci numai tăcerile lor pot fi auzite
chiar și de ultima stea din Univers
și dacă tot veni vorba de neființă
ar trebui ca acolo unde sunt înmormântați poeții
să nu poate păși numai veșnicia
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Estetica decadenței
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre sânge, poezii despre religie, poezii despre ochi sau poezii despre ocean
Nu pot fără Dumnezeu!
Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!
Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
Să nu ne-mpotmolim ca niște tonți...
Ești Cel numit să judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.
În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre moarte, poezii despre cadouri, poezii despre învățătură, poezii despre trup și suflet sau poezii despre suflet
Nu pot fără Dumnezeu!
Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!
Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
Să nu ne-mpotmolim ca niște tonți...
Ești Cel numit să judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.
În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină
Scrisoarea II
De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?
De ce dorm, îngrămădite între galbenele file,
Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile?
Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt,
Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt,
Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă
A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă?
Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă,
În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă,
Când cu sete cauți forma ce să poată să te-ncapă,
Să le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe apă?
Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume
Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume,
Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară,
Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară,
Și dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. -
Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte;
Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care-ncearcă prin poeme să devină cumularzi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre școală, poezii despre laudă, poezii despre femei, poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați, poezii despre înțelepciune sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Scrisoarea III
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă,
La pământ dormea ținându-și căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară
Și s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumusețe,
Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură
Și prin mândra fermecare sun-o muzică de șoapte,
Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte...
Ea, șezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viață de a ta... În brațu-mi vino,
Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieții este și de veacuri și de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieții mele.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre spaimă, poezii despre gură, poezii despre Țara Românească, poezii despre văi, poezii despre vânătoare, poezii despre vulturi, poezii despre virginitate sau poezii despre vinovăție
Articole culturale referitoare la evlavie
- „Datine na?ionale” de Gheorghe Asachi
- „Pentru explicarea lui La Rochefoucauld” de Paul Zarifopol
- „Omul cărților” de Paul Zarifopol
- „Sultănica” de Barbu Ștefănescu-Delavrancea
- „Moliere și gustul clasic” de Paul Zarifopol
Mai multe articole despre evlavie la Blog.Citatepedia.ro »
Articole lingvistice referitoare la evlavie
- „Voice” declarat cuvântul anului 2019 în Australia
- a beatifica
- „Scrisoarea III” de Mihai Eminescu
- a posti