Poezii despre eronat, pagina 2
* * *
ți s-a întâmplat să ai nevoie de sprijin
și sa te sprijini cu mana dreapta
pe mana ta stanga?
în momentul acela, cuprinsa de importanta,
mana ta stanga devine o persoana,
ca un om ezita, trage concluzii
despre mâna dreapta.
își pune întrebari rapide
la care raspunde singura, gresit.
adopta un punct eronat de vedere,
apeleaza la idei preconcepute.
își zice, daca mana asta dreapta
are vreun interes ascuns
și nici nu a cerut sa o ajut,
numai s-a intins ca o mana
fara discernamant.
pot si eu sa ma intind
dar n-o fac.
astept o cerere politicoasa
sau macar un help
[...] Citește tot
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ajutor
- poezii despre început
- poezii despre viteză
- poezii despre poduri
- poezii despre obrăznicie
- poezii despre mâini
- poezii despre idei
- poezii despre greșeli
- poezii despre ezitare
Ce dulce-a fost a Ta chemare...
Ce dulce-a fost a Ta chemare
Isuse, Rege-ncoronat
A fost dorita deșteptare
Din traiul cel mai eronat.
Eram târât de unda "blândă"
Spre zona veșnicului vid
Eram sub norul de osândă
N-aveam lumină, n-aveam ghid.
Mă îndreptam spre prăbușire
Când cercetare mi-ai făcut
Duios, mi-ai dat atunci de știre
Că-mi poți fi pavăză și scut.
Privirea-Ți lină mă cuprinse
Și-am înțeles imediat
Ce-nseamnă mâinile-Ți întinse
Spre sufletu-mi împovărat.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre știri
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
- poezii despre superlative
- poezii despre nuntă
- poezii despre nori
- poezii despre lumină
- poezii despre inocență
nemăsurata durere
poate că suntem pe
o direcție greșită
înduioșându-ne sau
speriindu-ne de Moarte, de risipa
sângelui mustind în țărână
vai, era atât de roșu, de cald
suntem patetici ținând cu dinții
de lucruri, limite, reguli, prejudecăți
Nu insinuez ca alternativă anarhia
ci percepția
altfel
a lui «înăuntru înafară»
viața în această rană enormă
viața de apoi, zugrăvită eronat deseori,
«normal paranormal» iată
vă chem să-mi spuneți: par anormal (!) crezând
că sublimul
nu-l vom atinge niciodată
cu simțuri din carne?!
cine mă pune să-l caut?!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre durere, poezii despre moarte, poezii despre viață, poezii despre viața de apoi, poezii despre sânge, poezii despre suflet sau poezii despre simțuri
Cursivitate
Să pendulezi în lume între alb și negru,
să te găsești neîncetat,
centrifugal,
între pustiul de a fi
și muntele de a fi,
între cămila ce ascunde tot deșertul în cocoașă
sau vulturul ce poartă,
neștiut, pe aripi, toată zarea,
aceasta este drama eternei sfâșieri.
Să lași în urmă, zi de zi,
clipe în agonie,
chipuri ce nu mai sunt în pas cu vremurile,
să vezi oglinda vieții tale
în lucruri străine de esența ta,
aceasta este drama eternei fragmentări
și a eternei înstrăinări.
S-arunci de-a valma
în suflet și în poezie
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vulturi, poezii despre iubire, poezii despre dor, poezii despre zbor, poezii despre trecut, poezii despre trandafiri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Poveste
Poveste
Adunată de prin lume, despre predestinare, destin și coincidențe.
Într-o zi, fără de veste,
Un bărbat a întârziat,
Pe drum spre casa sa.
Văzând că ora e târzie,
Cu mult din cale afară,
A vrut ca soția sa să știe,
Și a sunat-o-prima oară.
Pentru că n-a răspuns, întârziatul domn,
A repetat apelul, cuprins de foc și pară.
La care soția îi răspunde, trezită greu din somn.
-Te-am mai sunat, de ce nu ai răspuns?
Își ceartă el femeia.
-E primul tău apel ajuns,
Și am răspuns. Te aștept cu cheia.
Ajuns acasă supărat,
Bărbatul ridică telefonul,
[...] Citește tot
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (15 martie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre salvare, poezii despre religie, poezii despre noapte, poezii despre mulțumire, poezii despre căsătorie, poezii despre bărbați sau poezii despre femei și bărbați
Nu fugi...
Nu fugi de propriile sentimente, nu te lua la-ntrecere cu propria umbră, nu vei avea sorți de izbândă. Întoarce-te, iubește-le, ascultă-le, chiar dacă mintea-ți joacă uneori feste.
Ele îți spun o poveste, ca melodiile unei orchestre, ce vorbesc despre morți tragice și fapte mărețe.
O poveste, pe care am fost amândoi învățați s-o ignorăm, și în schimb pe realitate' să ne axăm.
Cu propriul destin ne jucăm atunci când lamentările ni le ascultăm. Confuzia, stresul, dezinteresul, cursa nebună pentru a-ți găsi alesul', toate îți pot părea normale, atât de răspândite încât au devenit banale. Simptome subtile, camuflate de o fugă continuă după mai bine', ceva ciudat se-ntâmplă cu tine atunci când visezi la ziua de mâine. Uiți de iubire, uiți că tot ce îți trebuie este deja prezent în tine.
Cel mai bun prieten îți este Prezentul, locul și timpul în care înflorește talentul, locul unde nu te simți niciodată singur, pentru că tot ceea ce vezi ești tu, iar tu ești tot ceea ce se vede. Nu e doar o părere, nu e doar un alt rând scris într-o carte pe care o citești și apoi o trimiți mai departe. Ține aceste cuvintele aproape, lasă-le să te poarte către locul de unde izvorăsc toate.
Respiră împreună cu mine, în timp ce ne dezbrăcăm de concepte, de ură, de gânduri meschine. Nu e o cale complicată, ci are mai multe în comun cu o artă, cu o ploaie curată ce înlătură o așteptare deșartă. Totul a fost o minciună, o glumă nesărată, camuflată într-una bună. Tot ce ți s-a părut că face sens... a demonstra, a deveni, a învăța... nu a fost altceva decât un drum închis, un infern deghizat în paradis.
Nu poți fi atins, de biciul fierbinte al judecății, nu ai fost nicicând o victimă a nedreptății. Esența ta e un miracol ce umblă pe pământ, a cărui față adevărată a fost ascunsă de ceea ce considerai important până nu de mult.
Nu ai deținut nimic cu-adevărat, nici măcar propriul corp, fie el de femeie sau bărbat. Un rol ai jucat, un rol ce a părut important, însă unul ce a fost de la-nceput conceput eronat. Un rol limitat, ce a-nceput să te strângă, să nu mai fie bun de purtat. E păcat, să insiști în greșeală, ai căzut de mult prea multe ori în aceeași capcană.
Sunt aici să îți spun că frica nu este reală, că sufletul îți este curat, contrar a ceea ce ai fost învățat. Un suflet ce poate părea mut, dar ale căror șoapte se dezvăluie doar celui îndeajuns de tăcut. Precum o muză, ce apare într-o lumină difuză, dar care odată recunoscută își revarsă darurile asupra celui care o ascultă.
Ascultă tăcerea, nu o lăsa să treacă neobservată, așa cum ai făcut de fiecare dată. Strânge-ți toate corăbiile atenției laolaltă, și cheamă-le înapoi în brațele portului numit Prezent. Privește atent, fii perseverent, și mintea ți se va deschide, iar un foc innvincibil în inimă ți se va aprinde.
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tăcere, poezii despre prezent, poezii despre devenire, poezii despre curățenie sau poezii despre vorbire
Iederă sfâșiată
1
Nu cumva-i ignoranța în care se adâncesc stafiile în burg?
Și ca o pulbere de veacuri renaște iedera-n Zenit?
Ori poate lumea-ntr-o mănușă plutește-ntr-un cosciug,
Precum un cub din sticlă ce-n văpaie dispare-n infinit.
Un amator mă simt rătăcitor printre brunele concepții,
Un meteor abstract în care nimicul se preschimbă,
Nu în atentat ci-ntr-un orificiu spre lagunele injecții
Dintr-un ospiciu ce-și schimbă forma-ntr-o oglindă.
Într-un sanctuar sfârșit se-așază tabloul magistral,
Ce ființă sinistră, ce iederă banală, în fundal un zepelin..
Într-un cub priveam de la fereastră cu ochiul abisal,
Prin perdea, un câmp cu scoici și monstrul Adelin...
Eram pătruns ca-ntr-un regres.. cum mă privea,
Aveam chipul jucăuș de nea și albastrul să încapă,
Prin sufletul ce se pierdea priveam tot prin perdea,
[...] Citește tot
poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre prăpăstii, poezii despre trup și suflet, poezii despre ritm, poezii despre fantome, poezii despre albastru, poezii despre înot, poezii despre vioară sau poezii despre stele căzătoare
Articole culturale referitoare la eronat
- România-Gibraltar „Rezerva?ii naturale”
- Cocuța Conachi a pus piatra de temelie a unirii românilor
- Emily Oster: Percepția despre SIDA în Africa
- Dan Gilbert: Psihologia sinelui tău viitor
- Revoluționarii
Mai multe articole despre eronat la Blog.Citatepedia.ro »
Articole lingvistice referitoare la eronat
Mai multe articole despre eronat la Blog.Ro-En.ro »