epuizat

Fără inspiraţie

Sunt cufundat în neputinţă
Oricât încerc şi am voinţă,
Dar n-am idee, nici cuvinte,
Nimic nu văd, mi-e goală minte...

Şi sufletul mi-e gol la fel,
Nu simt emoţie, n-am ţel,
Este ca şi cum aş fi mort
Epuizat, fără efort...

Şi-mi face rău şi nu am leac,
Simt gol în inimă, în stomac,
Mă uit la tot ca printr-o sticlă...
Sunt ca un autist, mi-e frică.

Şi boala parcă nu mai trece
De multe zile, peste zece,
Se pare c-am atins finalul...
S-a dus poemul, carnavalul.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solare

Oricât de mult s-ar fi epuizat păreri pe temă,
Mi-e gând, la fel de cald, la pielea ce-mi dogoare,
Mă îmbăind pe-un scaun undeva, sclipind de-un soare
Doar cât o bilă de popice... un diamant topit în cremă...

... Ce-mi mângâie dintr-o imensitate corpul, gând,
E mai mult de putere, minţii, globu-aprins de lavă;
Îmi luminează vise, câmp, păduri, oceane purtând navă...
Şi nu de azi, de ieri... de când mă ştiu la coada vieţii, rând.

Şi pe egipteni îi înţeleg, chiar de-i tardiv, cuprinşi în veneraţie,
E atât prezent în ce-i, că de-l ignor parcă mă doare.
Deci lor mă închin la cât din timp şi-au dat pentru visări solare
Şi încerc să mă răscumpăr, când şi când... înspre sursa-mi de inspiraţie.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

foloseam imperfectul în laborator
ca experiment al confesiunii
în derulare.

îl înşelam pe bărbat
cu alter ego-ul lui
în descoperiri lacome şi incomplete
ale dualităţii.
deformarea mea o tratam
cu desfrânare
la ore fixe sub formă de doze
din ce în ce mai sublime,
până când pacientul involuntar
îşi multiplica rezistenţa orgasmic
la catalizatori.

răul e o ştiinţă
sponsorizată din penumbră
de tare,
astfel că îi aşezam în retorta cenuşie

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oboseală

Mii de gânduri se înmulţesc în juru-mi
Şi zeci de oftaturi rup o linişte somnoroasă,
Braţele sprijină capul şi mintea lenoasă
Sau poate puncte şi virgule sprijină fraze.

Înlănţuit în trup flămând şi obosit
Duhul îţi caută poartă-n evadare,
Epuizat, dar cu voinţă de schimbare
Sfidează scopul scris în a sa carte.

Nu este tărâm să poată iubi,
Dar este chemare spre a-şi dezlega
Din tot ce-a fost el înrobit când zăcea
În tehnici primare şi principii uzate.

Privesc în tăcere studii ancestrale
Şi strâng în inimă statistici;
Din când în când privesc spre mistici
Croind scenarii validate.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Percepţii matinale

Epuizat 's în dimineţi, de-s premature,
Când soare nu-i, sau peste-i al meu văz,
Când ochii ar vrea lumina să şi-o fure
Şi-n ţepi de cetini se înfig... în spice de ovăz.

Sunt visele întrerupte, ce nesfârşiri şi-adună
Şi, stau ca pedepsite, trase, nemoarte, în suliţi
Lăsând să curgă sânge injectând ochii de-o brumă
Împăienjenind privirea... ca la alcoolici uliţi.

Parcă şi mintea-i lentă, cuvinte nu se leagă
Şi-un gust metalic naşte din piept, ca o cocleală,
Iar pasu-i vaccilant, pân' cortizon să dreagă
Şi cap buimac şi trup... din sor de poleială.

Atunci de-abia, din luciul ce-şi varsă mângâiere
Din dincolo de vid, de negru şi de rece,
Se împrospătează aer de-o cosmică plăcere
Din neîmpliniri de oniric... până ce zi, iar trece.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unui vis

Visam ca suntem în visul de ieri,
vroiam să înmănunchiez cateva primaveri
să ţi le dăruiesc intr-o cupa de lacrimi
dar nu puteam să-l fac sa zboare spre înalţimi
... aşa ca m-am trezit.
Visam apoi ca suntem în visul unui Univers
ce de atăta învărtit epuizat s-a oprit
iar clepsidra Timpului nostru a pornit invers
pentru a ne da şansa unui nou Rasarit.
... aşa ca m-am trezit.
Visam ca sunt în visul de seară
acolo unde erai şi tu.. in sfărşit
zambeam cand chipul ţi-am zărit în oglinda de ceară
probabil asa a fost de către Destin ursit.
... aşa ca m-am trezit.
Visul meu în visul tău sunt în spirală
şi se ating doar acolo... în Infinit
ştiu ca e vis dar mă simt ca intr-o catedrală
înconjurată de iubire şi de Bine... aşa ca fericită m-am trezit.

poezie de Adela Bădulescu (2011)
Adăugat de Adela Bădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de februarie

Epuizat se scurge timp de nopţi geroase
Şi lungi de-au fost tot nu-i odihnă-n mintea-n plin de negru
Zdrobindu-şi liniştea în scrâşnetul de tălpi ce calcă oase
Cernute albe dinspre cer, acoperindu-ne de-a întregu.

E alb în nuanţele până la negru tot pământul
Şi pomii suferă cu crengi chircite de-atâta dezgolit,
Neacoperiţi de penele cântând... nu mai adie vântul,
Doar se răzbună aiurea se urlând ţepos în viforit.

S-au deplasat gheţarii, aisberguri, ninşii poli
Pe acest tărâm, pe case le îngropând cu totul
Cu animale, oameni, blocuri... le făcând atoli
Şi străzile-s doar şir de dricuri albe cărând mortul.

Parcă nici rozul, galbenul, grena, topazul nu ajută,
Pereţi iţesc exotic, dar morb crud nu cedează
Tot griu murdărind dalbul, nea aspră-i praf bătută
Şi sat, oraş, o ţară, tot, lumea... iar iernează.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închiderea în vârstă

Deschid porţile labirintului,
povesteşte-mi despre zăvoarele lor
dacă poţi ajunge la ele dinăuntru,
dacă vrei să ieşi şi eşti epuizat
cum faci să te învingi,
sau rămâi acolo până se schimbă lumea?

Nimic nu mă sperie mai mult decât sechestrarea
închiderea în vârsta nevolnică şi slabă,
lipsa de argumente cu care să te îndupleci pe tine
înainte de a-l îndupleca pe Dumnezeu.

E ceva straniu în care-ţi vine să alungi iarna
şi să te hrăneşti cu toamnele în care crezi,
cineva să-ţi aducă fructele binecuvântate
la care să râvneşti păcătos şi să te abţii
înghiţând toate cuvintele care-ţi vin în gând
cu poezia lor cu tot.

Înţelege măcar tu imaginarule select,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim

puţin şi toamna asta
care a venit după ce-au plecat
cocorii în bejanie
să ne atingem catifelat
cum o fac artiştii
să ne iubim prin jnepenii
mângâiaţi de soare şi vânt
să ne tăvălim pe coastele
de granit cu dungi de spumă
să fim doi vulcani care fumează
liniştiţi până la ultima lavă
s-o schimbăm între noi
aşa fierbinte şi suavă
suntem vulturii pleşuvi
care se trag de barbă
după ultima pulpă de lamă
de oţel inoxidabil uitată
pe etajera din cântecul permis
seara la focul de tabără stins
de pompierul care a împroşcat totul

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

Iar m-am trezit cu sufletul de plumb
Cu mintea gri, în scoarţa cenuşie...
Visam reîntoarcere din ţara lui Columb,
Eram epuizat d-eşec, pe veşnicie.

Aveam inima grea, bătăile mai rare
Aproape de apnee sufeream
Şi-n gerul crunt de afară, căutam răcoare...
Eram din nou captiv, inert şi agonizam.

Timpul şi spaţiul le simţeam arcan
În jocul sumbru al dramei, revenit...
Trăiam inevitabilul de care mă feream...
Eram din nou acasă, locul părăsit.

Straniu-i dorinţa şi să nu ţi-o vrei
Şi inima să-ţi stea îndoită în sul
De-o minte ce-ai şi raţiunea de le zei
Precum salvarea de la fulger printr-un nul.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!