elisabeth bishop

Oamenii sunt precum vitraliile: scânteietori şi strălucitori atâta timp cât soarele îi luminează din afară, iar după lăsarea întunericului, le poţi admira frumuseţea doar dacă au o lumină aparte în ei înşişi.

citat clasic din Elisabeth Kubler-Ross
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că suntem singurii responsabili pentru alegerile noastre şi trebuie să acceptăm consecinţele fiecărei fapte, fiecărui cuvânt şi fiecărui gând pe parcursul întregii noastre vieţi.

citat clasic din Elisabeth Kubler-Ross
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoanele frumoase sunt frumoase nu din întâmplare, sunt frumoase pentru că au ştiut să devină frumoase.

citat din Elisabeth Kubler Ross
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este nevoie sa pleci in India sau oriunde altundeva pentru a gasi pace. Vei afla ca acel loc de adanca liniste este chiar in camera ta, in gradina sau chiar in cada baii tale.

citat clasic din Elisabeth Kubler-Ross
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

***

Acela
ce din gandirea comuna
talcuiri uimitoare distileaza,
si-atatea esente aduna
din specii stiute, moarte pe prag,
la care n-am luat aminte,
incat ne miram ca noi insine
n-am facut asta mai inainte.
Cel ce dezvaluie infatisarea
a toate-este POETUL(din Moarte).

poezie de Emily Elisabeth Dickinson din Reflectii si maxime;Ed.Stiintifica si Enciclopedica-Bucuresti,1989
Adăugat de Ovidiu Hortopan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai frumoşi oameni pe care i-am cunoscut sunt cei care au cunoscut înfrângerea, suferinţa, zbuciumul, pierderea şi care au găsit calea lor de-a ieşi din prăpastie. Aceşti oameni au o apreciere, o sensibilitate şi o înţelegere a vieţii care îi umple cu compasiune, blândeţe şi o preocupare iubitoare foarte profundă. Oamenii frumoşi nu sunt întâmplători.

citat clasic din Elisabeth Kubler-Ross
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea in editie de lux

sunt foarte îngrijorat de faptul că Elisabeth a acceptat să îşi sărbătorească ziua de naştere în mijlocul unui lan de grâu,
e atât de sensibilă încât mirosul viitoarelor pâini îi poate provoca un sentiment de inutilitate.
acum stă cu mâinile înţepenite pe volan şi mă pândeşte cum scriu versuri nesperat de lungi despre tristeţea ei.
dincolo de portiera argintie e o lume nouă, aşa o mint, ne putem tăvăli prin praful pierdut de hainele unor zei şchiopi, va fi minunat...

sunt prea lungi versurile tale, ţipă Elisabeth, trena rochiei mele se încurcă în prepoziţiile compuse şi verbele tale îmi ard faţa
aşa să ştii...
am văzut asta, nu e nevoie să te repeţi la fiecare oprire în lanurile aurii,
trena rochiei tale oricum e de mult timp sfâşiată de colţii geloziei iar versurile mele sunt lungi, da, foarte, foarte lungi...

până la urmă am aruncat-o cu forţa în mijlocul toamnei, şampania s-a revărsat peste sânii ei domolindu-i panica
în loc de cupele cu un singur picior am folosit palmele aspre ale disperării...
gustul băuturii s-a schimbat de parcă ar fi fost prea devreme să ne strigăm pe nume,
ciudat,
foarte ciudat...

la plecare, ploaia ne-a murdărit inimile cu fulgere,
am evitat să ne privim feţele

[...] Citeşte tot

poezie de Eduard Dorneanu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O artă

Arta de-a pierde se'nvaţă zi de zi.
Sunt lucruri create spre'a se pierde –
Iar pierderea devine un fel de'a fi.

Învaţă sa pierzi mereu ceva: aci –
O cheie, colo – ore'n frunză verde.
Arta de'a pierde se'nvaţă zi de zi.

Învaţă pe'îndelete arta de'a irosi
Locuri, nume, orice se poate pierde,
Căci nu'i nici un dezastru, se poate' încă trăi.

Am pierdut ceasul mamei. Se prăbuşi
Ultima casă din trei câte'am avut.

[...] Citeşte tot

poezie de Elizabeth Bishop  din Geografie III, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!