Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Moartea in editie de lux

sunt foarte îngrijorat de faptul că Elisabeth a acceptat să își sărbătorească ziua de naștere în mijlocul unui lan de grâu,
e atât de sensibilă încât mirosul viitoarelor pâini îi poate provoca un sentiment de inutilitate.
acum stă cu mâinile înțepenite pe volan și mă pândește cum scriu versuri nesperat de lungi despre tristețea ei.
dincolo de portiera argintie e o lume nouă, așa o mint, ne putem tăvăli prin praful pierdut de hainele unor zei șchiopi, va fi minunat...

sunt prea lungi versurile tale, țipă Elisabeth, trena rochiei mele se încurcă în prepozițiile compuse și verbele tale îmi ard fața
așa să știi...
am văzut asta, nu e nevoie să te repeți la fiecare oprire în lanurile aurii,
trena rochiei tale oricum e de mult timp sfâșiată de colții geloziei iar versurile mele sunt lungi, da, foarte, foarte lungi...

până la urmă am aruncat-o cu forța în mijlocul toamnei, șampania s-a revărsat peste sânii ei domolindu-i panica
în loc de cupele cu un singur picior am folosit palmele aspre ale disperării...
gustul băuturii s-a schimbat de parcă ar fi fost prea devreme să ne strigăm pe nume,
ciudat,
foarte ciudat...

la plecare, ploaia ne-a murdărit inimile cu fulgere,
am evitat să ne privim fețele
iar unul din noi
a murit.

poezie de (12 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Versuri scurte

Îmi critici, Velox, scrisul și-mi spui, ca să mă-npungi,
versurile mele sunt, uneori, mai lungi.
Dar tu nu scrii nici unul, ai luat-o mai agale,
Și astfel sunt mai scurte, desigur, ale tale.

epigramă de din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

sunt o tipă foarte rea, sunt rebelă și răzvrătită
împotriva a tot ceea ce este drăguț,
port haine prea lungi și prea largi,
pozez doar în culori sumbre și cadre întunecate
iar toate temerile mele îmi sunt muze

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De la început

voi merge cu tine pe capul descoperit o să port cununița
mai caldă pe care mi-ai împletit-o de dimineață

dacă
vrei
o să-mi las papucul în iarbă
și în picioarele goale cu tine o să vin ca descoperim
soarele și să îl lăsăm liber de lenea aceea lovită;
cred că te iubesc
vin și rouă pe frunte și pe buze se amestecă
preotul își ia pișcoturile și intră în biserică

învelească icoanele
versurile prea lungi pesemne îți spun că sunt foarte sinceră
îmi pare
că nu știi ce spui
pe afară se clădesc spitale și școli pentru fete foarte tinere
păsările verii le cântă și le explică cum e de fapt
dragostea le arată flautul ei
iubirea e așa
ei un pic de hârtie o crâmpoțești între degete

până îți zboară

și iarba pe care ai călcat e foarte liberă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Adela: Nu cred vreau -mi imaginez ce-ar fi zis dacă ar fi văzut mediile mele la mate...
Nistor: N-ar fi fost prea încântat, dar te-ar fi pregătit în așa fel încât să nu mai iei asemenea note, dacă ar fi avut timp.
Adela: Crezi că ar fi reușit?
Nistor: Da, e foarte priceput. Nu-ți place matematica?
Adela: Nu prea; e o materie foarte dificilă. Cui i-ar place așa ceva?
Nistor: Șefului meu, spre exemplu... După puțin timp de pregătire cu el, te asigur ți-ar fi plăcut foarte mult matematica, nu de el, deși... Poate și de el.
Adela: Acum fabulezi. Într-adevăr, l-am văzut la TV, e foarte drăguț, dar ar trebui să știi că nu mă interesează altul, cu excepția ta, nici măcar el.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Diademele

Zăpada-i mult prea albă,
Să înțelegem cum albul spune povești
Mi-am risipit mâinile,
plămădind din razele soarelui diademe
Un glonț ascuțit ca strigătul s-a trezit prea devreme,
Ca rămân mut în cuvinte
Linia roșie ca sângele
ce urcă și coboară din vene s-a oprit.
Ce albă-i zăpada!
Plopii își caută cuiburi în cer
Pădurile sunt pline când își pierd păsările sărutul
Ce albă-i zăpada!
Crinolina rochiei tale tot îmi șoptește din vis
Parcă suntem într-un teatru ce demult a nins!

poezie de din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vorbe fără obârșie

Îmi spuneai că sunt candelabrul tău de lumină care te înfășoară de dimineață
Ce îți folosește fii atât de zălud și de metaforic?
mai bine zacem aici unde e liniște, sub cireș și sub stele
viața însăși este un candelabru de pomi prin venele cărora circulă sângele purpură
e rubedenia îndepărtată din pieptul femeii alergând foarte departe de omul care o urmărește când miroase praful de pușcă
e pasărea ei
candelabrele stelelor sunt prea mari pentru ea nu o apără
pentru potârniche și pentru zeițele pasăre o să spun acum ghicitoarea
și pentru potârnichea
care m-a născut
și
făcut
împreunare de mâini rodul ei se ridică și se duce în eterul foarte lung unde mereu se întârzie
(în foarte departe și mult
e devreme)
(și timpul și spațiul sunt lungi)
ce ghicitoare fie când tu îmi arunci candelabrele peste brațe și mă cufunzi în lumină
și asta pentru nimic nu e cu adevărat trainic și durabil în lume
viața e vântul care o duce departe, la alt vânător, fără gloanțe și fără vestă-antiglonț
îmi
beau
liniștită
cafeaua
și din toate acestea nu putem ști aproape nimic nu vom înțelege
ca într-un banc sec al lui aprilie
pe zebră mai trec încă zeii bătrâni de foarte departe
și zeițele care nu ale mele (nu) sunt
furtuni
sau
lumini
pe aici nu există niciun dumnezeu nicio duminică a odihnei
pentru oasele nu se odihnesc decât unele într-altele când susură ploaia
și-atât
din care nu se naște nimic
atât a rămas
pe aici
și când moartea cade în fund ca un bătrânoi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem cu mine prea departe

trupul acesta s-a golit de mine
fără trucuri ieftine
rătăcește când în umbrele cocorilor
ce-i tot ciugulesc din zbor
când apasă greu peste frunzele care îi urlă
stereofonic foșnetul

aș vrea întind mâinile să-l alint
dar eu sunt prea departe
iar brațele mele nu sunt atât de lungi
ca în portretul fiicei mele

stenică joia asta
chiar sunt trendy cu pardesiul
alături de o toamnă confesivă
pășesc grijulie peste emblema amintirilor
cu pletele în țărâna mirositoare a frunze arse
doar înainte privind

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Aspirinele poetului

Versurile mele sosesc înghețate.
scriu poezia, mai întâi le pun
își încălzească picioarele toate...
Și au foarte multe, dacă le adun.

Versurile mele se-ncălzesc la mine,
Fac temperatură și răcesc subit,
Apoi, fără veste, devin aspirine
Și tratează boala, bune-s de citit.

Versurile mele... Nu-s medicamente,
Pe lume, ca ele mai eficiente!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zile

Ni se trag zilele ca niște fire
lungi se fac, lungi râuri albe
de vertebre de nu mai știi
ce/cum vine
de te uiți la oasele strămoșilor
sau la ale tale
ca după o moarte
prin care ai trecut cu bine

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Eugen: De atunci și până acum lucrurile s-au schimbat drastic.
Traian: Da; sunt directorul aceluiași Institut, dar ce folos? Ea încă e cu blondul, în timp ce pentru mine e ca un obiect tabu... Eu sunt doar cu Institutul. Și atât! Asta-i tot ce mi se cuvine, tot ce mi-a rămas.
Eugen: Nu! De ce ești pesimist?
Traian: Aș zice, mai degrabă, realist. Trebuie să mă mulțumesc cu ceea ce am; poate nu-i foarte mult, poate nici prea puțin, dar asta e. Oricum, nu sunt chiar atât de ghinionist: Chiar dacă nu se știe, am totuși un fiu minunat și cel puțin un prieten foarte bun, adică tu. Și-n tot timpul ăsta, erai atât de aproape de mine, dar eu nu știam...
Eugen: Ah, flatezi! Nu cred că sunt singurul tău prieten.
Traian: Nu crezi?! Mai gândește-te, Eugen... Cât despre Diana... Un singur cuvânt din partea ei și... Aș fi în stare renunț la tot; n-aș avea ce pierde... Dar nu cred că se va întâmpla vreodată așa ceva; nu va renunța ea la blondul ei, iar eu n-o pot obliga. De fapt, dacă gândesc mai bine, cred că din cauza ei am păstrat tăcerea în cazul lui Luci, ca nu ea sufere, ci eu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisorile tale

Nu știu de ce am aruncat scrisorile tale,
Nu întreba, cred nici nu-ți pasă.
Oricum, azi nu se mai scriu asemenea scrisori,
Poate doar la recuzită de teatru.
Cum ți se par acum, puerile, desuete?
Dealtfel, le-ar fi stat foarte bine
Prăfuite în podul vreunei case,
În colbul din mijlocul drumului,
În cenușa vreunei sobe părăsite,
În fumul care bântuia odată pe deasupra orașului.
Dintre alte sute de nimicuri,
Nu știu cum naiba am aruncat
Tocmai scrisorile tale!
Apropo, pe ale mele le mai ai?
Le mai citești?
Nu că ar avea mare importanță,
Oricum ai aruncat anii aceia la gunoi,
I-ai mototolit împreună cu ziarele vremii,
Cu evenimentele locale de doi bani,
Cu amantlâcurile tale nenorocite.
Totuși dintre multe alte sute de nimicuri,
Volbură a anilor,
Scrisorile tale îmi lipsesc acut,
Îmi săreau mereu în ochi,
Păreau atât de nevinovate,
Atât de albe, de pure,
Ca prima și ultima zăpadă
A celei mai albe dintre ierni,
De la începuturi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

No more dreams

m-ai sunat prima dată lăsându-mi uimirea frământe aluatul dulce al întrebării. era într-o marți, îmi amintesc eram înconjurat de poezii triste, multe poezii.
urlai neputincioasă că nu e firesc încep versurile în perfect compus. poezia modernă se scrie cu mână de târfă răsfățată și moduri impersonale. am râs. erai blondă și rea.
ca să te fac simți ce e dincolo de indicativ, am udat toate florile din balcon cu apa din gheața topită a unor preludii fierbinți. aveai un rol secundar. ai acceptat doar după ce muzica s-a sfârșit.
din dragostea noastră s-au născut licențe poetice atât de neobișnuite încât prietenii ne ocolesc zilele de naștere. pentru bucuria asta ai dansat goală o noapte întreagă. era atât de firesc...
nu te-am întrebat de ce camera ta e tapetată cu fotografiile celor asasinați de criminali necunoscuți, buzele ne erau pecetluite.
spre dimineață tu te-ai prefăcut dormi iar eu m-am strecurat dincolo de cuvinte ca și cumfi fost un explorator ce iese nevătămat dintr-un mormânt egiptean. lacrimile tale erau atât de banale...
mi-am amintit toată noaptea am scris poezie. versurile începeau iremediabil în perfect compus. am râs disperat de faptul că devenisem stăpânul unei femei capricioase. de după fereastră ochii tăi încuviințau evadarea.

poezie de (20 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atunci când trebuie să te agiți -ți câștigi existența, când nu știi de astăzi ce-ți aduce ziua de mâine, tinzi lași deoparte orice lest. Lectura este un lest și un lux. Dar, în același timp, poate să fie și un balsam: te poate ajuta supraviețuiești psihic. Așa cum ne-a ajutat, pe foarte mulți, supraviețuim psihic înainte de 89, cred că poate să ajute foarte multă lume oricând... De ce să mint, am emoții cu privire la viitorul cărții și al lecturii, pentru - asta e - trăiesc din asta, nu pot trăi fără asta și m-aș simți foarte prost într-o lume pentru care importanța cărții și a cititului va scădea mai mult decât a scăzut deja.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubitorii de câini

Cam asta-i: te-au cumpărat
Și te-au dus
Într-o casă foarte, foarte bună,
Cu-încălzire centrală,
TV
Și congelator.
O casă foarte, foarte bun㠖
Dar nimeni nu te scotea
La una din acele plăcute, lungi plimbări –
Deși, de-altfel, era
"O casă foarte, foarte bună".
Te hrăneau cu Pal și cu Chun,
Dar lipseau acele plăcute, lungi plimbări.
Până când, plin de energie și disperat de plictiseală,
Ai fugit de-acas㠖 și-ai alergat și-ai alergat și-ai alergat –
Și-ai nimerit sub o mașină.
Astăzi ei plâng după tine –
Mâine-și vor cumpăra alt câine.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Duțescu

Te iert

Suntem doi, eu și sufletul, locuim
în aceeași casă, ne tolerăm unul pe altul
nu e foarte plăcut, desigur, să știi că
sufletul nu îmbătrânește și nu moare
că e sensibil la durerile mele,
la eșecurile mele

acum își lustruiește pantofii, e foarte
elegant, are haine scumpe și parfum
fin, dar nenorocirea pentru el e că nu
poate îmbrățișa o femeie, că nu poate
gusta din paharul cu vin.

avantaje și dezavantaje, ce vreți, eu
prefer trupul acesta muritor, eu nu mă
voi ridica la cer, eu n-am rămas
tânăr, dar eu sunt mai mult decât o
boare și o lumină.

te iert pentru rătăcirile tale,
îmi spune sufletul
Și continuă să-și lustruiască pantofii.

poezie de din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Drumuri lungi

La marginea unor cărări
Pe fiecare interfață în parte
Se întrevăd drumuri derivate
Unde se suprapun vânturi
Acolo văzduhul abia începe
În prima parte enigmatic
Pe urmă tot mai neclar
În paranteză fie spus
Nu există drumuri lungi
Cel mult proporționale
Cu viața pământeanului
O plutire infimă în timp
Un traseu deviat pe turnantă
Astea numai lungi nu pot fi
Doar la periferia universului
Se pot întrezări drumuri lungi
Care se întrepătrund haotic
Dar cine ajunge pe acolo
Poate doar cititorii în stele
În raport cu propria sinceritate
Fiecare drum deschide porți
Imprimă direcții de plecare
Interpretând sentințe imaginare
Invocând vise premonitorii
Până la un punct de referință
Relativ și el până la senectute.

poezie de (20 septembrie 2016)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Aceluiași

Cu versurile tale lungi
Pe Marțial vrei -l ajungi.
Cum te apropii-ncetinel,
Mai ai milenii pân' la țel!

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bilbo: (pe un ton enigmatic) Frodo, ești un băiat bun. Eu sunt foarte egoist, știi. Da, sunt. Foarte egoist. Nu știu de ce te-am luat în grijă după ce ți-au murit părinții, dar nu am făcut-o din milă. Cred că am făcut asta pentru ... dintre toate rudele mele, tu ai fost singurul Baggins care chiar promitea.
Frodo: Bilbo, iar ai fost la Gaffer și ai băut bere făcută în casă?
Bilbo: Nu. (Pauză.) De fapt, da, dar nu despre asta e vorba...

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăția inelului, scenariu de , după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Nu pot să fac parte din realitatea noastră

te văd
cum îți miști brațele
prin aerul rece
și nu înțeleg cum de poți umbla liniștit
prin acest dezastru al cuvintelor mele
sunt atât de sigură
că la mijlocul drumului
viul chemării
nu are ecou
iar poemul
în care te țin cu forța
e doar o cămașă țesută
din pânza timpului
ce ne-a fost dat
-l trăim împreună
poate nu se cuvine
vorbesc aici
despre toate întâmplările cotidiene

până la urmă
viața ta
nu este un obiect elastic
de care să îmi leg
eșecurile

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Prințesa Isabelle: Regele dorește pace.
William Wallace: "Picioare lungi" vrea pace?
Prințesa Isabelle: Mi-a spus mie asta, îți jur. El propune ca tu renunți la atac. În schimb el îți garantează titluri nobiliare, proprietăți și acest cufăr plin cu aur pe care ți-l voi aduce chiar eu.
William Wallace: Titluri nobiliare. Aur. Ca devin Iuda?
Prințesa Isabelle: Pacea se obține și pe astfel de căi.
William Wallace: Sclavii se obțin pe astfel de căi. Ultima oară când "Picioare lungi" a vorbit despre pace a fost când eu eram un copil. Iar mulți nobili ai Scoției, care au refuzat devină sclavi, au fost atrași de el în capcana armistițiului și duși într-un hambar unde au fost spânzurați. Eram foarte mic, dar încă îmi amintesc noțiunea lui Eduard I "Picioare lungi" despre pace.

replici din filmul artistic Inimă neînfricată
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook