Poezii despre dragan, pagina 2
Fericit cel sărac cu duhul
există o parte din mine
închipuire a ceea ce sunt
vis și păzitor de vise
amestec de îndoială și credință
spin negru înfipt
în împietrite retine de sfincși
ipoteze ale secretelor
într-o zi
am să-mi adun ultimele resturi
și inima sufocată de mlaștini
se va destăinui îngerului
exilat în penumbra
năzuinței de mistere
atunci va trebui mai întâi
să mă prăbușesc în miez
să ating iluminarea
unei libertăți totale
să-mi văd descompunerea
în transformările de mâine
într-o fericire neșlefuită
[...] Citește tot
poezie de Agafia Drăgan din Cu toamna căzută pe gene (2015)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre fericire
- poezii despre îngeri
- poezii despre viitor
- poezii despre sărăcie
- poezii despre secrete
- poezii despre negru
- poezii despre libertate
- poezii despre inimă
Înaintez sau stau...
înaintez sau stau
între două necuprinsuri,
cu neputința de a mă contura,
alunec înafară,
într-un cineva
care rămâne mereu altcineva.
pentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fi?
înafara inimii, e absența...
neauzitul strigăt al mineralei tăceri,
deconcertantă, eternă transformare.
Cândva, peste mine vor cădea norii,
întunericul altui început
și pasărea albă, pasărea pasăre suflet
oare o să tacă?
până atunci, am să-i păzesc cântarea
să nu înceteze
pentru tine și pentru mine
și pentru ea pasărea albă,
strigăt de lumină.
poezie de Agafia Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre păsări
- poezii despre întuneric
- poezii despre început
- poezii despre suflet
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
Cifra neîntoarsă
Cineva m-a aruncat peste margine, fiindcă sunt vinovat: am primit un număr impar la naștere
și nu m-am străduit să-i găsesc perechea,
nu am avut loc nici în abecedar
iar despre ce urmează de-acum nu sunt șanse;
cineva a ales cifre ce nu pot fi nicicând întoarse.
Umblat-am și pe unde picior viu n-a călcat;
mi-s-a șoptit că am fost împiedicat de umbra unei stele.
Doar spinul mi-a plâns în călcâi,
mi-a adus aminte de marea petrecere a lumii unde astrele,
ca niște utopice stări de zvonuri, tot aleargă înainte cu semnul.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre stele, poezii despre plâns, poezii despre picioare, poezii despre numere, poezii despre naștere sau poezii despre astre
La porțile dintre secunde
coșciugul lumii atârnă
de mâinile cerului
ascultă cum se macină scheletul
prin morile gândurilor
curg răstignite pe clopotul alb
al cuvintelor toarse-n simțuri
pe zidurile transparente
se derulează ontologica zbatere
ființa ta se agață de avatarele soarelui
la porțile dintre secunde
nu încerca să treci
nu râvni să cuprinzi necuprinsul
dincolo e doar iluzia
libertatea ta este aici
în interiorul tău
mai bine rămâi flămând
decât să guști
din iluzia adevărului
ești totul sau nimic
dator să trăiești
[...] Citește tot
poezie de Agafia Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre simțuri, poezii despre secunde, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau poezii despre gânduri
Sicriul pe umăr
Toți oamenii din lume poartă un sicriu pe umăr,
toți oamenii din lume vor arunca un bulgăr
ce-l vor arunca peste cel mai aproape,
în miezul căruia cei care pleacă vor căuta leac de somn
și codul în care se ascunde cheia cu care să treacă dincolo.
Toți copii lumii vor plânge și apoi vor cânta
spre lumina ce-i va îmbrățișa, îi va înspăimânta și-i va arde.
Toate femeile din lume țipă cu spaima lipită de moarte
când pruncul bate în poarta necunoscutului ocrotitor domn
ce se pune de-a curmezișul în drum
la ultimul om ce poartă sicriul pe umeri
în care el însuși este așezat spre somn.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre superlative, poezii despre somn, poezii despre protecție sau poezii despre ocrotire
De veghe în al timpului turn
Stau rezemat cu spatele de al timpului turn
în care, necontenit, un clopot tot bate
spre neodihna mâinii care mă sprijină de aer
și a talpei ce oprește a lutului zbor,
ce zădărnicește marea universului roată
nu știe nimeni de când se-nvârtește
ca să țină odată-n căuș
strigătul de sete obosit de atâta urcuș ,
animal ce-și leapădă la fiecare pas haina
și la celălalt alta i se așterne în drum.
Neastâmpăratul licurici mă va pierde
printre vești de-ntuneric și de răcoare.
Paznicul luminii se apleacă peste zori,
strigă neodihna neînvinsului somn
care cu zmeul a stat milimetric la trântă...
Un alt stăpân tot caută prin vremi neodihniți sori
peste care, încă nimeni, nu s-a declarat domn.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre neodihnă, poezii despre zoologie, poezii despre vestimentație sau poezii despre lut
Tulpina de nimic
Lângă orice drum stă la pândă o cărare
ce face semne de mirare spre orice trecător,
lângă orice om stă o tulpină de nimic
ce strigă spre soare,
poate din tr-un nevăzut zbor a scăpat un scâncet
sau poate o uitată și neștearsă lacrimă
mai stăruie pe margine
unde priveghează o statornică lumină la umbra vremii
și de acolo tot scutură o neobosită flamură
ce și-a uitat zborul în spic.
Lângă orice om stăriue o răcoroasă și nevăzută ramură
ce aleargă spre un alt râvnit soare
sub a cărui necuprins popas
o nouă sămânță se naște,
un nou osândit ce va sta în a lumii cărare
ți va scoate o lumină din nimic.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre crengi sau poezii despre Soare
Ascuns după lume
În fiecare clipă stau ascuns după lume,
alta îmi răsare în față;
câte or mai fi când va apărea o altă dimineață
și va aștepta cu nenumăratele flamuri, cu miriade de nume strigate, cu necuprinse ramuri
ce scapă de sub a vremurilor ceață...
Dincolo, la pândă, îmi răscumpăr visul
care a vrut să mi-l fure
neiertătoarea măsură măcinată de-un ceas
ce tot învârtește, numără, aliniază stelele fără răgaz.
La capăt o nouă lumină apare,
încerc să-i pun nume,
dar chiar atunci fuge speriată
făcând loc la alta ce-amenință cu steagul
ridicat pe alte îndepărtate metereze
spre care alerg și voi a le cuprinde
căci în nestatornicul sânge tot aleargă o fiară,
neadormită,
chiar dacă lumile au renunțat la zarvă.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre sperieturi, poezii despre drapel, poezii despre dimineață sau poezii despre ceas
Azi e ziua ta de naștere
sau poate de moarte
te caut să mă recunoști
să-mi fac un dar din trupul tău
gândurile dospesc agățate în cuvinte
adulmecă rotirea eternă a universului
rezemată pe o lacrimă răsucită
în moștenirea fătului nenăscut încă
de fapt nu-i decât o îngâmfare stearpă
crezi că te voi lua de mână
risipindu-mă
în parfumul eternității
deșertăciune gravă definitivă
ascultă cum sapă pământul hohotind
nimicnicia țărână din țărână
flori sufocate de drum înfloresc în păsări
îmbătate de aromele infintului
din amurg lipsesc
brațele tale înfipte în stele
arc peste trupul încercuit în neliniștea
depărtărilor toate încap aici
[...] Citește tot
poezie de Agafia Drăgan din Nevoia de Fericire (2014)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tristețe, poezii despre prezent sau poezii despre moștenire
Lupoaică albă risipei dată
A fost o vreme când
purtam doar orizonturi
prin ramurile verzi
În trupul nesăpat de-a timpului risipă
frumoase-mi erau livezile toate
cu mere roșii pe aripi purtate
zboruri înalte necoapte iubiri
A fost o vreme când
ploile luminii îmi fântâneau în ochi
noaptea îngenunchea supusă
lupoaicei albe
risipei date
Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă
dor amurgurile
de prea plin
aduceri aminte colindă nostalgic
la poarta zorilor închisă
Tantal mă cheamă spre limanul
umbrelor însetate încă
de seva dulce amară a lumii
[...] Citește tot
poezie de Agafia Drăgan din Iluzia regăsirii (2016)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lupi, poezii despre alb, poezii despre înălțime, poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre roșu sau Ne poți propune o poezie de dragoste?