Fericit cel sărac cu duhul
există o parte din mine
închipuire a ceea ce sunt
vis și păzitor de vise
amestec de îndoială și credință
spin negru înfipt
în împietrite retine de sfincși
ipoteze ale secretelor
într-o zi
am să-mi adun ultimele resturi
și inima sufocată de mlaștini
se va destăinui îngerului
exilat în penumbra
năzuinței de mistere
atunci va trebui mai întâi
să mă prăbușesc în miez
să ating iluminarea
unei libertăți totale
să-mi văd descompunerea
în transformările de mâine
într-o fericire neșlefuită
dincolo de trufia sortitului
plăsmuitor de nedreaptă măsură
a măsurii lui
poezie de Agafia Drăgan din Cu toamna căzută pe gene (2015)
Adăugat de Agafia
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre fericire
- poezii despre îngeri
- poezii despre viitor
- poezii despre sărăcie
- poezii despre secrete
- poezii despre negru
- poezii despre libertate
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.