Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Fericit cel sărac cu duhul

există o parte din mine
închipuire a ceea ce sunt
vis și păzitor de vise
amestec de îndoială și credință
spin negru înfipt
în împietrite retine de sfincși
ipoteze ale secretelor
într-o zi
am să-mi adun ultimele resturi
și inima sufocată de mlaștini
se va destăinui îngerului
exilat în penumbra
năzuinței de mistere
atunci va trebui mai întâi
să mă prăbușesc în miez
să ating iluminarea
unei libertăți totale
să-mi văd descompunerea
în transformările de mâine
într-o fericire neșlefuită
dincolo de trufia sortitului
plăsmuitor de nedreaptă măsură
a măsurii lui

poezie de din Cu toamna căzută pe gene (2015)
Adăugat de AgafiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Adrian Păpăruz

Cu ce să îmi amestec cafeaua

în diminețile post apocaliptice
când trezirile mi se sublimă
într-o tortură academică
de parcă dezlipirea zilnică de tine
cea din visele altor realități
pare ar fi un canon sisific
un fel de perpetuă rătăcire de sine?
tremurul minții mi se înghesuie
în degetele din ce în ce mai vinete
din ce în ce mai lungi
și brațele mi s-au lungit nefiresc
în căutarea ta
crengi au devenit târâte după cel
căruia arereori pot -i mai spun "eu"
cu ce să-mi amestec singurătatea asta
vâscoasă ce-mi colorează sângele negru
cuburi de gheață mi-l face ori de câte ori
un gând rebel pleacă te sărute
a bună dimineața?
uite
pe mine mă amestec
ca pe un pumn de cucută
și mă beau în lumina unei noi adormiri
am încurcat încă o dată
sensul nașterii mele
voi începe un somn mai lung
să-mi aflu menirea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Veac paradoxal

perfidii au invadat spațiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
între extaz și agonie trăiesc un paradox
suflete se înrăiesc atinse de ură

mi-ar trebui iar o credință de inox
nu se ruginească pe drumuri de zgură
perfidii au invadat spațiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură

primesc lovituri ca într-un ring de box
boala și bătrânețea din fericire fură
aleargă prin mine o umbră de "fox"
frica de hoție crește în anvergură

perfidii au invadat spațiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Cine sunt eu

cine sunt eu, în anotimpul acesta obișnuit cu mine,
în coaja subțire a lumii,
într-o lumină urmată de întuneric
cu chakra într-o variantă rebelă,
în gustul amar al melancoliei creând tonuri de gri spre seară
conectată la nimicul spre care îndrept?
cine sunt eu te găsesc într-o reflexie excentrică
ascuns în ceva-ul ce-mi oprește fuga,
într-un mare zoom de pe ecranul mut?
cine sunt eu încolțesc iarba în cuvinte,
aud strigătul din pietre,
fii prelungit prin mine
până la descompunerea solidară în ceea ce nu există?
sunt poate coerența formată din frunze, din piatră, din ploaie,
cuvinte trezite din șoapte, mirajul că ești lângă mine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De șaptezeci de ori câte șapte

îl vedeam din depărtare în spectacolele de stradă cum treceam
grăbită spre grădinile suspendate ale Semiramidei
îi aruncam cu praștia genelor
așchii de vis de la distanța celor
câțiva ani de cenușă care se tot așezaseră
aripi de albine frânte pe umerii mei

auzeam vocea lui zdrobită de muchiile de bronz ale Ereborului
și poteci de lumină străbăteau

niciodată nu m-am apropiat mai mult decât
o palmă de pământ de pădure de inima lui
și-atât cât -i simt mirosul poeziei –
se revărsa ca lava din Santa Maria mai mult binecuvântând
decât ucigând rizomii de ferigă din palmele celor din jur –

într-o zi m-am hotărât las
fuga de mine însămi la o parte și să-mi dezrădăcinez ochii
-i prind de coapsa lui

apoi nu mai știu ce mi s-a întâmplat...
vena aceea de pe frunte-i pulsa sistolic
ca un Obi nărăvaș gata să se reverse peste mine
să-mi spele nevinovățiile de șaptezeci de ori câte șapte

poezie de (27 februarie 2018)
Adăugat de Mihaela MeraveiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Confruntare

Stăpâne,
Nimic din ceea ce e omenesc
Nu-mi este străin.
Sunt legată
De toate păcatele
Cu mii de lanțuri.

Ajută-, dacă-ți îngăduie trufia, Să cred și
Să nu tem
De mânia ta.

Lasă-mi
Gustul dulce-amar al mărului
Lasă-
Să-i privesc sămânța-ntre sâni
Să-mi fie noapte
Și să-mi fie zi
Să-mi aleg ceasul confruntării
Cu mine însămi
În ziua din urmă.

poezie clasică de din Posibila trecere (1993)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Vorbesc cu cerul... (întru toate)

Atunci când scriu, sau când oftez...
Adun poveri despre iubire;
Și trezesc că-ți desenez
Profilul tău... ca pe un mire.

Atunci când dorm, visez la tine...
Nu reușesc să mă desprind;
Nici chiar în vis nu pleci din mine,
Îmi domini viața doar fiind.

Atunci când nu mai știu de tine...
Vorbesc cu cerul și îl rog,
Să-mi dea curând veștile pline,
Ca din suspine să-mi abrog.

Când nu te am cât mai aproape,
Simt că sunt doar pe jumătate...
Mă scald în întrebări de ape,
Când ești cu mine... sunt întru toate.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Oana Frențescu

Imagine

sunt travestită într-o imagine
de liniște, într-un miraj argintiu.
clipei rebele i-am întrerupt oxigenul
spre a nu sfâșia prezentul.
un cuvânt dezbrăcat de sunet
atârnă-n gol,
aerul rămâne destrămat într-un repaus armonic
gândind infinitul.
sunt într-o nebuloasă ce comunică cu albastrul
dincolo de starea cuvintelor, fără chemare.
în palme pustiu
și o sete întârziată pe profilul ce nu trece dincolo de inimă.
străzile se sting pe rând.
într-o închipuire din bucăți
neopritul gând intră mereu pe cealaltă parte,
rotindu-se pe locul gol.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Vrei?

Vrei -mpărțim o rădăcină,
Să-mi fii tu lujer drept și spin
Unind într-unul dor și chin,
Să-ți port eu floarea spre lumină?

Hrăniți cu har, sub semn divin,
Ca trandafir într-o grădină
Vrei -mpărțim o rădăcină,
Să-mi fii tu lujer drept și spin?

Sub ploaie, ger ori zi senină
Tu să mă aperi de suspin
Ca-nlănțuiți într-o tulpină
Cu tine una devin.

Vrei -mpărțim o rădăcină?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întru

Ochii nu sunt îndeajuns treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morților
uitat în mine,
fără să-mi spună
că ei
se adaugă la tot ceea ce sunt
și acest infern în care cresc de-a valma
vagi închipuiri
e doar jocul unui gând
întru noapte și lumină.
Oare sufletul,
amalgam de idei
și reacții de sentimente își termină existența
sau o să urce la cer?
Dar... care cer?
Mută i-a rămas memoria.

poezie de (martie 2019)
Adăugat de AgafiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Cuvânt de dincolo de moarte

am plecat într-o noapte
am vrut să ating taina unei lumi
am tot căutat prin ploaie, prin anii împovărați
am găsit un om, un biet nebun
trăia retras de lume, de toți
pe cer treceau caii sălbatici
plângea timpul sub copite de fier
uneori străbătea tăcerea în penumbra gândurilor
atunci am înțeles că lumea e o tristă umbră
desigur ei sunt morți de mult
ploaia a spălat cadavrele de pe drum
eu nu știam că erau morți
râdeau bezmetici, credeau că eu sunt acel nebun
și dacă sunt...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Aștepți să-mi plec dorința...

aștepți să-mi plec dorința înfășurată-n vise
picioarelor ce umblă prin cercuri de mojici?
socoți că veșnicia o cerem din culise
cu neputința-n viață de-a ne cunoaște mici?

cu-acele triste fețe dorești a mă susține
când nu pricepi ce-i ăla un joc periculos?
dar răspunzi cu patimi îți pare că-i mai bine
decât să-mi vezi pivirea cum o aștern pe jos...

nu văd suflare-n ceruri nici existență-n moarte
-ți domolească vocea umplută cu venin
iar de te strânge gheara... arunc-o într-o parte
din suflet cu durerea ce-ndeamnă la suspin

se sting tăcute-n gânduri văpăi de redundanță
atunci când acalmia ne pune în balanță

sonet de (1 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Corina Mihaela Soare

Din vise uitate

Visează- ca și cum aș fi un nor,
Un material eteric, transparent,
Ca și cum aș fi fost un izvor de apă curată,
Care-și depășește cursul conștient.

Gândește-te la mine ca la o rebelă,
Ca fulgerul orbitor al ploii
Care din senin umezește respirația vântului.
Mângâie- ca pe o petală de flori,
Catifelată și umedă de rouă, parfumată,
Într-o zi strălucitoare care aprinde o lume neînăscută.

Ajută-mă să-mi văd visele uitate,
Vise cu vele înghețate într-o mare lividă
Care a fugit de iarnă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Vindecare

Zâmbind, te-am scuturat ca pe-o țigară,
în scrumiera gândurilor moarte,
fără a blestema ca ai parte
de Vis -ți iei adio într-o gară.

Ieri te-am simțit mai trist ca niciodată,
când, bucuros că ai scăpat de mine,
te îndreptai aiurea, spre oricine,
cu inima aproape sfărâmată.

Azi plângi, c-ai vrea te întorci la mine,
dar m-ai pierdut fără prinzi de veste,
sperând c-o să trăiești înc-o poveste.
Nu ai găsit! Să-mi spui, ți-ar fi rușine.

Nici mâine nu te-o duce mai departe
și-n înțelesuri sfinte de IUBIRE,
vei reciti cu lacrimi de-amintire
povestea lipsă din a vieții carte.

Rămâi în planul rătăcirii tale,
cu sufletul golit, fără-mplinirea
ce ți-așternea seninul, fericirea!...
M-am vindecat, îmi văd de a mea cale...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Crâșmaru

Mângâiere

Mai mângâie-mi gândul
Să-mi fii necuvântul
Din clipele dulci și rebele
De vină e vântul
Ce-aduce cuvântul
În mine cu lacrimi din stele.

Mai mângâie-mi tâmpla
Să-mi fii crunt răscol
Din nopțile reci și târzii
De vină e Luna
Că eu te Ador
În versuri cu mine când vii.

Mai mângâie-mi ochii
Să-mi fii pe retină
Când plâng și mă sfâșii de dor
De vină sunt norii
Că nu vor țină
În Ceruri poemul de-amor.

Mai mângâie-mi versul
Să-mi fii necuprinsul
Din cartea cu foi de cașmir
De vină e visul
Că Tu ești alesul
Cu inima plină de mir.

Mai mângâie-mi noaptea
Să fii Cerul meu
Când somnul mai uită de mine
De vină e soarta
De vină sunt Eu
sunt o parte din tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Îndrăznesc

îndrăznesc sper
într-o zi...
când cerul se va sparge
și nori risipiți
de furtună
lasă să văd
lumina
unei stele care arde
doar pentru mine!
e mult...
prea mult ce-mi doresc..
și atunci deschid ochii
aplec..
spre inima ta!
o simt mai fierbinte
decât oricare stea
de pe cer!
îndrăznesc s-o ating
și zâmbesc....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt

Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
Mă întreb cât va mai dura.
Aud cum se sparg valurile de pietre.
văd întotdeauna stând pe dig.
Vreau pescuiesc aici în fiecare zi.
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.

Pretind că marea este casa mea.
Simt nevoia de a fi aproape de freamătul apei.
Ating pietrele sărind de pe una pe alta.
Mi-e teamă că-într-o zi nu le voi mai putea traversa.
Îmi dau lacrimile când faleza mea este profanată.
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.

Sunt conștient că într-o zi se va sfârși.
Declar: acest dig va fi o parte din moștenirea familiei mele.
Cred că mai este timp prind Pălămida din vis.
Incerc să-mi imaginez strănepoata pășind pe-aceste pietre.
Sper pescuiesc mereu pe dig.
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș fi vrut...

Am răsucit cheia
de două ori
și am ales
rămân doar cu mine
într-o rezervă
a eului meu...

Vreau să-mi adun
toate feliile
de timp trecut
și să-mi reconstruiesc călătoria...

Aș fi vrut
te întreb
cum ți s-a părut,
dar lasă...
*******
Un ghiocel sfidează iarna...

poezie de (29 ianuarie 2022)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diana Niță

Simțuri

Și văd, ceea ce alții nu văd
Simt, mai mult decât arăt.
Mă îmbrac în nepăsare,
Am deja prea multe întrebări,
Care-mi dau eroare.
Aud și liniștea apăsătoare,
Chiar și când zgomotul din mintea mea,
Țipă mai tare.
Sunt unde de frecvență joasă
Mă ridică, lasă.
Ating fericirea, apoi mă prăbușesc în angoasă,
Miros flori de gheață,
Pe când, atunci, gustam din nectar,
Scot la lumină,
Sentimente mototolite
Din al inimii buzunar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jurământ

Sunt infectat de dragoste -intim
Te-am sângele ce zilnic -ncălzește-
Mi-ești fiecare puls de bioritm...
De nu te văd și trup mi se topește.

Îmi sparge pieptul inima când bate
-Cum clopotul-colos de Notre Dame-
De nu ești tu, e doar singurătate...
Nimic nu vreau pe lume să mai am!

Am capul un vârtej de spin galactic;
Ești astrul meu, giganticul de sor
Și spațiu-i doar al tău, faci timpul static...
Ești luciul lunii-n fin-cristalul, după nor.

Mi-am făcut tălpi, potcoave de Pegas,
S-alerg în lume, -ți adun comori
Și palme-n diamant, de puf, le-am tras;
Hamac -ți fac, moale cu dur, din flori.

Vreau eu fiu altar de mânăstire,
Unde -ți lași eterne rugăminți;
Sunt cor de îngeri într-o răstignire
Cum o Mesie-n rugăciuni fierbinți...

Te-aș vrea să-mi fi mireasă-n pururi voal,
Să te-nalț castă printre frescele de dom,
Să-ți fie viața-n dans, perpetuu bal...
Să-ți fiu străjer de vise, majordom!...

poezie de (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când eram tânăr și liber, și imaginația mea nu avea limite, visam schimb lumea. Pe măsură ce îmbătrâneam și deveneam mai înțelept, am descoperit că lumea nu vrea să se schimbe, așa că am hotărât privesc mai puțin departe și anume, să-mi schimb doar țara. Dar și ea părea fie de neclintit. În amurgul vieții, într-o ultimă încercare disperată, am încercat să-mi schimb doar familia, pe cei apropriați mie, dar, vai, nici ei nu au vrut asta. Iar acum, când zac pe patul de moarte, îmi dau seama că dacă m-aș fi schimbat pe mine, mai întâi, atunci, prin acest exemplu, mi-aș fi schimbat familia și prietenii. Încurajat și însuflețit de ei, aș fi găsit putere să-mi fac țara mai bună și, cine știe, poate chiar aș fi schimbat lumea...

în Introducere în creatologie
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cunoaste-ti copilul" de Anca Munteanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.30- 12.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook