Serioase/triste despre disc, pagina 2
Muzica poate fi o cale de autocunoaștere. Ea cere răbdare, o simfonie nu se înțelege din prima, dar până la urmă e o formă de inițiere. Pui un disc și dintr-o dată te simți mai puțin singur, muzica te poartă și te invită să privești înlăuntrul tău. Și ce găsești acolo? Melancoliile lui Chopin, frământările lui Beethoven, transparența lui Mozart, gravitatea lui Bach, care scot la suprafață propriile tale angoase, spaime, neliniști, bucurii. Retrăindu-le, te cureți, te liniștești și te echilibrezi.
Aurel Romila în Formula AS, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre spaimă, citate despre muzică, citate despre curățenie, citate despre Wolfgang Amadeus Mozart, citate despre Ludwig van Beethoven, citate despre Johann Sebastian Bach sau citate despre Frederic Chopin
Sonetul 7
Uite! În Orient, când milostivul soare
Se-nalță înflăcărat, toți cei de pe pământ
Omagiu îi aduc, fiindcă din nou răsare
Și-admiră cu respect frumosul disc preasfânt.
Netulburat el suie ca pe un deal ceresc
De parc-ar fi un tânăr ce are mult curaj
În timp ce muritoare priviri îl însoțesc
În auriul său măreț pelerinaj.
Dar când de la zenit, cu carul ostenit,
Ca-n vârsta neputinței, începe să coboare
Ochii ce pân' atunci smeriți l-au urmărit
Văzând că vine-n jos privesc spre altă zare.
Așa pățești și tu în viață, mai târziu,
Nu mai atragi priviri și mori dacă n-ai fiu.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vârstă
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre smerenie
- poezii despre respect
- poezii despre pelerinaj
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
Încă din anul 340 î. Cr. filozoful grec Aristotel, în cartea sa "Despre ceruri", a putut să ofere două argumente în sprijinul credinței că pământul este o sferă rotundă și nu un disc. În primul rând, el și-a dat seama că eclipsele de lună erau produse de pământ, care se afla între soare și lună. Umbra pământului era întotdeauna rotundă, ceea ce putea fi adevărat numai dacă pământul ar fi sferic. Dacă pământul ar fi fost plat, umbra ar fi fost alungită și eliptică, în afară de cazul în care eclipsa s-ar fi produs întotdeauna în momentul în care soarele era chiar sub centrul discului.
Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate de Stephen Hawking despre timp
- citate despre eclipsă
- citate despre Soare
- citate de Stephen Hawking despre Soare
- citate despre filozofie
- citate despre cărți
- citate despre adevăr
- citate despre Grecia
Thalasa
Arama rânjitoare a lunii sparge norii,
O voce străvezie răsună-n minaret,
În umbra pimentată palpită sicomorii,
Cu brațul peste mare adoarme un poet.
Potasice principii lovind topuzu-i gol,
Cu tensiuni rezolvă contactul noțiunii,
Cuprins de-o împietrire de antic discibol
Ridică fruntea-i cheală spre clarul disc al lunii.
E Thalasa, efebul de-origine-anonimă,
E Thalasa, aedul, adolescent prepus,
Îl stăpânește Eros cu vraja lui sublimă,
Și mințile-i abstrage cum stă cu fața-n sus.
Și-acum, când de lumină un sentiment confuz
Se culcă peste lume ș-o-mbracă-n poezie,
Aedu-și ia în mână spasmodicul topuz
Și-azvârlă către stele stropiri de ambrozie.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre voce, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre principii, poezii despre nori, poezii despre moschee sau poezii despre lumină
În munți
Lângă schit miezul nopții găsește
făpturi adormite-n picioare. Duhul mușchiului umed
umblă prin văgăuni.
Din răsărit vin fluturi cât buhele
să-și caute în focuri cenușa.
La rădăcinile brazilor, lângă blestemul cucutelor
ciobanul pune pământ
peste mieii uciși de puterile codrului.
Peste muche trecând
fetele stânilor - își freacă de lună umerii goi,
aventura lor se pătrunde suprafirească
de pulberea luminos stârnită din disc ca un roi.
Cai galbeni și-adună sarea vieții din ierburi.
Mocnind subt copaci Dumnezeu se face
mai mic să aibă loc ciupercile roșii
să crească subt spatele lui.
În sângele oilor noaptea pădurii e vis lung și greu.
Pe patru vânturi adânci pătrunde somnul în fagi bătrâni.
Subt scut de stânci, undeva
un bălaur cu ochii întorși spre steaua polară
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre visare, poezii despre păduri, poezii despre noapte, poezii despre vânt, poezii despre sânge sau poezii despre stânci
Sandy Bates: Cu puțin timp în urmă, de fapt chiar înainte să mor, eram pe masa de operații și încercam să găsesc ceva de care să mă agăț, știi... pentru că atunci când ești pe moarte, viața devine brusc extrem de... palpabilă, de reală, iar eu căutam un sens pentru tot ce mi s-a întâmplat și brusc mi-am amintit de o zi minunată de primăvară era duminică și vara era aproape. Și-mi aduc aminte că în acea dimineață am mers cu Dorrie la o plimbare prin parc, apoi ne-am întors în apartament. Stăteam așa, pur și simplu, iar eu am pus un disc cu Louie Armstrong, cântecele cu care am crescut... Fermecător!... Apoi mi-am ridicat privirea și am văzut-o pe Dorrie cum stătea acolo și brusc mi-am dat seama ce frumoasă era și cât de mult o iubeam. Și... nu știu, a fost așa, un amestec din toate, muzica, boarea de vânt, și felul acela în care mă privea Dorrie. Și pentru o clipă totul părea să se îmbine perfect, aproape indestructibil. Ciudat, acea secundă în care privirile noastre s-au întâlnit m-a emoționat profund.
replică din filmul artistic Amintiri la hotelul Stardust, scenariu de Woody Allen (26 septembrie 1980)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre vânt, citate despre viață, citate despre secunde, citate despre primăvară, citate despre plimbare sau citate despre perfecțiune
Către Lucifer
Împrumută spiritului flacăra ta, dogorîtoare deprimare;
Suspinând iese în miez de noapte capul,
Pe înverzita primăvăratică colină; unde demult
A sângerat un blând mieluț, suferind profunda
Durere; însă urmează întunecata umbră
A răului, sau ridică umedele aripi
Spre auritul disc al soarelui și zdruncină
Un ton de clopot spre pieptul de durere rupt,
Sălbatică speranță; a beznei prăbușire-nflăcărată.
Comentarii
Textul aparține antumelor și are două variante intitulate "Rugă". Cele trei texte care nu diferă semnificativ unele de altele, prin folosirea zonelor de cuvinte și a imaginilor, au fost scrise la începutul anului 1914. Cu toate acestea, o comparație a celor trei versiuni ar putea arăta în mod clar cum textele lui Trakl câștigă substanță.
Lucifer, "aducătorul de lumină", este o figură de o importanță deosebită în opera lui Trakl.
Parțial la nivelul identificării personale, mai relevant însă pentru contextul literar-istoric, la nivelul unei linii tradiționaliste provenită din romantism prin simbolismul francez.
Textul de referință pentru această poezie este "Cântec Occidental". Prin comparație, "Către Lucifer" pare o notă marginală, ca material de lucru, sau doar o parafrază. Cu privire la poezia "Către Lucifer" care a fost scrisă, probabil, la scurt timp după "Cântec Occidental", ea poate fi interpretată și ca o încercare de radicalizare a "Cântului Occidental".
O comparație a celor două texte sprijină și diviziunea operelor, conform cărora Trakl a găsit la începutul anului 1914 un nou stadiu al dezvoltării sale poetice.
De două ori, la începutul și la sfârșitul poemului, focul este abordat, în imaginile: "împrumută spiritului flacăra" și "a beznei prăbușire-nflăcărată", referindu-se la căderea îngerilor și la focul din iad. În același timp cu: "a-nsângerat un blând mieluț", el se adresează iconografiei lui Hristos.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre imagine, poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre tradiții, poezii despre simbolistică, poezii despre sfârșit sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Luna
Povestea spune că-n acel uitat
Trecut în care-atâtea-s făptuite,
Nesigure, reale,-nchipuite,
Un om a conceput nemăsurat
Proiect de a închide universul
În carte și-n avânt nesăbuit
Nălțat-a manuscris fin întocmit,
Din scoarță-n scoarță declamându-i versul.
Se pregătea acum să-i mulțumească
Preabunei sorți, când, deodată, vede
Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede:
Uitase-n grabă luna s-o numească.
Povestea-i născocită, ia aminte,
Dar poate tâlcui vrăjitoria
Acelora ce-ales-am meseria
De-a preschimba viața în cuvinte.
Mereu esența scapă. Legea-i una.
Orice cuvânt e palid raportat
La lucru-n sine. Bietul rezumat
Al vechii mele prietenii cu luna
[...] Citește tot
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre versuri, poezii despre secrete, poezii despre seară sau poezii despre nuntă
Universul
*
Explodează supernove,
Se formează nebuloase,
Se duc multe alte nove,
Stelele se fac frumoase.
Se ivește o cometă,
Cade un meteorit,
Se-nvârtește o planetă,
Lângă ea un satelit!
Se "văd" multe "goluri negre",
Luminează un pulsar,
Răsare al nostru Soare
Și apoi dispare iar.
Se nasc mii de stele duble
Și milioane de asteroizi
Și omul s-a gândit să "umble"
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre cercetare, poezii despre albastru, poezii despre adevăr, poezii despre știință, poezii despre tăcere, poezii despre planete sau poezii despre peisaje
Noaptea de decembrie
Pustie și albă e camera moartă
Și focul sub vatră se stinge scrumit
Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,
Cu nici o scânteie în ochiu-adormit
Iar geniu-i mare e-aproape un mit
Și nici o scânteie în ochiu-adormit.
Pustie și albă e-ntinsa câmpie
Sub viscolu-albastru ea geme cumplit
Sălbatică fiară, răstriștea-l sfâșie,
Și luna-l privește cu ochi-oțelit
E-n negura nopții un alb monolit
Și luna-l privește cu ochi oțelit.
Nămeții de umbră în juru-i s-adună
Făptura de humă de mult a pierit
Dar fruntea, tot mândră, rămâne în lună
Chiar alba odaie în noapte-a murit
Făptura de humă de mult a pierit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre muzică sau poezii despre cămile