diminetii

* * *

mocanu şi ţipetele lui
de martirizat
vaaaaar..... vaaaaar
şi dintr-o dată
aerul blând al dimineţii
de duminică
e survolat de miasmele
gropii comune
din iminenţa ciumei.

poezie de Constantin Fieraru din Între caninii gurii de rai
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea drepţilor e ca zarea dimineţii ce se măreşte mereu până se face ziua mare; iar calea celor fără de lege e ca întunericul şi ei nici nu bănuiesc de ce se pot împiedica.

Solomon în Pildele lui Solomon, Înlăturarea prilejului spre păcat - 4:18-19
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, lume frumoasă, plină de daruri divine, ce mult ai avea de trăit, dacă cumpătarea firii omeneşti s-ar trezi senină ca soarele diminetii, cu speranţe aurii spre infinit.

Valeria Mahok (24 august 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe seci

S-a pierdut în fumul de ţigară
gustul amar de cafea
al dimineţii.
Nimeni nu regretă
timpul împărţit la doi
al amintirii.
Numai surâsul uitat în oglindă
mai inventează fericirea...

poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o viţă de vie

Ca o viţă de vie sunt eu,
care iubesc Soarele!
Şi-mi voi întinde lianele
pe stejarul argintiu în razele dimineţii,
ca să fiu stăpâna infinitului...

poezie de Iulia Mirancea (31 iulie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de tine
Ca de răcoarea dimineţii,
În zăpuşeala
De la mijlocul vieţii.

Vreau să te simt,
Ca mortul-raza de soare,
Pe-a lui faţă
Fără culoare.

Te iubesc,
Ca însetatul-apa,
Ca înfometatul-mîncarea
Ce-i păstrează suflarea.

poezie de Mariana Corman
Adăugat de Mariana Corman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce ne leagă de oameni sunt miile de rădăcini, nenumăratele fire care sunt amintirile din seara precedentă, speranţele dimineţii de mâine; este acea urzeală neîntreruptă de obişnuinţe de care nu ne putem dezbăra.

Marcel Proust în În căutarea timpului pierdut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din scrisoarea unei bătrâne

O, lasă-ţi obiceiul de-a răscoli în scrum
Prilejuri de durere în biata cale-a vieţii,
Ci scaldă-ţi ochii limpezi în roua dimineţii,
Şi nu-ntreba ţărâna de urmele din drum.

E vitregă ţărâna şi sfatul ei avan,
La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plâns pe cale?
Ni-s scrise-n cartea vieţii, la toţi, şi dor şi jale
Şi drumul fiecărui e răbojit pe-un plan,

În care-s însemnate, cu ape şi poteci,
Şi dragostea şi ura şi mila şi păcatul,
Pân-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul
Şi mutul semn al crucii din liniştea de veci.

O, sunt, de bună seamă, şi lacrimi în noroi,
Căci lacrima ni-i birul cel mai de seamă-al vieţii,
Şi jalea şi amarul vor fi de veci drumeţii
Cei nelipsiţi, din calea oricărui dintre noi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre somn

Nu vreau să vină somnul vieţii.
Vreau doar somnul dimineţii.
Somnul vieţii e ca noaptea,
El aduce numai moartea.

poezie de Dumitru Delcă (7 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpânul domeniului poartă în inima sa, plimbându-se în roua dimineţii, până şi somnul argaţilor. Dar ceea ce este misterios în om, care desperă dacă iubirea se îndepărtează de el, este că, atunci când el însuşi încetează de a iubi sau de a venera imperiul, nu-şi bănuieşte propria secătuire.

citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!