* * *

mocanu şi ţipetele lui
de martirizat
vaaaaar..... vaaaaar
şi dintr-o dată
aerul blând al dimineţii
de duminică
e survolat de miasmele
gropii comune
din iminenţa ciumei.

poezie de Constantin Fieraru din Între caninii gurii de rai
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifestul lui Mocanu

Manifestul lui Mocanu
E mai mult decât ce este.
El e secera. Ciocanul
E prin alte manifeste...

epigramă de Iurie Osoianu (29 iulie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Veneţie imponderabilă
amurgul
se filtrează prin vitraliile
frunzelor
misterul lui octomvrie este
împăturit
în urechea lui Van Gogh
ce iese puţin din buzunarul de
la piept
al costumului său de tweed.

poezie de Constantin Fieraru din Între caninii gurii de rai
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plopul

floarea anxietăţii
singura
înmiresmează coloana lui
în mai
se destramă în puf alb
Casandră
ce-şi rupe cu dinţii
rochia de mireasă,

poezie de Constantin Fieraru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Frenezia cu care masele
insurecţionale
din Rusia anului 1917
strângeau între dinţi ţigări
şi chiştoace
de parcă într-o decizie naţională
cu toţii muşcau până la sânge
degetul mic a lui Destoievski
ce dicta la urechea istoriei
mersul evenimentelor
scuturat de epilepsie.

poezie de Constantin Fieraru din Între caninii gurii de rai
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anei Maria Mocanu, pe care tatăl ei – prof. R. Mocanu - a pus-o pe coperta "tratatului" lui de specialitate, deşi ea era abia preparator universitar, complet aeriană în domeniu

Deşi abia preparatoare,
Era deja "grand"-autoare.
E cumva geniu-această fată?
O, nu! E tare-n tată!...

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers (8 septembrie 2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

seri de toamnă târzii
peste cimitirul parizian
când Diavolul
îi bate obrazul lui Cioran
cu foile pactului
când descifrezi
sentinţa condamnării la moarte
scrisă
cu coji de floarea soarelui
scuipate
în ploaia fără început
şi sfârşit.

poezie de Constantin Fieraru din Între caninii gurii de rai
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmează

duminica mutului încă o
dată nefastă pentru români (!?)
douăzeci de ani de păcăleală
este prea mult o nouă
duminică a mutului
după duminica orbului
multiplicată în neştire
urmează duminica mutului
după altă duminică a mutu
lui (!?) îi dăm puterea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu moare dintr-o dată. Încet, încet, i se închid ferestrele prin care priveşte afară. Uşa se deschide din ce în ce mai rar, spaţiu prin care aude lumea. Aerul nu mai intră în încăperea lui. Finalul! Omul nu mai este în acea încăpere. A plecat!

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estompate de un val gros

de lapte
în moapte se aud hămăiturile
embrionilor
din pântecele căţelei gravide
plopii au friguri
dantelării de spumă marină
în poziţie de drepţi
girafe jupuite cu nervii
exibaţi şi fremătători.

poezie de Constantin Fieraru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica în tei

altă zi se arată
îmbrăcată în haina de floare
a teilor.

nu trebuie să deschizi ochii.
ca să o vezi,
aduni palmele numai
pe o pârghie de lumină
şi tragi în piept
cu putere
aerul dimineţii.

pendulând
deasupra tuturor
limba unui clopot
retează liniştea.

această zi de duminică
îmbrăcată în haina de floare
a teilor
traversează sufletul
pe strada mare.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

duminică

Duminică

Ziua când dă bucuria
Că mai ieşi puţin la soare
Şi când ţi-a plasat soţia
Braţul mare de covoare.

definiţie epigramatică de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vremea ciumei roşii, românii nu erau un popor vegetal, ci unul muzical. Orice ziceai, se... interpreta?!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii blând ca o duminică, curat ca o rugăciune...

aforism de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miazăzi de vară

Duminică simplă, burgheză...
Cântec de orgă stricată,
Ce veche baladă mai plânge
Pe-un splai, aşa, dintr-o dată?

Ecou secular şi târziu...
Si-al zilei năduf, o ruină -
Sumbra baladă germană
Pe străzi, în cetatea latină.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarăşi e Duminică

Şi iarăşi e duminică, e o zi cu soare,
Şi clopotele sună a mare sărbătoare.
Oamenii cu bucurie în biserici se adună,
Să audă vestea cea bună, azi s-a născut Iisus,
Aşa un înger de mult la nişte păstori le-a spus.

Şi iarăşi e duminică, e o zi sfântă,
Oamenii osanale cu bucurie cântă,
E o zi de dumnezeu binecuvântată,
Azi fiul lui intră pe a Ierusalimului poartă.

Şi iarăşi e duminică, e o zi frumoasă,
Oamenii stau aşezaţi la masă,
Şi se bucură, şi se veselesc
Şi pe domnul Iisus îl slăvesc,
Căci el din morţi azi a înviat
Şi pe noi de păcate ne-a scăpat..

poezie de Vladimir Potlog (27 iulie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condusul unei maşini este o formă spectaculoasă de amnezie. Dintr-o dată descoperi totul, dintr-o dată uiţi totul.

citat din Jean Baudrillard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietrele (operele) pot să devină dintr-o dată... şugubeţe!

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi drumeaţa, pornind, a mers iar un an de zile tot prin locuri sălbatice şi necunoscute, până ce cu mare greu ajunse la sfânta Vineri. Şi aici i s-a întâmplat ca şi la sfânta Miercuri: numai că sfânta Vineri i-a mai dat şi ea un corn de prescură, un păhăruţ de vin şi o vârtelniţă de aur care depăna singură; şi a îndreptat-o şi ea cu multă bunătate şi blândeţe la soră-sa cea mai mare, la sfânta Duminică. Şi de aici drumeaţa, pornind chiar în acea zi, a mers iarăşi un an de zile prin nişte pustietăţi şi mai grozave decât cele de până aici. Şi fiind însărcinată pe al treilea an, cu mare greutate a putut să ajungă şi până la sfânta Duminică. Şi sfânta Duminică a primit-o cu aceeaşi rânduială şi tot aşa de bine ca şi surorile sale. Şi făcându-i-se milă de această nenorocită şi zdruncinată fiinţă, a strigat şi sfânta Duminică o dată, cât a putut, şi îndată s-au adunat toate vietăţile: cele din ape, cele de pe uscat şi cele zburătoare. Şi atunci ea le-a întrebat cu tot dinadinsul dacă ştie vreuna din ele în care parte a lumii se află Mănăstirea-de-Tămâie. Şi toate au răspuns, ca dintr-o singură gură, că nu li s-a întâmplat să audă măcar vorbindu-se vreodată depre aceasta

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui bunicu-meu

C-am aerul lui tata mare,
Aud spunându-mi-se-ades;
Dar despre partea moştenirii,
Cu aerul doar m-am ales...

epigramă de Radu D. Rosetti din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce duminică frumoasă

Ce duminică frumoasă.
La început de această vară.
Soarele e sus pe cer
Şi se aud cum cântă păsările afară.
Tu eşti îmbrăcată în rochie albă de mireasă
Şi eu stau mândru lângă tine.
Ce duminică frumoasă, inima cântă în mine.
Ce duminică frumoasă!
La început de această de vară.
Tu eşti de acum mireasă, nepreţuita mea comoară.
Eşti ca un pom în floare.
Care răspândeşte parfum îmbătător.
Ce duminică frumoasă, sufletul îmi cântă de dor!
Ce duminică divină la început de acestă vară.
E o zi caldă şi senină
Şi ne cântă o vioară.

poezie de Vladimir Potlog (5 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!