Poezii despre descoperit, pagina 2
Lipsa de spațiu
Am descoperit centrul lumii!
Se află aici,
atât de înăuntru,
atât de aproape
încât îl ating cu pleoapele...
Cresc din el
sâmburi de univers,
dăruind frânturi de cer
care se sting
din lipsă de spațiu...
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Ellisa Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul lui Schiller
Căuta ce nu a descoperit
Nimeni
Troia
Și o Elenă din Grecia
I-a șoptit
Dăruieste-mi ce nu are preț
Iubirea fără gând de cal troian
Și-ti voi arăta
Unde te am așteptat
Ingropată de vanitate și trufie
Troia
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Grecia, poezii despre poezie, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre calul troian, poezii despre cai sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Introspecție
nu sunt decât o introspecție secundară
de-o frântură de clipă
în trupul tău
caut
visurile numărând șoaptele
desenez pe cer
un sân rubicon
în triunghiul facerii am descoperit
să mă număr cu viața
nu bat la porțile eului, fără duplicitatea ta
încă trenul așteaptă, în stație
gara
poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- citate de Viorel Muha despre visare
- poezii despre viață
- citate de Viorel Muha despre viață
- poezii despre trenuri
- poezii despre numere
- poezii despre gări
- poezii despre fățărnicie
- poezii despre desen
Există iubire!
La rădăcina lacrimilor,
Am văzut zâmbete înflorind
În inima durerii
Am descoperit că există iubire
În miezul haosului,
Am găsit un strop de liniște
Atunci mi-am dat seama că iarna este unori și caldă
iar în mijlocul ei,
mugurii de primăvară nasc
Și asta m-a bucurat.
poezie de Camelia Oprița din Ecce homo, Condeiul de aur (decembrie 2007)
Adăugat de Blu Van Gogh
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre primăvară
- poezii despre naștere
- poezii despre muguri
- poezii despre inimă
- poezii despre iarnă
- poezii despre existență
- poezii despre durere
Clepsidra cu silabe
De când am descoperit,
într-o clepsidră,
silabe scânteie de gând,
care trădează emoții,
am prezumat că ele
sunt clipele timpului meu.
De atunci,
învolburat de vrajă,
mă contopesc bucuros
cu marea-ntinsă și...
mă petrec cu zorii
desțelenind
o plajă de-așteptări.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre timp, poezii despre plajă sau poezii despre bucurie
Un fel de a fi
ca un val pe o mare înfuriată
pătrund în arenă
din somn trezit
asemeni unui soldat cu capul descoperit
ce nu-și salută superiorul,
o neglijență pe care noaptea
nu o poate memora,
se numără stelele
pe un traseu eliptic
ard în fiecare dimineață subiectiv, neștiute,
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre noapte, poezii despre furie, poezii despre dimineață sau poezii despre armată
Până când...
Chiar și cei cu adevărat buni nu pot, neajutați, să iubească.
Ca să pătrundă dincolo de absurdități, de vicii și, mai ales,
de prostia creaturilor umane, cineva trebuie să posede
secretul unei iubiri pe care lumea azi a uitat-o.
Până când acel secret nu va fi descoperit
îmbunătățirea condițiilor de viață va fi în zadar.
poezie de François Mauriac din Cuibul de vipere, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete, poezii despre prostie, poezii despre prezent, poezii despre adevăr sau poezii despre absurd
Cercetătorii nimicului
Încă nu s-a descoperit mai nimic!
Fiecare nouă planetă, fiecare cercetare științifică, fiecare nouă invenție
Nu aduce mai nimic nou!
Suferința e tot suferință! Moartea e tot moarte și ne pândește la colțul pâinii...
Aceeași incertitudine pretutindeni,
Aceleași străzi pavate cu disperare,
În îmbrățișarea acelorași sticle se refugiază bețivii...
Poezia e tot poezie și mă ascund în ea ca un ștruț speriat de propriile gânduri...
Mama e tot mamă și îmi regenerează mereu țesuturile,
Chiar dacă uneori nu îmi înțelege pe deplin frământările....
Încă nu s-a scris softul acela care să suporte durerea în locul nostru!
Încă nu s-a lansat telefonul acela care ne lipsește cu desăvârșire
Care să ne permită să vorbim cu cei dispăruți,
Care să ne ofere accesul la nelimitat la subconștient!
Fiecare inovație anunțată cu surle și trâmbițe
Nu este altceva decât nimicnicie împopoțănată!
Punctul e tot punct și tot ceea ce contează este înainte de el!
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre moarte, poezii despre mamă, poezii despre cercetare, poezii despre știință, poezii despre vorbire, poezii despre telefon sau poezii despre tehnologie
Omul - nobilă ființă
Omul a descoperit focul pe care l-a aprins.
Omul a descoperit apa cu care apoi l-a stins.
A vânat animalul pe care acum îl crește,
A cultivat pământul unde sămânța rodește.
A întemeiat familie, a crescut copii,
A trăit, de-a lungul vieții, tristeți și bucurii.
A construit o casă în care să locuiască,
A luptat ca lumea să nu se dușmănească.
A înfruntat furtuni, a petrecut războaie,
A îmblânzit natura, a stăvilit șuvoaie.
A inventat apa caldă, a construit mașini,
A ridicat biserici unde poți să te închini.
A cucerit cerul, cu Universul stă de vorbă,
De pe Marte și Uranus recoltează acum probă.
Caută necontenit semeni cu care să comunicăm,
Cu știința laolaltă, noi galaxii să explorăm.
Omul - nobilă ființă, multe a făcut în viață.
Multe mai sunt de făcut și necontenit învață.
Își schimbă modul de viață, se modernizează,
Și lasă posterității tot ce el realizează.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zoologie, poezii despre vânătoare sau poezii despre tristețe
Moartea lui Socrate
Sunt singur,
De ce tremurați?
Și sentința e dată,
De ce tremurați?
Din vorbele pe care n-am apucat să le spun
se scutură tăcerea
îmbătrânindu-mă.
Nu-mi cereți să mint cu aceste cuvinte
cu care mi-am descoperit moartea.
Și nu înțeleg de ce tremurați.
Otrava e doar pregătită.
Și sunteți prea palizi
pentru niște ucigași cumsecade.
poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, citate de Octavian Paler despre tăcere, citate de Octavian Paler despre moarte, poezii despre minciună, citate de Octavian Paler despre minciună, poezii despre cuvinte, citate de Octavian Paler despre cuvinte sau poezii despre Socrate