curbat

Dorm

dorm invers,
opusă spaţiului cu margini,
pereţii răpuşi de alb se dau la o parte.

dorm pe umărul tău
şi în golul tău pe dinăuntru.

în gustul cu o altă culoare
neucisă de întuneric,
captivă în ţesătura de vise ce plutesc.

intru în golul umbrei tale lent şi nedurut,
între paranteze timpul stă pe loc.
dorm invers, în ungherul curbat spre lumină,
în colţul de taină rămas în albastru.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândăcelul retrograd

Agonizând justiţia,
Un gândăcel proscris
A încercat soluţia
De-a invoca un vis.
Având antena ruptă
Pe capul cam curbat
Şi-o ceafă cam abruptă
Pe gâtu-i divizat,
Zâmbeşte, doar c-un dinte
Peste priviri fugare
Şi-aruncă lent cuvinte
Cu nonşalanţă mare:
Acum, când sunt ceea ce sunt,
Vă cer respect de funcţie şi cuvânt;
Şi ca să fim egali şi pe pământ,
Urmaţi lozinca: Noi respectăm un ideal, dar nu cel sfânt!

fabulă de Liviu Reti (8 februarie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

(NE)Antagonic

Învaţă-mă să-mi las penele să alunece
De-a lungul gâtului curbat
Atunci când capul se apleacă sub aripi strânse
Şi se încovoaie sub lumina umbrelor
Arcuită este mlădierea graţiei întoarse în tonuri de alb
Şi suplă este trecerea timpului pe deasupra lebedelor
Privind spre cer în valuri
Aerul este calea şi zborul
Iar văzduhul – tăcere de nori
Învaţă-mă să-mi fiu lebădă
În imaginea fără reflexii a uitării.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfinţit

Peste câmpuri asfinţitul
S-a curbat în mii de raze,
Infinitul şi finitul-
Se întrec parcă-n miraje!

Ceru-i roşu ca un mac
Ce-a-nflorit pe coasta zării,
Şi-n oglinda unui lac-
Varsă cupa înserării!

Cu un stol imens de grauri
Cade peste cer cortina,
Încreţită toată-n falduri-
Îi beau Soarelui lumina!

Greierii încep să cânte
Prin iarba de lângă drum,
Stelele apar mărunte-
Pe un cer mânjit cu fum!

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge, plumb, toamnă

Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colţ se duce,
Încet prin ploaia tristă.

Tot plumbul ud al ceţii
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieţii
Şi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceţii.

E sânge, plumb şi toamnă.
Cu negru braţ de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră şi tenace.
E sânge, plumb şi toamnă.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă

Şi ce dacă
Pământul văzut de sus, e rotund?
vei putea ajunge de unde ai plecat.
Închipuie-ƫi că ar fi perfect şi plat
şi ar avea un capăt, puƫin curbat.

Şi ce dacă
Timpul nu se mai întoarce pe jos?
Cine-şi doreste clipa care se roteşte?
Ai observat şi tu, oricum istoria se repetă,
la fel ca şi planeta, rotundă, imperfectă.

Şi ce dacă
Infinitul din jur ne sfidează?
Noi alergăm dupa un soare anorganic.
Planeta încă se roteste în sens unic,
motiv pentru care mai şi ameţeşte bezmetic.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de vară

Peste câmpuri asfinţitul
S-a curbat în mii de raze,
Infinitul şi finitul-
Se întrec parcă-n miraje!

Ceru-i roşu ca un mac
Ce-a-nflorit pe coasta zării,
Şi-n oglinda unui lac-
Varsă cupa înserării!

Cu un stol imens de grauri
Cade peste cer cortina,
Încreţită toată-n falduri-
Îi iau Soarelui lumina!

Greierii încep să cânte
Prin iarba de lângă drum,
Stelele apar mărunte-
Pe un cer mânjit cu fum!

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Lumină târzie
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei modele beethoveniene

Ulii ar putea explica gloanţelor un lucru sau două –
Priveşte-i cu câtă precizie repetă
terifiantele, impredictibilele zigzaguri
ale ciocârliei de munte.

Acum, pescăruşii şi avioanele... poate un aeroplan
să se dea peste cap şi să plutească în marşarier,
lansându-se vijelios în mare – pentru a se ridica iarăşi
cu o bătaie de aripi şi a-şi relua zborul
exact de acolo unde a fost întrerupt?

Acestea sunt lucruri imediate şi minunate. Dar urmăreşte
pescăruşul lipsit de grabă, odihnindu-se în aer,
care se poate opri din zbor, rămânând nemişcat,
curbat în aer
ca o mână pe un sân.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa pădurii

dansez cu vântul printre vestite iele
stejarii îmi sunt martorii la fericire
sublime emoţii alunecă sub piele
mă îndepărtează de nenorocire.

petrec ore lungi în mijlocul pădurii
freamătul lăuntric imită pe stejar
cântecul iubirii mi l-au dat trubadurii
să nu stau niciodată ca pe jar.

am fost şi voi rămâne mireasa pădurii
mirele meu e un chipeş bărbat
la nunta noastră au jucat pandurii
şi nici o spaimă nu i-a perturbat.

roua din stele îmi spală condurii
drumul spre lumină nu este curbat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea cât metafizica iubirii

Lumina alunecă pe gleznele tale,
înfloreşte nuferi sub tălpi,
ochii privesc tăcuţi apa
peste care treci cu surâsul subţire
ca o trestie legănată de vânt.

Noaptea cât metafizica iubirii
îi pune pielea pe băţ întunericului,
bătut cu el cerul se scutură
de stele ninse, căzătoare.

Îţi cuprind cu mâinile, mijlocul
din care vrei să zbori ca o pasăre
înmiresmând văzduhul curbat
cu sunete de bucurie
nemaiauzite.

În lipsa ta niciun cântec nu voi auzi
doar aşteptare îngropată-n tăcere.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!