curbat

Gândăcelul retrograd

Agonizând justiţia,
Un gândăcel proscris
A încercat soluţia
De-a invoca un vis.
Având antena ruptă
Pe capul cam curbat
Şi-o ceafă cam abruptă
Pe gâtu-i divizat,
Zâmbeşte, doar c-un dinte
Peste priviri fugare
Şi-aruncă lent cuvinte
Cu nonşalanţă mare:
Acum, când sunt ceea ce sunt,
Vă cer respect de funcţie şi cuvânt;
Şi ca să fim egali şi pe pământ,
Urmaţi lozinca: Noi respectăm un ideal, dar nu cel sfânt!

fabulă de Liviu Reti (8 februarie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei modele beethoveniene

Ulii ar putea explica gloanţelor un lucru sau două –
Priveşte-i cu câtă precizie repetă
terifiantele, impredictibilele zigzaguri
ale ciocârliei de munte.

Acum, pescăruşii şi avioanele... poate un aeroplan
să se dea peste cap şi să plutească în marşarier,
lansându-se vijelios în mare – pentru a se ridica iarăşi
cu o bătaie de aripi şi a-şi relua zborul
exact de acolo unde a fost întrerupt?

Acestea sunt lucruri imediate şi minunate. Dar urmăreşte
pescăruşul lipsit de grabă, odihnindu-se în aer,
care se poate opri din zbor, rămânând nemişcat,
curbat în aer
ca o mână pe un sân.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!