Poezii despre cunoasterea, pagina 2
Noi
Eu, pilonul sculptat
de tine
în umbră;
apus de soare
în peisajul leagănului tău,
sunt.
Eu, aleea pașilor întorși
spre nostalgia ierbii călcate
în urma ta,
steaua de regrete,
popasul tău
fără de plecare,
sunt.
Tu, cunoașterea mea
născută în mine,
secunda din zborul meu
și aripa mea spre Rai,
ești.
poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pași pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre secunde
- poezii despre sculptură
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre peisaje
- poezii despre naștere
Cuvântul
Cuvântul este mai adânc decât poate spune,
în miez are Dumnezeul său de început
prin care se naște cunoașterea de sine și de alții
și se formează limba
cea dătătoare de viață.
Măsoară cu inima nesfârșitul
ridicându-se până deasupra lui.
În limbă crește lumina și se revarsă
peste pământul dătător de roade,
sub impulsul său întunericul se retrage
în moarte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cunoaștere
De unde nu știi
De unde nu știi
cad pe suflet picuri de lumină,
ploaia cu mântuire celestă
ce înverzește pământul
și se întinde ca un spirit
ce nu moare niciodată.
Stă printre oameni și le oferă liniște
chiar și când ei se neglijează.
Lumina se multiplică pe sine
până-n adâncul nelucrurilor
unde cunoașterea sapă în univers,
nu se oprește din drum,
dar drumul e nesfârșit
și nesfârșitul nu-i uman.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre verde, poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre mântuire sau poezii despre Pământ
Cunoaștere
până să te cunosc, am iubit marea.
până să te cunosc, am iubit munții.
până să te cunosc, am iubit cerul.
până să te cunosc, am iubit iubirea.
până să te cunosc, am iubit cunoașterea.
te-am cunoscut și tot ce am iubit a devenit TU.
tu, acest urlet din adâncul cel mai adânc al ființei mele.
te-am cunoscut și de-atunci,
nu mă mai recunosc.
poezie de Nicu Alifantis din Scrisori nedesfăcute (1997)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre superlative, poezii despre munți, poezii despre devenire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cunoaștere
Cunoașterea are loc prin simplificare
Nici vorbă de adăugare, ci de o deposedare, până
La perfecta transparență. Să lăsăm să se depună pe fundul
Vasului zgura, pulberea inutilă care
s-a amestecat cu apa mișcând vasul
dintr-o parte în alta a încăperii. Până și
a trăi nu-nseamnă să adaugi timp la timpul deja strâns,
ci să sustragi excesul de timp
până la perfecta lui scurgere.
Și în acest caz pulberea inutilă
Se va sedimenta într-un vas.
poezie de Donatella Bisutti, traducere de Geo Vasile
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă
Sonetul 14
Eu nu-mi culeg cunoașterea din stele,
Deși pricep ceva Astronomie,
Dar nu vestesc noroc și nici belele,
Nici foamete și boli și sărăcie.
Și nu pot spune soarta cu-amănunte
Să știe toți dacă e vânt sau ploaie
Ori să prezic la regi, ca să-i încânte,
Privind spre cerul cu sclipiri vioaie.
Ci eu cunosc ce ochiul tău vădește,
În timp ce sus în stele văd prea bine
Că frumusețea cu-adevărul crește
Când procreezi, așa cum se cuvine.
Căci altfel, prevestirea este clară,
Frumos și adevăr cu tine o să piară.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre vânt, poezii despre sărăcie, poezii despre ochi, poezii despre noroc sau poezii despre monarhie
Aproximativ poezie
cunoașterea luminii umbre strigă,
spre Domnul rugăciune-n penitențe...
infern de vorbe vis îmbracă-n zdrențe
pe când de nuntă-n veci îți dau verigă.
iubindu-ne sub clipelor esențe,
sub lacrimi moi de timp ce zori irigă
ci-n rouă taine-amorul ne exigă
în miezul simplei noastre existențe.
adorm la tine sub sprânceana deasă
zidind în urmă veghe-n stih puțin
de sub crepuscul dimineți să iasă.
iar slava toată sfinții toți o țin
să nu se surpe de cu zbor, mireasă
pe buza ta cuvânt pe-oglinzi devin.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre sprâncene, poezii despre somn, poezii despre sfinți sau poezii despre rouă
* * *
Acolo unde mintea nu e încolțită de frică și poți să-ți ții capul sus,
Acolo unde cunoașterea e liberă pentru toți,
Acolo unde lumea n-a fost fragmentată de pereții înguști ai caselor,
Acolo unde cuvintele vin din profunzimea adevărului,
Acolo unde străduința neobosită își întinde brațele spre perfecțiune,
Acolo unde izvorul clar al rațiunii nu și-a pierdut calea în nisipul mohorât al deșertului obișnuințelor moarte,
Acolo unde mintea e condusă înainte de ea însăși în tot mai larga gândire și acțiune,
Acolo în Raiul libertății, o, Tată, acolo să se trezească țara mea!
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre țări, poezii despre tată, poezii despre perfecțiune, poezii despre patrie sau poezii despre nisip
În chip de curcubeu
am înghițit culorile de curcubeu
sunt pe rând albastru și portocaliu
roșu și verde așa mă vreau mereu
ca un arlechin vesel și hazliu.
mă scufund progresiv în ființă
unde se zămislește universul meu
unde cunoașterea e artă și știință
unde e prezentă lumea lui Dumnezeu.
vibrez și ard intens ca focul sacru
scurtând distanța dintre mine și soare
prin contemplări lucide mă consacru
fiecare slovă e-o petală de floare.
Logosul din mine derivă din iubire
angelice lumini îmi râd în privire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre știință, poezii despre râs, poezii despre roșu sau poezii despre foc
De ce?
Mamă, de ce m-ai născut om
și m-ai lăsat să rătăcesc
în tărâmul de ceață al iluziilor?
De ce m-ai adus în lume, mamă
și m-ai transformat din energie în carne și sânge
și m-ai făcut să gândesc?
Mi-ai dat ochi ca să nu pot vedea,
urechi ca să nu aud,
simțuri pentru a nu simți
și gură ca să mă pierd în cuvinte.
Aici nimic din ceea ce există
nu este ceea ce pare a fi!
Și te urăsc, mamă
că m-ai chemat din neant
ca să mă întrupezi în locul
unde fericirea nu înseamnă cunoaștere
și cunoașterea nu înseamnă mântuire.
[...] Citește tot
poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre urechi, poezii despre sânge, poezii despre simțuri, poezii despre prezent sau poezii despre mamă