culorile toamnei

Cununa toamnei

Plânsul îngerilor
a strâns lacrimile
în cununa toamnei
pusă peste fruntea copacilor
deveniţi regi
cu simbolul soarelui
aurit în frunze

poezie de Ion Şerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu paşii tăi ziua ne semnează

stropi de priviri
ni
se servesc pe
fiecare aşezându-ne
în
culorile toamnei

şi
ni se înverzesc
şi gândurile
şi imaginile desprinse
din frunzele colorate cu
privirile tale
luate de undeva
dintr-o
livadă cu pomi
şi frunze învredinicite
în
atâtea culori
galbene arămii şi-n

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan din culorile toamnei (29 octombrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipă-n albastru

încerc să-mi vindec sufletul pârjolit
îi las amprentele să se şteargă
de pe filele scrise cu patimă
până tăcerea se va întrupa-n cuvinte
şi devine risipă-n albastru

nopţile devin franjuri în vânt
culorile toamnei îmi absorb privirea
doar cântecul păsărilor răsună
nu le speria
ele păstrează melancolia frumos

gândeşte
lasă porţile memoriei deschise
şi prinde la stâlpi
florile cunoaşterii
din inima rănită de iubire

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

Din când în când
fluturii se opresc
să-mi sărute mâna
şi mă ating uşor
cu aripile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
cerul se apleacă
să-mi sărute fruntea
şi mă atinge uşor
cu ploile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
florile se deschid
să-mi sărute plămânii
şi mă ating uşor
cu petalele trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţia toamnei

toamna voluptoasă etalează recolte
festivalul vinului trezeşte pasiuni
extazuri lucide sub a cerului bolte
destramă ceaţa zămislesc minuni.

toamna elegantă în costum ruginiu
mă îmbie cu gutuie dulce amăruie
magiunul de prune e trecut în meniu
îndulceşte ziua palidă gălbuie.

codri seculari sunt plini de trufe
surprizele toamnei nu se sfârşesc
afine şi mure iar se coc pe tufe
printre crizanteme fericită păşesc.

nu am să rănesc a toamnei prestanţă
vibrează în sânge duioasă romanţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai târziu

Când va începe noaptea
voi şterge urmele ploii
şi îmi voi chema tinereţea să mai stăm
la taifas
vom privi cum zboară culorile toamnei
dezbrăcând copacii,
vom sorbi amintirile
lăcrimând,
iar eu îi voi promite
că, mai târziu,
mă voi întoarce
să adun toţi fluturii albaştri.
Şi voi suspina prelung.
Dar, vai! pasărea aceea cu cioc de granit
îmi fură sfârşitul poeziei.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul toamnei

Trenul toamnei se iuţeşte, are mers de-accelerat,
Geme de încărcătură, trece-n goană pufăind,
Zarea lungă nu-i ajunge, bate drumu-n lung şi-n lat,
L-am oprit la mine-n gară, felinarele se-aprind.

A primit la timp semnalul şi porneşte supărat,
Ca o fiară se urneşte, se-aud roţile scrâşnind,
Trenul toamnei se iuţeşte, are mers de-accelerat,
Geme de încărcătură, trece-n goană pufăind.

Peste şinele rodate urme de rugini se-ntind,
Trece prin vâltori de munte, prin tunel întunecat,
Lacrimi se strâng în cisterne de prin nouri şiroind,
Neguri se descarcă-n vale din vagonul îngheţat,
Trenul toamnei se iuţeşte, are mers de-accelerat.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum stelar

Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă,
Îi las un bileţel pe masă:
"Eu însămi voi pleca din mine"!

Las lenjeria cu suspine
Sintagma dragostei contrasă,
Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă.

Parfumului stelar din tine
Port preţuirea mea aleasă
Pe care o transform în rime,
Ca să rămână-n veci neştearsă.

Dau veste toamnei care vine.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură statică

Lumina toamnei stă mirată
De parc-ar fi din rai picată,
Şi vântul stă picat nervos
Lângă picioru-i luminos

De foc să nu se mai oftice
Şi frunza toamnei stă să pice,
Un ochi pe care-l trece plânsul
Căzut pe gânduri stă şi dânsul

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 septembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul toamnei

Sonetul toamnei frunzele-n rugină
Îl cântă melancolic ca poeţii
Şi îndelung se-aude aria tristeţii
Din simfonia toamnei cea divină!

Se plimbă vântul singur prin grădină
Şi e mai rece roua dimineţii,
Sunt mai îngrijoraţi de-acum drumeţii,
Cu gândul lor la vremea ce-o să vină.

Spre calde, dar îndepărtate ţări,
Se-ndreaptă cârduri, păsări călătoare,
S-au pregătit de drum spre alte zări.

Noi trist privim cum ele au să zboare,
Mereu pe-acele vechi şi lungi cărări,
Ce sunt pierdute-n zbucium şi visare.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!