cuier

Degradări

Mărunt şi păcătos sub cer
Totuşi cu râvnă mai visez un pisc.
Trufia bleg am pus-o în cuier
Şi umil câte-o şuetă mai isc.

Crezui odată în minuni, destul.
Cetăţi cădeau, mureau dureri mârşave,
Avea tot orbul soare în pătul
Şi 'nalt sunau aplauzele grave.

Ci anii curseră sătui de glod.
Arcaş, văzduh s-au poticnit în trestii.
N-a izbăvit tăria un crâmpei de rod
Gemea în jurul doldora de bestii.

Cu arcul frânt, tocit, bolnav
Astăzi mai urc între zăbrele
Şi de azur, de vis gângav
Strâng putregai şi scrum de stele.

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindă

pentru Dorli

Doarme colo în poiată
pruncuşor fără de tată.
Şi măicuţa mama lui
se tot plânge boului
c-a născut în Vifleim,
n-are scutece de in,
n-are apă, n-are faşă,
nici opaiţ, nici nănaşă.
Iosif cercul de pe cap
în cuier şi l-a lăsat
şi-a plecat unde-a plecat
ca să-l latre cânii-n sat.
Noaptea-i neagră, ceasu-i lung,
stă măicuţa lângă prunc.
Să le ţie de urât
înger nalt s-a coborât.
Şi în noapte înadins
degetul şi l-a aprins.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipele serii

drumuri paralele mergând spre infinit,
orizont expulzat în descreştere,
cu imagini inocente, redă liniştea stelelor.

o haină din cuier, trezită din adormire,
a dominat câteva clipe ochiul frunzei
şi-a închis fereastra ca timpul să nu fugă.

cântecul de ieri, nehotarât să intre în auz,
a rămas pe marginea singurătăţii.

oraşul abandonat îşi extinde pustiul
pe-o spirală de gând, cu rătăciri absurde.

clipele serii încep să plonjeze între uşile închise,
ca nişte cicatrici nevindecate, venind din veşnicii ascunse.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi în bucătărie

Blocu-i gri, cu colţuri dure,
Chiar vopsit la o adică,
Două camere obscure
Şi-o bucătărie mică.
...
Pe tavan o lustră oarbă,
La cuier sunt două plase,
Ceaiu-n oală stă să fiarbă
Şi-un dulap ticsit cu vase.
...
Zugrăveala bate-n ape,
Aragazul n-are plită,
Patru scaune cam şchioape
Şi o masă obosită.
...
Stau pe masă, răvăşite,
Cinci castroane cu piftie,
În sertar sunt trei cuţite
Şi o lingură zurlie.
...

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum a ars vestitul castel Nevermore

(lui Edgar Allan Poe)

Când s-au aprins luminile, nimeni n-a observat.
«E-ngrozitor cât de bine văd», grăi bătrâna mătuşă.
Printre tacâmuri şi strămoşi, singur necontaminat
Valetul orb paralizase lângă uşă.

În becuri se mistuia o gală ameninţătoare
Oaspeţii au invocat iute un pretext şi-au fugit.
Au rămas în cuier patru bastoane, o pălărie tare
Şi un câine cenuşiu care nu se ştie de unde a venit.

Revelaţia se picta pe pereţi şi lucea ca mercurul
O inimă electrică duduia sub pardosea
Bătrâna mătuşă sfâşiase-n cădere velurul
Şi castelul, văzut în zare, ardea, ardea...

poezie de Nina Cassian din volumul La scara 1/1 (Editura Forum, 1947
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecin

Maşina lui e parcată în faţa casei.
Niciodată nu s-a mişcat de-acolo. E un
animal de companie?

Când se duce să-şi ia ziarul de dimineaţă
trasează la colţul porţii
un perfect unghi drept.

Ce face el acasă? Stă în poziţie de drepţi?
Sau stă pe hol
asemeni unui cuier?

Soţia lui ştie că s-a căsătorit
cu o diagramă? Că se culcă
cu o palidă amprentă albastră?

Când l-am întâlnit prima oară
m-a întâmpinat cu un zâmbet
pe care cred că l-a cumpărat de undeva.

[...] Citeşte tot

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E tot mai toamnă

E tot mai toamnă
în cuvintele păstrate printre vişini,
locul de plecare s-a destrămat
pentru o cămaşă uitată în cuier.
Liniştea mea fugărită s-a scurs într-o clepsidră,
uitări sonore desprind o lumină nouă,
printre crengile copacului învelit în frunze,
noaptea e-nchisă într-o eclipsă.

Itinerarul pasager atinge sentimente încremenite
dintr-o libertate închipuită,
dincolo de hotarul silabelor,
unde timpul este reciclabil.
Toamna e o trecere spre înserare
unde rugina se-mparte pe frunze,
iar rujul rămâne mereu în calendar.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem domestic

E o primă vedere,
suspendată lasciv între gene,
un înger patetic strivit între cuvinte.
Mântuirea îşi caută moliftele în stoluri de gânduri,
oglindă opacă în vârf de iluzie,
un gând e oprit în urcare,
sărutul e amputat,
se deschid ferestrele unui prezent
din care lipsesc.
Se smulg frânturi de absenţă din trup
şi cad aprinzând candele în cuvânt.
Apar înserări pe uşa din faţă,
o jartieră ajustabilă pe orice ciorap,
o senzaţie pe rochia indiferentă din cuier
o viziune lărgită a pantofului cu toc înalt
şi literele descompun respiraţia
în cuvintele ce se adună în vers.
O nouă secundă mă naşte,
mai sus de unde sunt.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În gară (nu e de mirare),
Găseşti W. C.-uri de valoare...
Găseşti în ele şi cuier,
Să îţi agăţi ce vrei în el.

Miroase parcă a...
Pe jos e mult prea nespălat,
Însă plătim ca-n occident.
Păcat că nu e internet.

Cu-aerisire la... pardon,
Plăteşti, dar ai condiţii, John,
Şi uşurel şi delicat,
Dai drumul la... edulcorat.

E trai, vă spun, adevărat!
Aici săpun a existat,
Dat aparatul, mama lui,
Cum fuse agăţat în cui,

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt nefăcută

sunt nefăcută azi pentru culori,
m-a flancat griul asemenea unui fum de ţigară,
în geam îmi bate dimineaţa cenuşie.

din inspiraţia mea lipseşti tu
reîncarnat în altă parte.
te-am pierdut la o răscruce
unde m-aştepta umbra mea răvăşită de furtună şi fluturi.

întârzii la descâlcirea unei fraze înghesuite
în ceaşca de cafea
şi caut inocenţa pantofilor cu toc cui de sub cuier.
iubirea purificată o găsesc captivă
într-o cămaşă albă atârnată de un astru cast.

vorbirea creşte şi mă mută într-un spaţiu rece
unde nu există deasupra şi nici dedesubt,
lumina e frântă pe colţul mesei,
secundele toate vâslesc spre apus.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!