Cum a ars vestitul castel Nevermore
(lui Edgar Allan Poe)
Când s-au aprins luminile, nimeni n-a observat.
«E-ngrozitor cât de bine văd», grăi bătrâna mătușă.
Printre tacâmuri și strămoși, singur necontaminat
Valetul orb paralizase lângă ușă.
În becuri se mistuia o gală amenințătoare
Oaspeții au invocat iute un pretext și-au fugit.
Au rămas în cuier patru bastoane, o pălărie tare
Și un câine cenușiu care nu se știe de unde a venit.
Revelația se picta pe pereți și lucea ca mercurul
O inimă electrică duduia sub pardosea
Bătrâna mătușă sfâșiase-n cădere velurul
Și castelul, văzut în zare, ardea, ardea...
poezie de Nina Cassian din volumul La scara 1/1 (Editura Forum, 1947
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre castele
- poezii despre pictură
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre electricitate
- poezii despre câini
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre becuri
- poezii despre arte plastice
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.