craca

Spânzuratul

Treceam aşa, de vânător ce sunt
Cu puşca adormită la oblânc
Pădurea înaltă mă-ncânta
Vânatul mic nu apărea
Şi nici măcar vânatul mare
Ascunşi de parcă-i sărbătoare
Deodată văd cum legănat de-o cracă
Legat de mijloc c-un cordon
Un ţigan. L-am întrebat ce-ar vrea să facă
Şi-mi zise c-un imperturbabil ton:
- Ce să fac, rumâne vere,
M-am spânzurat, să-i fac
Pirandei mele o durere.
- Puneţi cordonul, prostule, pe gât!
- L-am pus mâncat-aş, da' mă sufoc şi-atât!

poezie satirică de Stelian Platon (16 septembrie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tresare

şi priveşte spre copaci
se aude un foşnet se aude
un pârâit
are un auz extra
ordinar
pârâie altă cracă
şi-a scos cuţitul şi pistolul
un grup de fantome albe
pe schiuri
ochii iscoditori se rotesc
de sub capi
şoanele albe
caută ina
micul soldat strânge pumnalul
schiurile foşnesc pe zăpada în
tărită - ochii le lucesc
ca la vârcolaci - demonii albi
s-ar îngropa în zăpadă
de frică de frig de oboseală
trec pe lângă el

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge, plumb, toamnă

Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colţ se duce,
Încet prin ploaia tristă.

Tot plumbul ud al ceţii
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieţii
Şi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceţii.

E sânge, plumb şi toamnă.
Cu negru braţ de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră şi tenace.
E sânge, plumb şi toamnă.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu îl mustra pe cel ce n-are de ales
Cu lucruri ce n-ar vrea nici el să facă,
Şi nu apropia buşteni de foc,
De nu vrei fum să urce peste cracă,
Nut e încrede-n nimeni, căci stricaţi
Sunt oamenii, precum e vremea seacă.
... orice făptură vrea perechea ei,
Nu-I nimeni ca potriva-i să nu-i placă,
Omul cel virtuos e cel ce-ascultă
Dacă-l fereşti de rău, el rău nu-mbracă,
Dar păcătosul, dacă e ferit,
Abia mai tare-atunci spre rău se-apleacă.

poezie de Ibn Hazm al-Andalusi din Colierul porumbiţei
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsesc scheletele isterice din debara

dintr-un izvor de nădejde
subtil
se-nalţă o pană de vultur

caută gura care a smuls-o
caută mâna care a uns-o
caută până găseşte
ochiul închis într-un peşte

peştele-mi şade pe masă
o mână îmi intră în plasă
apuc de năvod
îl duc până-n pod
m-apropii de grindă

o stea aburindă
curge pe mine
pe lampadar
curge pe marginea unui pahar

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pas cu toamna

Bate vânt rece de toamnă
Gândurile mă apasă
Rămas bun frumoasă doamnă
Astăzi voi pleca de-acasă

Bate vântul printre crengi
Frunzele foşnesc de dor
Draga mea să nu mai plângi
Îmi va fi mult mai uşor...

Două sărutări pe buze
Cu arome de migdale
Şi prin foşnetul de frunze
Paşii mei se pierd agale...

Mă lovesc uşor de-o cracă
Pe aleea cu mulţi tei
Toamna asta ne dezbracă
Şi pe mine şi pe ei...

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de vultur

Un vultur mândru se rotea în cer
Şi spre Pământ privea cu detaşare
Avea pene maro, un cioc de fier
Şi la picioare ascuţite gheare.

Zbura tăcut, acolo în înalt
Departe de ororile de jos
Şi foarte rar făcea câte-un salt
Spre-acest tărâm mizer şi întunecos.

O cioară neagră croncănea pe cracă
Privind în iarbă cu ochi mici şi goi
Şi aştepta ca oamenii să treacă
Să poată lua o pâine din noroi.

Un om care mergea spre miazăzi
A zis şi el o vorbă, aşa, într-o doară:
- Mai bine să fii vultur doar o zi,
Decât o viaţă-ntreagă să fii cioară.

poezie de Octavian Cocoş (15 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi furtunoasă

Sfârşit de iulie torid,
De un fierbinte clar albastru,
Topind şi gând efemerid
În lene... soră cu dezastru'.

E scalpul tot într-o sudoare
Şi ape curg pe braţe, ceafă...
Nici sub umbrelă nu-i răcoare,
Nici berea rece, la carafă.

E-un abur fin în atmosferă
Ce-năbuşă şi-un simplu gest...
Şi soarele-i imensă sferă
Cum un lingou topit, celest.

Şi mers devine o povară;
Se simte tot lipit de piele
Şi-n troleibuz, ieşit pe scară...
Ciorapii-s umezi, ca obiele.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de vară

Se-ntunecă cerul a furtună,
iar norii şoptesc scântei îmbufnate.
I-atâta praf în aerul fierbinte,
incontestabil, nestatornicul vânt
iubeşte încă.

Frunze însetate,
libertatea o dansează în moarte.
Doar una-ngălbenită,
şi de-aşteptare zăpăcită
a luat-o-n sus, în căutarea ploii.

Naive turturele, de zbucium speriate
s-au zgribulit, inghesuind pe-o cracă.
Plopule, hai... ce atâta jale
doar nu e prima dată
când vara o să treacă!

Diamante-ngheţate
grăbesc spre pământ în ropot de aplauze.

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistemul rectangular xoy

În poiană,-o vizuină,
Jurul – linişte deplină,
Doar pe-o cracă, bufniţa
Huhuie cum ştie ea.
Vulpea iese deranjată
Cu dorinţa să o bată,
Dar, de sus, aude-aşa:
"Să mă latri, ai putea...
Vai! - nu poţi: eu – sus, tu – jos,
Gura, nu-ţi e de folos!"
Vulpea se gândeşte-un pic
(Nu-i trecea prin cap nimic)
Dar, simţindu-se o divă,
(Scara – de! –... evolutivă)
Zise bufniţei: "Surată,
De te-oi prinde eu odată,
Vei vedea cu alte date
Axe şi coordonate!"

Morala:

[...] Citeşte tot

fabulă de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!