Sistemul rectangular xoy
În poiană,-o vizuină,
Jurul liniște deplină,
Doar pe-o cracă, bufnița
Huhuie cum știe ea.
Vulpea iese deranjată
Cu dorința să o bată,
Dar, de sus, aude-așa:
"Să mă latri, ai putea...
Vai! - nu poți: eu sus, tu jos,
Gura, nu-ți e de folos!"
Vulpea se gândește-un pic
(Nu-i trecea prin cap nimic)
Dar, simțindu-se o divă,
(Scara de! ... evolutivă)
Zise bufniței: "Surată,
De te-oi prinde eu odată,
Vei vedea cu alte date
Axe și coordonate!"
Morala:
Trebuie să fii naiv
Să nu crezi că-i relativ
Tot ce mișcă în natură,
Chiar de... altfel dă din gură.
fabulă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gură, poezii despre bufnițe, poezii despre relativitate, poezii despre natură, poezii despre naivitate, poezii despre evoluție sau poezii despre dorințe
Citate similare
"Coboară jos"
Coboară jos din norii tăi
Pe-o stâncă-n margine de văi
Și-atunci vei mulțumi frumos
Că nu ești jos.
Coboară jos, la pompier,
Când scara lui te urcă-n cer
Și - rogu-te! - nu te mira
Când n-oi putea!
Coboară jos doar un fuștel
Din scara ta, hai, ușurel!
E bine unde ai rămas,
C-un singur pas.
Coboară jos, în suflet, vrei?
Nu poți! El nu e jos, eheeei!
În tine e, cum e și-n alt'
Cum e și-n 'nalt.
Coboară jos - a zis un sfânt,
Poet pe-al neamului pământ.
A scris... c-așa a vrut-o el,
Poetu'-acel.
Știa de-atunci, de când scria,
Că unii îl vor critica,
Citind, că vor avea un spasm,
Că-i pleonasm.
Licență este, literați!
Și sunt atâtea, încetați!
Poeții, de când lumea e,
Pot scrie-orice!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre văi
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre pompieri
- poezii despre nori
- poezii despre mulțumire
- poezii despre frumusețe
Având o viziune, vulpea iese din vizuină.
calambur de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viziune
Vulpea
Cu vulpea să nu-ți bagi în plug,
Că-i renumită-n vicleșug.
Tu o-mprumuți, ca ajutor,
Și te mai scoate și dator.
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (5 septembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arat sau poezii despre ajutor
Iepurele, lupul, vulpea...
În Carpații noștri dragi
Plini cu zmeură și fragi,
Cu alune și cu mure,
Lupul, vulpea și-un iepure
S-au sfătuit îndeajuns
Să îl doboare pe urs,
Fiindcă în pădure are
Puteri discreționare,
Decretând, cu toții,-n cor:
-Jos cu ursul dictator!
Vulpea prin natura firii
Făcu planul... loviturii!
-Iarna asta fiind grea
Ursul nost' va hiberna
Și va pierde din putere.
Curajoși, voi, în bârlog
Veți intra la urs, mă rog!
Să îi cereți abdicarea.
Grăbiți, fără să discearnă
Și abia ieșiți din iarnă,
Cei doi au intrat la urs.
Bănuiți cum a decurs
Întâlnirea celor trei...
S-au bătut ca niște zmei
Și, când au ieșit pe brânci
Au primit în cap și stânci
Prăvălite de șireată...
Lupta fiind încheiată
Dictatura sfărâmată
Și puterea preluată.
MORALA:
Nu poți câștiga o luptă
Fără viclenie multă;
Numai forța nu-i de-ajuns,
Vezi istoria de(mai)sus!
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urși
- poezii despre iepuri
- poezii despre dictatură
- poezii despre stânci
- poezii despre păduri
- poezii despre lupi
- poezii despre istorie
- poezii despre iarnă
Când ești sus, nu trăi cu convigerea ca poți vedea tot ce este jos, nici dacă ești jos, să nu crezi că poți vedea tot ce este sus!
Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață sau citate de Viorel Muha despre viață
Tot
Plecând dinspre el, în el, spre el, ca un tot
Intrarea e mereu una, prin privirea de foc
Explorează o lume ascunsă, dar parte din sine
O singularitate, în ritm cu universul ce-i aparține
Controlul, rațiunea, le lasă deoparte
Căci în această lume, ele sunt deșarte
Niciunul, nici alta nu-i sunt utile
În întâlnirea asta, în prezenta dimensiune
Doar curiozitatea indiferentă îi e de folos
Căci nu caută nimic, doar admiră acest loc
Și ce-ar putea să-și dorească mai mult
Nu-i nimic de dorit, totul e-n el și el e în tot
Nimic nu-l oprește, n-are sus, n-are jos
Materie nu-i, e doar energie difuză
Mișcare continuă, infinit, atracție lucidă
Și dragoste simte în toate, profundă, divină
Nici timpul, nici forma aici nu se-ncheagă
Sunt doar noțiuni primitive, de uitat inc-o dată
E liber de toate, de toți și în tot
În a sa natură explorator, călător fără scop
poezie de George Alfort
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre ritm, poezii despre mișcare, poezii despre iubire, poezii despre infinit, poezii despre indiferență, poezii despre foc sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Calea de sus
Când zbori, pe culmile iubirii,
Mai sus de munți, mai sus de brazi,
Nu-i pune umbre fericirii,
Nu te gândi că ai să cazi!
Privește dincolo de norii
Ce-ți ies în cale din senin,
Căci ei, pe cer, sunt călătorii
Spre alte zări, c-un alt destin!
În zborul tău, privește drept,
E o alegere, e-a ta,
Urmează-i sfatul înțelept
Când inima ți-l poate da!.
Nu-i asculta pe cei ce-ți spun
Că-ți va fi greu, că vei cădea!
E, poate, lucrul cel mai bun
Să fii mai sus de lumea ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înțelepciune, poezii despre superlative, poezii despre sfaturi, poezii despre munți, poezii despre inimă sau poezii despre fericire
Consultație
Vine Ițic la Avramy,
Medic bun, recunoscut,
Îi spune că în dragostea cu Samy
E ceva necunoscut.
Prima dată este bine
Și se simte minunat.
Dar a doua oară... în fine
Iese tare transpirat.
Medicul l-a consultat
Și pe față și pe dos,
Dar nimic n-a constatat
Ca să-i fie de folos.
Zise Avramy:
- Ițic dragă,
Îți spun eu că n-ai nimic.
Poate Samy ca să vină
S-o consult pe ea un pic?
Vine Samy, se dezbracă,
O consultă și pe față și pe dos.
Chiar și-n locul acela care
Crede Avram că-i de folos.
Stă Avram să se gândească,
Că n-a constatat nimic.
Cum lui Samy să-i vorbească.
Este încurcat un pic.
- Samy, când e-n dragoste cu tine,
Ițic mi s-a confesat
Prima dată-i foarte bine.
A doua iese tare transpirat.
Zise cu vorba-i ușoară
Și cu râs de domnișoară:
- Iarna, este prima oară.
Iar cealaltă-n plină vară!
poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre medici, poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție sau poezii despre râs
Judecata vulpii
În pădure locatarii
Hotărâră de-o adunare.
Vor să fie judecată
Vulpea, fiindcă-i vinovată.
Și ca-n orice adunare,
O să spună fiecare:
Pentru ce e vinovată
Și cum trebuie tratată.
Vulpea este acuzată
De o rață supărată:
- Mi-a mâncat ouăle, frate,
Le lua nenumărate.
Cuibul cum mi se umplea,
Vulpea iute îl golea.
Când am vrut a le-apăra
Ea la mine se dădea.
Dacă nu zburam pe dată,
Azi eram și eu mâncată.
Iar la a mea surată
I-a mâncat puii pe baltă.
Beții pui nevinovați:
Pentru ce au fost mâncați?
Și apoi cum să spună acum
Că nu-i vinovată? Cum?
Vreau să fie pedepsită
Și pe veci de veci oprită.
Un corb bătrân pe-o cracă
Nu putea ca să mai tacă.
Cu voce de bariton,
Cu o pană drept baston,
Aripele-n vânt și-agită:
- Vreau să fie pedepsită!
Vârsta mea nu a contat
Cașul când mi l-a luat.
M-a mințit, m-a lăudat
Pân'ce cașul am scăpat.
Și uite așa prin laudă,
Am ajuns în fabulă.
Fără frac și etichetă
Am ajuns și eu vedetă.
Ce e drept, am învățat:
Când prea mult ești lăudat,
Ca să nu întreci măsura,
Ține-ți tu închisă gura.
Vulpea-n apărarea sa
Începu a cuvânta:
- Eu, sanitara pădurii
Mănânc orice mortăciune.
Le consult și le descânt
De-s bolnave le mănânc.
Unele nu vor consultate,
Decât după ce-s vânate.
Iepurele supărat,
O lăbuță-a ridicat.
Se înscrie la cuvânt
Și începe el plângând:
- Onorat Complet, vă spun
Că ce face nu e bun.
De mici puii mi-i vânează
Și ea zice că-i tratează?
Nu minte în așa hal
Nici Guvernul Mondial.
Are-o regulă de hoți:
Pentru ea, bolnavi sunt toți.
Vulpea nu poate să tacă,
Strigă că nu-i vinovată.
- Eu n-am vrut așa să fac.
De ce iepurele nu a stat?
Fugind, el m-a provocat
Și, de aceea i-am mâncat,
Înțelegeți voi odată,
Că nu eu sunt vinovată.
Ordine-n pădure fac,
La bolnavi le vin de hac.
Din tufișuri se ridică
Închinându-se de frică
Căprioara lăcrimând
Și spunând cu al său cuvânt
Că un ied i l-a mâncat,
Chiar atunci când l-a fătat.
O lebădă mai îndrăzneață,
Din mulțime sare-n față:
- Și la mine-n stufăriș
A venit ea pe furiș,
Ouăle mi le-a mâncat
Cuibul mi l-a dărmat.
Dacă ar continua așa,
Pe toți ne-ar extermina.
Și-n pădure o să vedeți
Crescând numai bureți.
Dacă vulpea, nu cumva
Și bureții i-ar mânca.
Completul a deliberat
Și pedeapsă vulpii a dat:
În pădure locuiește,
Dar nu aicea se hrănește.
Vulpea totul a respectat:
Și-a mutat serviciul în sat.
Acum este respectată.
Nu mai este nici vânată.
Nu există vreo poiată
Să nu fie vizitată.
Doar un câine, câteodată,
O mai latră.
fabulă de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre vânătoare, poezii despre supărare, poezii despre laudă, poezii despre câini, poezii despre boală, poezii despre învățătură sau poezii despre vârstă
Orătăniile (poezie pentru copii)
Zarvă mare în grădină:
Țipă tare o găină,
Țipă rațele... mac, mac!
Țipă tare... și-un gânsac!
Ce credeți că s-antâmplat?...
A intrat, vulpea în sat!
O vulpe îmfometată
Și de câinii toți, lătrată!
Vulpea noastră-mfometată
A uitat, că e lătrată
A uitat, că-n sat mai este
Vânătorul ce-o pândește.
- Uite vulpea-n bătătură!...
Fuge cu rața în gură!...
- Vai de noi, astăzi murim!
De vulpe ne prăpădim!
De la larmă și lătrat
Vânătorul, s-a sculat:
Vânător mare vestit
De sătenii toți iubit.
Vulpea noastră păcătoasă:
O vulpe foarte frumoasă,
De foame și de calică
Nu avea nici pic de frică.
Ea-l știa pe vânător:
Un dușman al vulpilor,
Dar acum, năval' a dat
Și de toate a uitat:
În coteț, iute intra
Orătănii omora
Avea fulgi prin nas și gură
Și tot, nu era sătulă.
Nesătula, s-a trezit
Cu vânătorul vestit:
Vânător, care-a văzut
Ce dezastru a făcut.
- Vai de mine, ce mă fac?
Am sărit din puț în lac!
A țipat vulpea calică
Miorlăind, ca o pisică
Și făcând ea pe... pisica
A-nceput, s-o prindă frica:
Vânătorul iscusit
Nu s-a lăsat păcălit.
Vulpea, toată cufurită
De pușcă îi ațintită:
Vânătorul, pac! și pac!
Și vulpea a împușcat.
- Vai ce mai găinărie,
Țipă vulpea-n agonie:
Decât vulpe împușcată
Mai bine, îmfometată!
Și zicând vulpea așa
Sufletul că și-l trăgea
Să îi fie de învăț
Cu blănița,-i pusă-n băț!
Și ce mare bucurie
Și ce mare vulpărie
Și ce nuntă mare-n sat
Orătăniile-au dat.
***
Zarvă mare în grădină!
Țipă, iarăși... o găină:
"Cotcodac, și cotcodac",
Speriată... de un "ac".
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre rațe, poezii despre găini, poezii despre frică sau poezii despre sperieturi
Dacă
De poți fi calm când toți se pierd cu firea
În jurul tău, și spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi și ei cumva;
S-aștepți, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminți minciuni mințind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nțelept;
De poți visa și nu faci visul astru;
De poți gândi dar nu-ți faci gândul țel;
De-ntâmpini și Triumful și Dezastrul
Tratând pe-acești doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pișicher, să-l prindă-n laț pe prost;
Când munca vieții tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poți să strângi agonisita toată
Grămadă, și s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, și iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut niciun cuvânt măcar;
De poți sili nerv, inimă și vână
Să te slujească după ce-au apus,
Și piept să ții când nu mai e stăpână
Decât Voința, ce le strigă "Sus!"
De poți rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Dușman, om drag, răni să nu te poată;
De toți să-ți pese, dar de nimeni prea;
De poți prin clipa cea neiertătoare
Să treci și s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Dan Duțescu
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre zaruri, poezii despre viață, poezii despre prostie, poezii despre monarhie, poezii despre minciună sau poezii despre jocuri
Ursul și vulpea
Într-o bolniță de fiare
Ursul vine grav bolnav,
Văitându-se că moare
După vechiul său nărav.
Vulpea, hoțomancă mare
Nu-l ia în seamă defel,
Spune că nimic nu are,
C-o fi surmenat nițel!
Or, poate din mierea dulce
Nu se simte tocmai bine
Și îi cere să se culce:
-Somnul e mai bun, Martine!
-Dar, cumătră, doar un hap!
Dă-mi te rog, că am să Mor, Mor!
Am dureri grozave-n cap
Și-apoi, oasele mă dor!
Doftoriță mare, vulpea-
Cunoscută între haite-
S-a făcut că nu aude,
Lăsând ursul să se vaite.
MORALA:
Așa-i, când ai simulat
Riști să fii astfel, tratat!
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre miere, poezii despre durere, poezii despre dor sau poezii despre apicultură
Vulpea electorală
Din vietățile cu blană
Constat - să se cunoască-ncalte -
Că vulpea nu-i așa vicleană
Pe cât de proaste-s celelalte...
epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre animale
Peștele de la cap se strică
Este fără de folos
Pe supuși s-arunci ocara:
Mătur-o DE SUS ÎN JOS,
Dacă vrei să cureți scara!
epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre pești sau epigrame despre curățenie
Așa veste mi-a luat somnul...
Să vezi și să nu crezi... în frâie, ea, mama cailor a prins
Un armăsar de nota zece, cu ochii galeși și distins...
Acuma nu știu dacă Diva l-a prins pe el, sau el pe ea;
Am auzit, cumva, că totul ar fi pornit la o cafea...
Pe undeva prin alte sfere, pe unde Cupidon căta
Să mai țintească două inimi și cum prin univers umbla
Zărit-a un Adam și-o Evă, ce se priveau pe-ascuns cu jind
Și-și zise: Ei, pe ăștia e musai în cătarea mea să-i prind
Și dădu drumul la săgeată și-i nimeri pe amândoi
Și cum văzui eu chiar aseară, nu-i nicio șansă să-i dezdoi...
El o privea cu însetare și o scana de sus în jos
Visând la ce avea sub bluză (eu îi cunosc bustul frumos).
Și i-aș fi povestit mai multe, dar să descopere îl las,
Când o să vrea, sau nu știu, poate, mai jos de brâu o fi rămas...
Iar, Diva, ce să spun? Frumoasă cum n-am văzut-o niciodat'
Se alinta, simțind că fluturi pe dinăuntru se tot zbat...
Dar, ce spun eu, că treaba-i alta, chiar de botez se pregătesc;
Când o fi fost însămânțarea, nu știu. La cai o fi firesc
Să naști chiar dup-o săptămână și din priviri să rămâi grea...
Dar, ce-mi fac eu așa probleme? O fi ce-o fi și vom vedea...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre săptămâni, poezii despre somn, poezii despre ochi, poezii despre nota 10, poezii despre naștere sau poezii despre mamă
Durerea unei lacrimi
E greu să vezi durerea și lacrimi arzând,
Să-ți fie milă și s-o alini trecând,
S-ajungi, s-asculți în liniște apa din izvor,
Să miroși o floare, să vezi un cocor,
Să te așezi într-un loc mai curat,
Să nu mai fii atât de îngrijorat,
Să treacă viața câte un pic,
Să nu mai vrei să faci nimic,
Să te rogi un pic să-ți treacă
Durerea să te părăsească,
Să poți merge cu fruntea sus,
Să vezi cum dorul tău s-a dus,
Să nu-ți pleci capul în fața nimănui,
E greu, dar ca tine alta nu-i.
Domnul îți va da mai mult în viață,
Tu meriți un zâmbet nu lacrimi pe față.
poezie de Eugenia Calancea (2 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre flori, poezii despre curățenie sau poezii despre apă
Fabula fluturelui ziarist
Omida, dar o... masculină,
(Fiind gramatica haină,
S-admită genul masculin
Pentru o "ea" în sens divin),
Ca jurnalistă... (cer iertare),
Ca jurnalist, pe-o creangă mare,
Săracă însă-n frunze multe,
Omidul (ea) vrând să-l asculte
Toți cei ce ascultau, normal,
Opinii doar în vizual,
Aflând că un gândac de jos,
Tot ziarist, a tras folos,
Intrând într-un partid să-i fie
Mai bine-n viață pe vecie,
A spus, ritos, cu voce tare:
"Cu cât mai prost ești, prin urmare,
Mai imoral, lingușitor,
Mai grobian și trădător
Ca gazetar și curvă chiar,
Corupt, lucrând la un ziar,
Cu-atât treci peste-al vieții hop,
S-ajungi un politruc de top!"
Aplaudat de spectatori
Omida a primit chiar flori
De la partidu-naripat
Care pe loc l-a remarcat
Și i-a propus să vină-n zbor
Pe post de mare senator,
De vrea să fie sus pe-o cracă
Bogată-n frunze, nu săracă...
Omidul (sau omida)-ndată
Uitând de ce a spus odată,
Se transformă, neașteptat,
În fluture viu colorat,
Și printre cei cu penele
Își lăuda el genele,
Privind de sus spre-acel gândac,
Tot ziarist, însă sărac,
Care văzându-l așa sus,
Ca o MORALĂ-atât i-a spus:
De ce te tot fălești atât,
Când, pentru aripi, te-ai târât?
fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jurnalism, poezii despre sărăcie, poezii despre fluturi, poezii despre bărbați, poezii despre voce, poezii despre vestimentație sau poezii despre trădare
Vulpea și alte dobitoace (Fabula înscăunării)
O vulpe șuie, tinerică,
Ce nu știa deloc de frică,
S-a hotărât, de dimineață,
Că-i musai de-a ieși în față.
Gătită foc, nevoie mare,
Își puse coada pe spinare
Și-n mersu-i sprinten juna vulpe
Își etalează-a sale pulpe.
Se-nvârte printre dobitoace,
Campanie de zor își face,
Se dă pe lângă-un lup burtos,
Ce e la pungă foarte gros
Ș-are un jilț în Parlament,
Că vulpea noastră, evident,
Țintește să ajungă sus,
De-aceea și la bou s-a dus
S-o sprijine în adunare,
Pentr-un fotoliu cât mai mare.
Trecu și pe la un măgar,
Că vocea lui, se știe clar,
Când rage pe la adunare
Câștigă orice confruntare
Și toate cele dobitoace,
Cum zice el așa se face.
Propuse, deci, pe juna vulpe,
Ce-l amețea cu-a sale pulpe -
Ministru chiar atunci, pe loc
Și iată, niciun dobitoc
Nu s-a împotrivit deloc.
Morala:
Dobitoace mari, vulpițe
Tupeiste și pipițe,
Fiare ale codrului -
În fruntea norodului.
fabulă de Mariana Dobrin din Țara lui Papură-Vodă (18 iunie 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre parlament, poezii despre măgari, poezii despre miniștri sau poezii despre ministere
Vulpea știe multe, dar mai multe știe cel care o prinde.
aforism celebru de Cilibi Moise
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Câinele
Aici câinele trebuie să latre, că de-aia e câine,
Iar când mănâncă stăpânii la măsuța joasă
Pe scăunele cu trei
Picioare,
Să se uite în gura lor, înghițind în sec.
Până când, la sfârșit,
După seninul crucii și slăbitul curelii, cu un oftat,
I se aruncă mămăliga,
Iar el dare de-un stânjen în sus,
S-o prindă din zbor.
Cu cât sare mai sus, cu atât e un câine mai bun,
Dat de exemplu.
Pui și găini n-are dreptul
Săia decât vulpea, hoața, pe furiș.
"Iar dete vulpea la noi azi-noapte,
Spune lelea Anica,
Aproape cu mândrie, fir-ar a diavolului!
Nici n-o să mai ctesc păsări,
Că mă canonesc degeaba,
Că i-am spus alui meu: astupă, mă, rostul!"
poezie celebră de Marin Sorescu din La L(L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre păsări, poezii despre picioare, poezii despre mămăligă sau poezii despre mândrie