ciopli

nimicule ce eşti!?

Multe nimicuri – mari rotunde
mă uit la voi privind în gol
aş ciopli o piatră monument să’nalţ
vouă nimicurilor ce mereu
mereu
îmi umpleţi tot ce am
şi suflete şi foi
şi cum voi teamă nu aveţi de nesfârşit
oricâte iau, mereu la loc
mai multe vă găsesc
un muşuroi – da, asta sunteţi
un muşuroi
a crescut iarba drept
şi a străpuns în coaste stele
fire în fire omoară
nimicul ce le leagă între ele
de sus din vÂrful lor
de jos din rădăcini
crescute până în nimicul de sub glob
mereu nu eşti

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gorunul

În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
şi-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sânge.

Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?

O, cine ştie? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
şi liniştea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
şi mut

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vărsa călimara

Mi-e flămândă peniţa de albastra cerneală
Din al muzelor cearcăn şi al şoaptelor dans,
Aş vărsa călimara pe a laptelui coală
Mâzgălind-o în vorbe ticluite-n balans.

Opulenţă de slove adunate-ntre rânduri
Îmi dau libera mână de-a le pune din mers
C-o armată de îngeri şi altare de gânduri
Aş mai prinde o rimă, aş mai scrie un vers.

Mi-e flămândă speranţa de-a sculpta în cuvânt
Cu o daltă-aş ciopli ascuţind-o-n condeie,
Cu o alt-aş zbura ca o boare de vânt
Pe o pagină goală... trup golaş de femeie.

Mutilând castitatea feciorelnicei foi
Cu a umbrelor negre coborâri pe hârtie,
Ca o dulce chemare, fără strop de nevoi
Aş vărsa călimara ca pe-o lacrimă vie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te iubesc cu trupul meu de umbră

Eu nu doresc să-ţi intru pe moşie,
Nici graniţa s-o trec, ca un tâlhar,
Doar să mă laşi să vin pe la chindie,
Să îţi aduc iubirea mea în dar.

Să te privesc, aşa, de la distanţă,
Să nu te sperii, nu vreau să te-ating!
Mă lasă, să-ţi pătrund în ambianţă,
Să pot, iubita mea, să te mai ning.

Te voi ciopli din trunchiul de mesteacăn,
Mai albă decât neaua de Crăciun
Şi doar cu gândul voi atinge-un cearcăn
Şi nu voi îndrăzni nimic să-ţi spun.

Te voi iubi cu umbra-mi, la amiază,
Cu umbra-ţi să te-apropii de-un sărut,
O vară indiană-ţi pun de pază
Iar, dacă ai nevoie de un scut,

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fizică aplicată

În frumuseţea ta e-atâta gheaţă
încât privirea către tine face
ca sângele să îmi îngheţe-n vine,
iar inima să-mi zică: "Fugi în pace!"

Şi, nu-ţi mai spun, de cele picioruşe
ce n-au astâmpăr –parc-ar sta pe ace!-
c-ar sfârâi-ncotro-ar vedea cu ochii,
dar nu prea au, şi asta nu le place.

E-atâta marmură crescută-n tine,
că te-aş ciopli bucată cu bucată,
dar mi-este foarte frică de finalul
cu un gunoi din piatră sfărâmată.

Şi, poate, totuşi, eu aş fi în stare
să îţi topesc şi gheaţa din privire,
dar, la o încălzire foarte mare,
mi-e teamă că apare... aburire,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mierea mea, amarul meu

Dacă prin capcana sorţii
Te-ar zdrobi un curcubeu,
Dragul meu, tu, chinul meu,
Aş jeli în poala morţii.

Dacă m-ar goni pizmaşa,
Şi m-ar vinde unui rug,
Eu în lacrimi care curg
Ţi-aş spăla de dor, cămaşa.

Apoi aş porni bolnavă,
Dragul meu, tu, chin dulceag,
Să te-adun din lut beteag,
Aş trudi precum o sclavă.

Te-aş clădi printre pustiuri,
Raiul meu, destinul meu,
Şi ţi-aş săruta mereu
Peticelele în râuri...

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cărţile pe faţă

Hai să jucăm, cum spun, cu cărţile pe faţă
C-am revenit din clipe ce au inclus tăceri
Şi-am limpezit trăiri, izvor de suprafaţă
În anotimpul ochilor deschişi pe-un "altminteri"

De-ar crede lumea că visez doar inimioare
Şi-am fluturasi şi îngeri, teanc, sub cap
Aş râde, cutezând să spun - Nebuni sub soare
sunt mulţi! "Zeloşi", iubind c-un handicap!

Hai să jucăm, cum spun, cu cărţile pe faţă
Să spunem tuturor, cum e firesc, cât te iubesc
Că nimeni altul, astfel nu mă mai răsfaţă
C-o voce-ascunsă-n adevăruri ce-mi grăiesc

De-aş căuta surâsuri coborâte-n mare
De te-aş ciopli pe-un val, cu dălţi de dor
Aş da verdict iubirii-o nouă antamare
Te-aş ridica, pe veci, la rang de comodor

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inside

De unde să încep o poveste care nu are început?
O poveste născută poate o dată cu prima suflare de viaţă în plămânii stângaci,
cu milioane de culori ninse pe retina fragedă,
cu laptele cald între buzele moi?
Atunci am înţeles, deşi nu am putut concepe asta în cuvinte,
că sunt iubit.

Sau să încep povestea de la prima jucărie zburătoare numită de mine simplu "elicopter"
pe care o lansam de la etajul doi al blocului pentru ca apoi să cobor într-o suflare
să o pot regăsi intactă între mărăcinii de la marginea drumului?
În acele clipe de nebunie epuizantă am înţeles că sunt iubit.

Sau mai bine încep de la examenul acela de maturitate,
numit simplu de colegi: bac,
unde nu împlinisem vârsta majoratului dar mi se cerea să fiu matur?
şi eu nu ştiam dacă pot să fac asta
dar îmi aduc aminte de prezenţa aceea din jurul meu, nevăzută,
dătătoare de o pace lăuntrică
care m-a făcut să fiu stăpân pe mine
şi să înţeleg oare pentru a câta oară că nu sunt singur,

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, sfânt locaş

O, sfânt locaş de îndurare,
din nou la ieslea ta ne-alini.
Pământu-ntreg e-n sărbătoare...
Podoabe, cântece, lumini...
Se-aprind făclii... E masa plină.
Tradiţia îşi face vad.
Încep colindători să vină.
Se strâng copiii lângă brad.

Petrece lumea... râde, cântă...
şi toţi un strai mai bun şi-au pus.
E doar Crăciun, e noaptea sfântă!
Dar unde, unde e Isus?...

O, sfânt locaş de umilinţă,
când toţi din tine-un basm îşi fac,
câţi mai păstrează cu credinţă
mesajul Prucului sărac?

*

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului meu Gion

Marea cu talazurile
Lumea cu necazurile!

sau

La mer avec ses vagues
Le monde avec ses blagues!

Ei, da, Gion!... Academia
este oarbă ca toţi orbii...
Declarămu-ne-mpotrivă-i
şi strigăm urbi et orbi,
Că ctitoriceasca ţâfnă
îi dă brânci p-un povârniş,
Care-o duce drept la baie...
E un fel de va t' fair' fiche,
Ce se face cu-atât brio,
cu-acel sans-gen', ma parole:
Cum un Kubelik ar face-o
pizzicând coarda de sol,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!