Fizică aplicată
În frumusețea ta e-atâta gheață
încât privirea către tine face
ca sângele să îmi înghețe-n vine,
iar inima să-mi zică: "Fugi în pace!"
Și, nu-ți mai spun, de cele piciorușe
ce n-au astâmpăr parc-ar sta pe ace!-
c-ar sfârâi-ncotro-ar vedea cu ochii,
dar nu prea au, și asta nu le place.
E-atâta marmură crescută-n tine,
că te-aș ciopli bucată cu bucată,
dar mi-este foarte frică de finalul
cu un gunoi din piatră sfărâmată.
Și, poate, totuși, eu aș fi în stare
să îți topesc și gheața din privire,
dar, la o încălzire foarte mare,
mi-e teamă că apare... aburire,
Și-mi amintesc de sticla ce se sparge
iar ochii mei sclipesc și... nu-i de bine,
așa că te-ncălzesc mai de departe,
căci fizica, nu viața, ne desparte.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gheață
- poezii despre frică
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre sfârșit
- poezii despre picioare
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.