cai

Pe-ai mei strămoşi îi văd pe cai dormind

Pe-ai mei strămoşi îi văd pe cai dormind
Tot timpul pregătiţi să intre în lupte
În zale, nopţi şi zile ne-ntrerupte
Cu lănci, cu săbii şi-arcuri ce se întind.

Când se-aud cai în zare, tropotind,
Văd tineri sau bătrâni cu feţe supte
Atenţi sunt la semnale întrerupte,
Ca şi la focuri ce pe deal se-aprind.

Un singur gând pe oameni îi frământă
Ce-a devenit şi crez şi legământ:
Să învingă sau să moară; în foc se-avântă,

Să apere pământul drag şi sfânt.
Prin fapta lor istoria cuvântă
Că-ai mei strămoşi sunt Ţară şi pământ.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cai morţi

În ceaţa cimitirului
doi cai pasc
în faţa crucilor
a mea şi a ta
unul a murit
poate s-a otrăvit cu iubirea ce creşte la tine pe mormânt
şi dacă-i aşa
să-l îngroape cu mine
să îmi fie coşciug
să ne descompunem împreună
să-mi galopezi prin spirit
nu ai mai făcut-o de mult
de la ultimul cal mort

poezie de Relu Cazacu (13 februarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celalalt cal e personajul enigmatic al acestei poezii sepulcrale. A murit si el? E limpede ca mai e un exemplar [...] | Citeşte tot comentariul

Cai de mare

Năstruşnici cai de mare ies să pască
La ţărmuri înierbate calomfir
Şi iarbă rea şi rostopască
De nici că pot să mă mai mir.

Îşi pierd potcoavele solzoase?
Bun potcovar mă prind să fiu
Şi dacă ei or să mă lase
Să-i potcovesc cu ţărmul viu.

Cu valul ies iuţi cai de mare
Nestrânşi în ham şi fără şa
Şi pasc şi ei la întâmplare,
Când calomfir, când iarbă rea.

Mai pasc pe ţărm, mai vor să zboare
În tropot jos şi-n val înalt
Sătui de ierburi şi de soare
Se-aruncă-n mare. Ultim salt.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciuta ciutelor

Printre meri şi printre peri
Plimbă-mi-se mari boieri,
Mari boieri cu cai bălţaţi
Cu călţuni împintenaţi,
Cai cu frâne de argint,
Cu poclăzi până-n pământ,
Plimbă-se, alintă-se,
Între ei intreabă-se:
Unde-i ciuta ciutelor,
Frumoasa frumoaselor,
Rumeneala zorilor,
Podoaba crăieselor?
Cu arcu' să o vână,
Cu cununi s-o-ncununăm,
Cununii de cununie
Lui Vodă dalbă soţie.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce cai frumoşi...

Ce cai frumoşi, iubite, am visat,
erau de un alb ca rochia de mireasă...
Doar îi priveam şi sufletul se burica
s-atingă marginea de cer aleasă.

Acolo vom deschide-o uşă
ce ne va duce până-n prag de rai,
iar ca să-l trecem pe de-a-ntregul,
ah, din carne o aripă să-mi tai!

Nu vom uita acele ierni în care
ne-am iubit pe paturi de zăpadă-
mirându-ne cum cerul ne strivea
şi păsări peste noi aveau să cadă.

Să ne lăsăm o urmă pe pământ,
ca un inel de sânge împletit,
desprins parcă din taina aceea
a privirii de călugăr răstignit...

[...] Citeşte tot

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cai în galop

mai întâi s-a ridicat norul
de... lapte praf în câmpie...

în depărtare: o herghelie
de cai de Tisa-n galop! –

în aproape,-au făcut
slalom cu graţie (cu reverberaţie)
printre şevaletele noastre
înfipte la munca de grup în iarba acrie...

şi nu ne-au strivit
sub copite (ca untul)

şi nu ne-au făcut
una cu noi (cu pământul) –

ah, nu, mai întâi...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie la fericire invitaţie la iarnă

Faci tăcerea ferfeniţă
cuvintele parcă sunt cai
câteunul mai de viţă
te împinge brusc în rai

Cuvintele parcă sunt cai
din copite sar scântei
când să zbori auzi hei stai
zarea asta n-o mai vrei

Din copite sar scântei
câteunul mai de viţă
te întreabă asta vrei
faci tăcerea ferfeniţă

Cuvintele parcă sunt cai
fericit nu eşti dar (h)ai

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mustul gustului

Zece cai în cerc... o horă!
Nouă fete pe cerdac
cu opt soacre la o noră
şapte morţi bârfind un drac...
Şase!
Vine Dumnezeu!
Îngeri cinci la damigeană
printre care numai eu
trei păcate am în cană!
Doar doi cai mai văd la pas
şi din horă... o cincime!
Doar o fată a mai rămas
Nici un mort..
Nici o drăcime!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul micului jocheu

Avea o-ntreagă herghelie
De cai din pluş şi de ponei
Şi-un bici ca şi Sfântul Ilie;
Cu el îi îndemna pe ei

Să meargă pe vasta câmpie
Din chiar buricul camerei,
Avea o-ntreagă herghelie
De cai din pluş şi de ponei.

Micuţul să fie OK,
Purta o şapcă maronie
C-un cozoroc la şmecherie
Întors, la fel ca la jochei...

Avea o-ntreagă herghelie!

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căruţa

Mă plimb pe câmp cu căruţa.
La ea sunt înhămaţi patru cai negri.
Uneori, caii se văd, alteori nu se văd.
Copitele lor sunt potcovite cu aur,
Scapără întruna, scapără-ntruna,
Câmpul n-are început, n-are sfârşit.
Deasupra cerul albastru, boltit.
Şi soarele nemişcat, în amiază,
Nici nu răsare soarele, nici n-apune,
Stă mereu nemişcat, în amiază.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Dau cu biciul în soare, soarele tace,
Tace şi rămâne tot nemişcat.
Mi-e dor de-un amurg ori mi-e dor
De-un proaspăt răsărit,
Dar soarele stă pe loc, nu se mişcă.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Căruţa aleargă, aleargă...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!