Mustul gustului

Zece cai în cerc... o horă!
Nouă fete pe cerdac
cu opt soacre la o noră
şapte morţi bârfind un drac...
Şase!
Vine Dumnezeu!
Îngeri cinci la damigeană
printre care numai eu
trei păcate am în cană!
Doar doi cai mai văd la pas
şi din horă... o cincime!
Doar o fată a mai rămas
Nici un mort..
Nici o drăcime!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece negri mititei

Zece negri mititei au ieşit la masă
Unul s-a înecat şi nouă s-au întors acasă.
Nouă negri mititei noaptea s-au culcat
Unul a dormit prea mult, opt s-au deşteptat.
Opt negri mititei la Devon plecară
Unul a rămas acolo, şapte nu-l urmară.
Şapte negri mititei ciopleau beţe groase
Unul s-a tăiat în două şi-au rămas doar şase.
Şase negri mititei la stup s-au jucat
Pe-unul l-a înţepat albina, cinci însă-au scăpat.
Cinci negri mititei sunt duşi la tribunal
Patru-s puşi în libertate, unu' a fost penal.
Patru negri mititei pe mare-au plecat
Unu' a fost mâncat de-un peşte, trei doar s-au speriat.
Trei negri mititei la zoo-au plătit
Ursu' a îmbrăţişat pe unul, iar doi au fugit.
Doi negri mititei se-ncălzeau la soare
Unul s-a ferit, dar altul s-a prăjit prea tare.
Un negru mititel, burlac, ca nebunul
S-a însurat şi-n felu-acesta n-a rămas niciunul.

poezie de Frank Green, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu, doi, trei, patru, cinci

Unu, doi, trei, patru, cinci
Am prins nu demult un peşte-aici...
Şase, şapte, opt, nouă, zece,
I-am drumul apoi să plece.

De ce i-ai dat drumul, dacă nu-i secret?
Pentru că m-a muşcat de-un deget.
Ce deget ţi-a muşcat fiara neînţeleaptă?
Degetul cel mic de la mâna dreaptă

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul Pi

De mirare acest număr Pi
trei virgulă unu patru unu.
Toate cifrele următoare sunt la fel
iniţiatoare
cinci nouă doi pentru că nu se termină
niciodată.
Nu permite să-mbrăţişezi şase cinci trei
cinci
cu privirea
opt nou cu socotitul
şapte nouă cu imaginaţia,
şi chiar trei doi trei opt cu gluma sau cu o
comparare
patru şase până la ceva
doi şase patru trei pe Lume.
Cel mai lung furtun pe Pământ după câţiva
zeci de metri
se întrerupe, probabil, deşi, ceva mai târziu,
vor face
furtunuri de basm.
Cortegiul cifrelor compozitoare în numărul
Pi
la marginea filei nu se opreşte,
reuseşte
să se-ntindă pe masă, prin aer, prin ziduri,
frunze şi-ale păsărilor cuiburi,
prin nori direct în ceruri,
prin toată umflătura şi întreg fără-fundul
cerului.
Oh! Cât de scurt, de şoricesc, este huruitul
cometei!
Precum firava făclie a stelei, care –n adânc
de spaţiu
se curbează!
Iar aici
trei cincisprezece trei sute nouăsprezece
al meu număr de telefon numărul tău de la
cămaşă
anul al una mie nouă sute şaptezeci şi
treilea
etajul al şaselea
numărul de locuitori şasezeci
cinci groşi
circumferinţa la şolduri două degete
şaradă şi cifru,
în care privighetoare a mea
vei zbura
ori vei bea
ori vei ruga să păstrăm liniştea,
căci Pământul şi Cerul se vor trece,
dară numărul Pi aşa cum e
nu şi nu
mereu ale sale bune încă cinci,
nu mai ştiu care opt,
nici cu totul şapte,
accelerând, ah, grăbind
trândava veşnicie
spre durată.

poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luaţi în considerare seria lungă de evenimente stohastice aleatorii care au dus la evoluţia noastră. Am menţionat deja dispariţia dinozaurilor. Acesta este unul dintre evenimente. Alt eveniment: avem 10 degete şi, de aceea, folosim ca bază a aritmeticii numărul zece. Nimic special legat de unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă şi apoi unu-zero, doar că socotim pe degete. De ce avem zece degete? Pentru că am evoluat dintr-un peşte devonian care avea zece falange în aripioarele sale. Dacă am fi evoluat dintr-un peşte din perioada devoniană care ar fi avut douăsprezece falange, atunci am fi avut o aritmetică bazată pe numărul doisprezece, iar cea cu baza zece ar fi luată în considerare doar de matematicieni.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa a rămas aşa cum o descrisesem eu, până acum 30 de ani, când unul din cumnaţii mei care o locuia a dărâmat-o pentru a construi pe acelaşi loc alta ceva mai făţoasă şi mai confortabilă Am fost la părinţi unsprezece fraţi şi surori. Fratele meu, Alexe, a trăit numai şapte zile. Sora mea, Rada, şapte sau opt ani. Alexe a murit de fălcariţă iar soră-mea, Rada, a pierit de glonţ. Un vecin umblând neatent cu o armă de vânătoare a împuşcat-o în cap. Am rămas în casă nouă copii — patru băieţi şi cinci fete. Doi fraţi şi trei surori sunt mai în vârstă decât mine, un frate şi două surori mai mici. Toţi aceşti nouă sunt eroi ai cărţilor mele — şi în primul rând ai "Desculţului".

Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva între unu şi doi sunt trei cai care pasc şi unul din noi îi privim amândoi...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei şoareci într-o capcană

Mai am un singur ochi
cu care să îmi văd privirea
O singură şansă
şi nici un picior
cu care să dau în ea
nici o mână, nici un deget
nici o inimă cu care să bat
în pieptul tău
nevăzut.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece lilieci

mititei stăteau în mina peşteră
aşteptând umbra să-i elibereze
de vrajă
cu vraja izbăvitoare
îngerul negru de covid
nu le dă
pace după trecerea luminilor
lămpilor electrice în aerul împins
de ventilatoarele descântate
de sfânta varvara cea din mină
un pui mic de liliac a căzut
şi în canal s-a înecat
nouă mici lilieci stăteau agă
ţaţi de un cablu electric
perfect izolat
soarele bate afară în poarta minei
cere un liliac pui să-l bronzeze să-l prăjească
sfânta minei cedează unul plin
ochi de covid
şi-au rămas doar opt
unul a luat o locomotivă
la trântă cu zece vagoane
şi-au rămas şapte
nevolnici pui de liliac
întorcându-se
- n ecou
unul a intrat în birou
urmărea să nu fie ur
mărit
în pontajele maiştrilor
şi-au rămas doar şase
unul doi unul a alunecat
în dorul din ochii unui miner
care avea o floare de mină acasă
şi-auau rămas cinci mici blănoşi
cinci lilieci simbolizează
cinci binecuvântări: longevitatea bogăţia sănătatea
iubirea de virtute şi moartea liniştită
o spune minerul cu buzele albite
tremură în aerul de vară plin de covidul
scos la suprafaţă pentru îngerul născut din flori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorule, pe cai de fum!...

Dorule, pe cai de fum,
Tot mereu hoinar,
Mai opreşte-te din drum
Doar o zi, măcar...

Ne-ar veni şi alte zări,
Luminând cu stele,
Dorule, pe cai călări
Să plecăm cu ele...

Vom găsi drumeţi mai buni,
Aripi de risipă,
Dorule, pe cai nebuni,
Mai rămâi o clipă!...

Câte zboruri la izvor
Setea-şi mai alină,
Dorule, pe cai de zor,
Au aceeaşi vină!...

Vremuri de ninsori,
Deapănă fuiorul,
Dorule, pe cai de nori,
Mai opreşte-ţi zborul!...

Rază oarbă de noroc,
Geană de uitare,
Dunăre;pe cai de foc,
Uită de plecare!...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cai morţi

În ceaţa cimitirului
doi cai pasc
în faţa crucilor
a mea şi a ta
unul a murit
poate s-a otrăvit cu iubirea ce creşte la tine pe mormânt
şi dacă-i aşa
să-l îngroape cu mine
să îmi fie coşciug
să ne descompunem împreună
să-mi galopezi prin spirit
nu ai mai făcut-o de mult
de la ultimul cal mort

poezie de Relu Cazacu (13 februarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cifrele

Unu este un cârlig
Cu nasu-ascuţit de frig,
Doi o lebădă frumoasă
Care a plecat spre casă.
Trei e un cocor în zbor
Spre ţări calde călător,
Patru, scaun răsturnat,
Pe el nu m-am aşezat.
Cinci, seceră cu coadă ruptă
Dintr-un lan de grâu se-nfruptă,
Şase, lacăt desfăcut,
Buzunarul l-a-ncăput,
Şapte este parcă-o coasă
Peste iarbă grasă trasă,
Opt sunt doi covrigi lipiţi
Pentru mine pregătiţi,
Nouă, lacătul întors
Ce din buzunar l-am scos,
Zece, un cârlig şi- un ou,
Mi-l face mama cadou.
Cifrele am învăţat,
Pot să trec la adunat.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantheism la repezeală

Vin acum şi zic:
Băi frate! Tu ai văzut un somn să doarmă
sau aerul să respire oameni
sau o baltă de spadă în sânge
sau o casă zidind un zidar?
Pe bune frate! Pe bune!
Tu ai văzut un înger mort de beat
deasupra lui cu un beţiv păzindu-l?
Nici eu frate! Frate nici eu!
Doar Dumnezeu ştie
frate.. doar Dumnezeu
mai ştie
de minele din tine
de tinele din eu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E nabab ?! - Parodie după El Zorab de George Coşbuc

La mine vine un arab
Puţind a ceapă şi kebab:
- Sunt, fată, neam de beduin
Şi de la mama naibii vin,
Cu ştaif, ca un nabab.
Nici nu l-am luat bine-n reper
Şi-ai mei vecini de palier,
Dau sfoară-n ţară hotărât,
Că mă mărit numaidecât,
Cu un vestit bancher?!
Arabul meu prinse curaj
Să mă convingă că mesaj
Ca cel pe care l-a adus,
E decât toate mai presus
Şi-un cal îmi dete gaj.
- Eu vreau soţie de import,
Că pe-alea vechi nu le suport!
Şi am aflat, cu mult temei,
C-aici aveţi de soi femei,
Din munte până-n port.
În România am angro,
Am şi cai mulţi şi nu maro.
Şi o să vezi, n-o să regreţi,
Am şi cai verzi, nu pe pereţi
Şi nu-s un gigolo!
-O, Doamne, vrei să mă uimeşti,
Tu ai venit să mă peţeşti?!
Şi din deşert până la noi
Făcuşi atâta tărăboi,
Să mă ademeneşti?!
- O sută de cămile vrei,
Ca dar de nuntă, plus cercei?!
- Habibi, cât de darnic eşti!
Tu vrei doar capul să-mi suceşti,
Cu tine să mă iei...
- Dar dacă-ţi iau un Tuareg,
Cu opt cilindrii şi airbag,
Ce zici, cu mine te-nvoiesti
Şi-o să trăieşti ca în poveşti?!
De nu m-ar crede bleg!
- Vrei să mă jur pe Dumnezeu?!
Bine, mă jur, dar nu pe-al meu!
Dar cât de mofturoasă eşti,
Când tu cu mine te sfădeşti
Că vreau ce-am poftă eu!
I-am tras atuncea un perdaf:
- Să mă-nfaşor eu ca-n cearceaf,
În straiul tău cel arăbesc,
Unde doar ochi-mi se zăresc?!
Mai bine-aici, în praf
- Rămân tot la românii mei,
Chipeşi, deştepţi, cam dorm pe ei,
Dar eu cu tine în serai,
Nu plec nici pentru mulţi parai!
O să-mi aleg din ei!
Oi fi nabab, dar cu-asta ce-i?!
Mai ai acasă cinci femei
Si alţi vreo zece copii mici
Trei vieţi in plus să le dedici
Cu mine ce mai vrei?!
Şi dus a fost, cât zis-am trei,
Să-şi caute alte femei!
Am auzit că s-a-nsurat
Cu-o fată, Ana lui Scarlat
Şi-i vai de mama ei!
Şi am rămas iar în standby,
Cu varza mea şi-al meu mălai.
Vecinul meu de vizavi,
M-a ajutat a zugrăvi,
Aşa că nu e bai!
Nu m-a cerut încă legal,
Dar e un tip sentimental.
N-are Tuareg, deci nici garaj,
Doar ajutorul de şomaj
Şi pe-ăla social.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată...

n-am nici tată nici mamă n-am nici soră nici frate

am doar vreme de-o seamă cu nimic şi cu toate

n-am nici mamă nici tată n-am nici frate nici soră

doar o notă uitată-n suita de horă

n-am nici soră nici frate n-am nici tată nici mamă

nici noroc nici dreptate nici curaj şi nici teamă

n-am nici frate nici soră n-am nici mamă nici tată

dar mai am înc-o oră pentr-o ultimă dată...

poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora

tristeţea majoră împarte-o cu mine
la fel -veselia minoră
şi ţine-o-ntr-un bocet şi încă mai ţine
suita de horă

împarte cu mine tot dorull de casă
uitarea împarte
că nu te aşteaptă nici pâine pe masă
nici pusă-ntr-o parte

că seara nu arde lumina-n fereşti
nici focul în vatră
că nu mai e nimeni pe care iubeşti
pe prispa de piatră

că tata nu vine pe drum obosit
că mama-i la poartă
că ţara din care demult ai fujit
de-asemeni e moartă

că lumea rămasă-i un soi de strigoi
cu aripe sumbre
şi te-or întâlni dacă vii înapoi
nu oameni ci umbre

împarte cu mine tristeţe majoră
minora împarte
şi hai să mai plângem din ultima horă
aice, departe...

poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cai

Apocalipsa fără cai apare
Caci cineva a pomenit de ea
Este vremea din urmă
Sosită inopinat pe terra
Printre muritorii încă vii
Ce va survini asimetric
Şi se repetă aprioric
Sau intervine asimptomatic
Repică ascuţită la cele omeneşti
De la Cel de sus
Şi asta nu-i de bine
Căci omul încalcă reguli
Şi răsplăteşte cetele inumane
Cu fapte pe măsură
Aşa apare frecvent
Apocalipsa fără cai
Doar cu nave spaţiale
În speţă ozn-uri
Şi îngeri cu trâmbiţe.

poezie de David Boia (7 februarie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât socotiţi că a cumpărat moşia asta? - N-o să credeţi, căci în adevăr eu însumi n-aş crede, dacă n-aş şti pozitiv. Cu cât?... Cu o pereche de cai roibi... atât! Frumoşi cai, ce e drept: dar, oricum, să capeţi o moşie, care face două sute cincizeci de mii de lei ca o para, pe o pereche de cai, care mult-mult să facă cinci mii, cinci mii cinci sute! Aci însă a lucrat un alt factor mult mai puternic decât interesul - patima.

Ion Luca Caragiale în Om cu noroc (1890)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu...

Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puţin dintr-o privire în viaţa asta trecătoare!
Şi nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am aşteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!

Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Şi-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Şi-n nopţile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!

Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi eşti perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Şi-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerşim iubirea când apare Luna!

Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre şoapte!
Nici moartea nu alungă ce viaţa a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârşit în noapte!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stră-povestea

Doamna aceea îşi storcea pantoful
pe stradă în văzul tuturor trecătorilor
şi stră-trecătorilor. Curgeau
din pantoful acelei doamne cu ochelari himerici
un pâlc de cişmele şi o pădure de fântâni
într-un fir subţire.
Ea îşi strângea cu putere pumnii
şi răsucea pantoful în jurul coatelor.
Trecătorii râdeau.
Stră-trecătorii se opreau şi îi cereau o cană
de fântână stoarsă şi apoasă
şi scursă.
Şi-am încălecat pe-o şa
când doamna aceea scurgea din pantoful ei
o herghelie de cai
de cai şi de stră-cai şi mi-am îmbibat şaua
într-un stră-cal
fiindcă eram stră-trecător
şi-am plecat în galop spre casa părăsită
de trecători
să mă întâlnesc cu doi amici
unul străbun
altul stră-nebun.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii sorţii

Caii sorţii -cai nebuni,
Cai de zbor hoinar,
Mai opriţi-vă-n păşuni,
Că vom merge iar...

Caii sorţii, cai de fum,
Cai de zbor sprinţar,
Mai opriţi-vă din drum,
Doar o zi măcar...

Ape limpezi de izvor,
Să nu stingă focul,
Vis de dragoste şi dor,
Să ne-aprindă jocul...

Caii sorţii, cai nebuni,
Aripi norocoase,
Poate veţi fi fost mai buni,
Dar la alte oase...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!