Rondelul micului jocheu

Avea o-ntreagă herghelie
De cai din pluş şi de ponei
Şi-un bici ca şi Sfântul Ilie;
Cu el îi îndemna pe ei

Să meargă pe vasta câmpie
Din chiar buricul camerei,
Avea o-ntreagă herghelie
De cai din pluş şi de ponei.

Micuţul să fie OK,
Purta o şapcă maronie
C-un cozoroc la şmecherie
Întors, la fel ca la jochei...

Avea o-ntreagă herghelie!

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Herghelie de amintiri

Herghelia
Nu este numai de cai!
Amintirile toate
Dacă le scoţi în câmp
Iau aspect de herghelie
Încât, la un moment dat
Oricât ai încerca
Să prinzi din urmă o amintire
Ea va fugi mâncând pământul
În direcţia opusă.

poezie de Mihail Mataringa (iulie 2000)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Nu ştiam că a avut un ponei. De unde să fi ştiut? Cine se gândeşte că un imigrant are un ponei? Ştii care sunt şansele ca un asemenea lucru să se întâmple? Adică, în toate pozele pe care le-am vazut cu imigranţi în vasele care intrau în portul New York, nu am văzut pe nimeni stând pe un ponei. De ce ar veni cineva aici daca avea un ponei? Cine pleacă dintr-o ţară plină de ponei ca să vină într-una care nu are deloc ponei? N-are sens... sau mă înşel?

replică din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

O herghelie de cai
nechează
disperată
pe o toloacă
de iarbă arsă.

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dau un regat pentru o herghelie de cai verzi pe pereţi

Verdele
este
culoarea preferată
a
insomniei mele

Închid ochii
şi
întunericul
se
umple
de cai verzi
(pe pereţi)

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cai în galop

mai întâi s-a ridicat norul
de... lapte praf în câmpie...

în depărtare: o herghelie
de cai de Tisa-n galop! –

în aproape,-au făcut
slalom cu graţie (cu reverberaţie)
printre şevaletele noastre
înfipte la munca de grup în iarba acrie...

şi nu ne-au strivit
sub copite (ca untul)

şi nu ne-au făcut
una cu noi (cu pământul) –

ah, nu, mai întâi...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul fornicaţiei II

Ne-mpreunăm, adesea, cu geamurile-nchise,
Iar de porneşti în strigăt, mai tare dau combina
Să nu te-audă blocul; când ard precum benzina
În sângele-mi albastru ce-n vene sparte mi se

Ridică până-n creştet, înfulec savarina
Din palma tremurândă, şi-apoi m-arunc în vise,
La fel, pe-aceeaşi undă ce-n aburi zugrăvise
Pereţii încăperii ce m-au ascuns de vina

De-aţi fi produs convulsii - şopteşti uitată-n glas
Şi îmi opreşti ocheanul s-ajungă-n galaxie,
Când eu mai dârz şi trainic spărtura nu ţi-o las,

Intrând cu mari emoţii, parca-aş intra în glie,
Dar umezind răstoacea, mă lepăd de impas
Şi-eliberez din tine o-ntreagă herghelie.

sonet de Ionuţ Popa (25 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ai adus în visul meu o herghelie de cai albi.
Atât de liniştiţi pasc pe pajiştea sufletului meu....

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica îmblânzitoare

Luizei, la vârsta de 5 anişori

Printre urşi din pluş crescuşi
Tu, dresoare mică
Şi de-aceea nu avuşi
De ei pic de frică.

Avuşi badyguarzi din pluş
Lei şi căţeluşi
Şi-un pisoi smolit în tuş
Confident avuşi.

O iediţă cu fustiţă
Ţi-a fost ca şi-o doică
Doi căluţi şi-o măgăriţă
Înhămaţi la troică

Şi... de-atunci prin nea de vată
Printre fuioare de fum
Văd mereu aceeaşi fată
C-un circ ambulant la drum.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul de pe vremuri

N-am o casă, n-am ogradă,
Însă după moartea mea,
Voi avea o-ntreagă stradă
(Doar cu numele pe ea!)

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiuni

S-a întâmplat odată ca, pe un colţ de plai,
Doi crescători de cai
Să vadă-o herghelie
Crescută ne-ndoielnic aşa-n... sălbăticie,
Deci, cai fără stăpâni.
Şi amândoi, hapsâni,
Au început, cu hrană, pe cai să îi tenteze,
Ca-n ţarcul lor de-acasă cu toţii să-i urmeze.
Unul veni spre ei cu fân abia cosit,
Dar caii cei sălbatici abia l-au mirosit
Şi s-au întors spre cel de-al doilea crescător
Ce, pe sub nasul lor,
Le tot plimba bucăţi de zahăr, promiţând,
Că vor mânca oricând
Asemenea dulceţuri, dacă-l aleg pe el
Stăpânul hergheliei şi astăzi, cătinel,
Ei vor veni la ieslea anume pregătită,
Cu tot ce îşi visează un cal sau orice vită.
Încrezătorii cai,
L-au şi urmat pe-acesta, cu toţii, în alai.
Numai că, în final, stăpânul preferat,
Din tot ce a promis, nimic nu le-a mai dat,
Lăsând şi ieslea goală,
Să-nveţe o MORALĂ:

Aşa-s şi candidaţii şi-aşa le este felul,
Să-i ducă în alegeri, pe toţi, cu "zăhărelul"!

poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stră-povestea

Doamna aceea îşi storcea pantoful
pe stradă în văzul tuturor trecătorilor
şi stră-trecătorilor. Curgeau
din pantoful acelei doamne cu ochelari himerici
un pâlc de cişmele şi o pădure de fântâni
într-un fir subţire.
Ea îşi strângea cu putere pumnii
şi răsucea pantoful în jurul coatelor.
Trecătorii râdeau.
Stră-trecătorii se opreau şi îi cereau o cană
de fântână stoarsă şi apoasă
şi scursă.
Şi-am încălecat pe-o şa
când doamna aceea scurgea din pantoful ei
o herghelie de cai
de cai şi de stră-cai şi mi-am îmbibat şaua
într-un stră-cal
fiindcă eram stră-trecător
şi-am plecat în galop spre casa părăsită
de trecători
să mă întâlnesc cu doi amici
unul străbun
altul stră-nebun.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un sat odată erau doi oameni pe care îi chema la fel. Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca să-i poată deosebi unul de celălalt, lumea spunea aceluia care avea patru cai Klaus cel mare, iar aceluia care avea numai un cal, Klaus cel mic.

începutul de la Klaus cel mic şi Klaus cel mare de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Klaus cel mic trebuia să are toată săptămâna pentru Klaus cel mare şi să-i împrumute calul pe care-l avea, pe urmă Klaus cel mare îl ajuta cu cei patru cai ai lui, dar numai o dată pe săptămână, şi anume duminica. Ce mai pocnea din bici Klaus cel mic mânând cinci cai! O zi întreagă, toţi erau ca şi cum ar fi fost ai lui!

Hans Christian Andersen în Klaus cel mic şi Klaus cel mare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om de succes

Printre oameni grei,
Cu CV-uri tari,
Hoţul de ponei
Este pe cai mari!

epigramă de Mihai Frunză din almanahul "Integrame cu umor", nr. 21 (2009)
Adăugat de Mihai Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţe de talie

În goana lor după dolari,
Cum bine zise dumneaei,
Unii alegră pe cai mari,
Alţii nu au nici... ponei!

epigramă de David Boia (28 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transformări radicale

Calul a-ncetat să fie
Pe pajişti, în herghelie...
El azi zace în motor
Şi-i... de petrol amator...

epigramă de Constantin Enescu (30 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alungă-mi singurătatea, femeie

Singurătatea mă apasă chiar în piept!
Şi pune stăpânire pe sufletul meu,
Încolăcindu-se ca un şarpe rece în inima mea!
Singuratatea îmi galopează ca o herghelie de cai sălbatici
Invadându-mi tămplele, pocnind din copite
Strivindu-mi gândurile năuce!
Grea povară a tăcerilor, sfâşiate de suspine!
Un frig mă cuprinde îngheţându-mi chiar şi visele!
Vise cu parfum de primăvară
Ce lânga tine devin realitate!
Vino, iubire şi alungă-mi întristarea!
Alungă norii ce îmi plouă-n suflet, flori de gheaţă!
Căci fară tine simt cum mă usuc şi pier.
Decât iubirea ta mă ţine-n viaţă.
Trăiesc decât din amintiri,
Trăiesc, aştept şi sper să simt şi să aud din nou
Magia unui "Te iubesc",
Ce face viaţa să-nflorească!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca să-i poată deosebi unul de celălalt, lumea spunea aceluia care avea patru cai Klaus cel mare, iar aceluia care avea numai un cal, Klaus cel mic.

Hans Christian Andersen în Klaus cel mic şi Klaus cel mare (1835)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barbarul

E-n mine-o herghelie de armăsari. Sunt unii
Mai albi ca spuma-nvoaltă, zvârlită-n vânt de mare,
Mai albi decât e coama Licornei legendare;
Sunt alţii, fără pată, mai negri ca tăciunii.

Toţi încordaţi aşteaptă şi rânchezând, nebunii,
Bugeacurile vremii să le despic călare.
M-aştern cu ei câmpiei, dar prăbuşit în zare
Mă ridic iar; mai aprig sub nepăsarea lunii

M-arunc stăpân pe altul; mă-ntunec în pustie...
Şi voi urla năprasnic în liniştea târzie,
Când calul cel din urmă va necheza spre stele:

Tovarăşe, cu mine în moarte o să sari,
Tu, cel mai fără margini al sufletelor mele! —
E-n mine-o herghelie de falnici armăsari.

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regatul lui Shakespeare nu se dă pe un cal, nici măcar pe o herghelie.

aforism de David Boia (29 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!