cíne se cine de

Doină

Cine vine, cine pleacă,
Strop de apă-n piatră seacă.
Cine-a fost, cine-o să fie,
Strop curat de apă vie.
Cine stă şi cine trece,
Gândurile ne-or petrece.
Cine zice, cine tace,
Sufletul sub piatră zace.
Cine plânge, cine râde,
Venetici cu chipuri hâde.
Cine dă, cine primeşte,
Tot străinul huzureşte.
Cine s-a dus, cine rămâne,
Dorurile să le-ngâne.
Cine-i piatră, cine-i zbor,
Nu-i românul trecător.
E pământ, izvor, câmpie
Şi-are-o ţară Românie!
Mulţi o vor, da-i numa una
Şi-a noastră-i dintotdeauna.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine mi-a furat cuvintele?

Cine mi-a furat cuvintele cu care te chemam?
Cine mi-a furat mâinile cu care-ţi făceam semne?
Primăvara mi-a aflat grădina veştedă,
Toamna mi-a găsit livezile sterpe.

Cine mi-a zdrobit fuga după ciute?
Cine a risipit fulgii somnului împărtăşit împreună?
Vara nu-mi mai coace grâul inimii,
Iarna nu-mi mai aduce zăpadă şi lună.

poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roşu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temporar prezent

Doar timpul l-am simţit
Trecand
Prin zilele mele
Bune şi rele.
A cioplit chipul
După chipul şi asemănarea
Dintâi
Şi a rostuit cuvântul
Din cărţile vechi
În puterea mea de îndreptare.
Cine mă ştie
Cine m-adie
Cine mă frânge
Cine mă plânge?
Timpul
Şi mă culege
La ceas de lege...

poezie de Eugenia Miulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ţi-a spus păpuşă

Cine ti-a spus păpuşă a mintit,
A mintit cine ti-a spus trestie.
Cine te*-a numit fiara a mintit,
A mintit cine ti-a soptit rodie.
Esti miezul zapezilor, esti miezul
Amar al cucutei amare.
Ai pielea amara ca sucul de salcii.
Ca visina-n parg ai gura amara.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea

Cine vrea să-şi împlinească
Patima ce-i arde-n piept,
Trebuie să cumpănească
Ce e strâmb cu ce e drept!

Cine ţine să nu moară
Ca orice muritor,
Nestemata lui comoară
Să ne-o lase e dator!

poezie de Milea Preda
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirile

Iubirile vin,
Iubirile pier...
Cui să le dau,
Cui să le cer?

Doruri ascunse,
Patimă crudă -
Cine să vadă,
Cine s-audă?

Vise cărunte,
Nadă prin nadă -
Cine s-audă,
Cine să vadă?

Mantii de ape,
Lujeri de foc -
Râd... de durere,
Plâng... de noroc.

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izolarium

Într-un cătun pierdut,
Cu fiare şi sânge în flăcări,
Primul şi ultimul meu culcuş,
Cine să ştie izbeliştea ceriului
Obosit în ograda cu dobitoace?

Cine să mai caute sfâşierea
Cuvântului îngenuncheat
Pe prispă părăginită
Şi cine să bată în poarta rezemată
Într -un pociump de acăţ
Şi cine să strige numele
Îmbătrânit cu apa fântânii
Fără ciutură?

Şi, mai ales, dar, mai ales,
Cine să -mi întindă
Ultima vadră
Cu sângele lui Iisus?

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am spre cine

Tu vei veni sau vei pleca
Eu n-am la cine să mă duc,
Vei coborî sau vei urca
Eu n-am spre cine să mai urc.

El se va trece sau va sta
Eu n-am spre cine să mă trec,
Va blestema sau va ierta
Eu n-am pe cine să petrec.

Tu, el, această lume poate
Schimba-se-va pe rând în toate,
Puţin, puţin mai mult sau toată
Eu – nicăieri şi niciodată.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înscrisurile

semnele arse în zidirea
cu miresmele trupului,
să rotunjească
duh şi făptură!

cine va descifra iubirea
cum în arbore
sămânţa crucii?

cine va reteza
ombilicul singurătăţii,
ehehei,

şi, mai ales,

cine va împărtăşi
aceeaşi moarte
pentru înviere?

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna pogorâse pe rochia ta

Luna pogorâse pe rochia ta,
Luceafărul ţi se clătina pe creştet.
Cine a sfâşiat luna, cine?
Cine a stins luceafărul, cine?

Când treceai, daliile zâmbeau,
Când treceai, casele îşi deschideau porţile.
Ieri fremătau încă pădurile,
Casele şi-au tras peste ochi obloanele grele.

poezie celebră de Zaharia Stancu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!