Luna pogorâse pe rochia ta
Luna pogorâse pe rochia ta,
Luceafărul ți se clătina pe creștet.
Cine a sfâșiat luna, cine?
Cine a stins luceafărul, cine?
Când treceai, daliile zâmbeau,
Când treceai, casele își deschideau porțile.
Ieri fremătau încă pădurile,
Casele și-au tras peste ochi obloanele grele.
poezie celebră de Zaharia Stancu (1940)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre timp, citate de Zaharia Stancu despre timp, poezii despre rochii, poezii despre păduri, citate de Zaharia Stancu despre păduri sau poezii despre dalii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.