câmp cuantic

Un câmp minat, urcuşul ce duce înspre pisc

Un câmp minat, urcuşul ce duce înspre pisc.
Câţi temerari nu-ncearcă recordul să-l doboare
Măcar c-un pas, doar unul, mai sus, ţintind spre soare
Şi ignorând că-i doare entorsă, plex, menisc!

Chiar viaţa noastră însăşi e-un câmp minat, pe care
Îl tot parcurgem zilnic, sfidându-i orice risc,
Până-ntr-o zi o cruce,-un menhir sau obelisc
Marchează-un pisc, râvnitul, sau ditamai eroare.

De eşti, în lumea asta confuz-crepusculară,
Astronaut notoriu, năier sau alpinist,
Pe drumul ce te-nalţă şi care te coboară

Tu nu uita o clipă să fii şi bun genist.
Un câmp minat e viaţa în drum spre Everest,
Dar ce măreaţă-i clipa trăită fără rest!

sonet de Nicolae Mătcaş din Un câmp minat, urcuşul (2010)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea pe câmp

îmi spuneai odată cu noaptea
pe câmp
- iubirea nu-i decât rădăcina ierbii
plăpânde
toamna e doar o răcoare pe fruntea
de sânge

îmi spuneai odată pe pământ
necosit
într-o noapte de spini
şi de sare
că trăieşti doar în gând
cu un suflet păgân
decupat dintr-o mare
uitare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtată de vânt...

Ea visează zbuciumată
că e luată pe sus
de vântul puternic
care o poartă în diferite locuri
în căutarea de sine
şi aflându-se într-un pat
ce e purtat pe ape,
apoi alergând pe o plajă,
zburând spre un câmp
cu multe flori sau traversând
alte zone mirifice.
În zare vedea un apus
impresionant
văzut de pe un câmp plin de ciulini,
pietre şi spini, dar ea era,
mereu cu zâmbetul pe buze...

poezie de Eugenia Calancea (30 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna de la sfârşitul lumii

Mama era iarna de la sfârşitul lumii
toată stătea pe câmp
copacii se albeau din tâmplele lui de ţărm nătâng
timp de un gând iar nu timp de cuvânt.
Se răcise mâncarea pe masă
casa noastră nu mai avea casă
tatăl meu era plecat pe câmp
mama era iarna de la sfârşitul lumii.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrând lucrurile întregi

Pe un câmp
eu sunt absenţa
de pe acel câmp.
Asta se
întâmplă întotdeauna.
Oriunde mă aflu
eu sunt ceea ce lipseşte.

Când merg
despart aerul
şi întotdeauna
aerul revine
pentru a umple spaţiile
unde a fost trupul meu.

Toţi avem motive
pentru a ne mişca.
Mă mişc
pentru a păstra lucrurile întregi.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de câmp

Floare de câmp, Eleanor,
fior şi-alior,
flux şi reflux,
duh plin de dor,
unduitor,
aripi verzui,
suflet hai-hui,
nuri plini de sens,
sâni în consens,
ochi
bazaochi,
degete-lalele,
pe trup, praf de stele,
suflet şi har,
ţipāt solar –
versu-ţi hoinar...
– hei, viaţā,
ce-mi colcăi în sânge,
mā cheamā acasā,
e dimineaţă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de iarnă

Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal;
Plină-i zăpada de sânge animal --
Si ninge mereu pe un trist patinor...

E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimbă prin sânge... şi sug;
Dar ceasu-i târziu... în zări corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.

Ninge mereu în zarea-nnoptată...
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licărind.
-- Iubito, sunt eu la uşa îngheţată...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec-joc pentru copii (din folclorul românesc)

Ţăranul e pe câmp,
Ţăranul e pe câmp,
Ura drăguţa mea
Ţăranul e pe câmp.

El are o nevastă,
El are o nevastă,
Ura drăguţa mea
El are o nevastă.

Nevasta un copil,
Nevasta un copil,
Ura drăguţa mea
Nevasta un cupil.

Copilul o dădacă,
Copilul o dădacă,
Ura drăguţa mea
Copilul o dădacă.

[...] Citeşte tot

folclor românesc, din Bărăganul ialomiţean
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignit pe un câmp cu margarete

trec dintr-un cer în altul adâncindu-mă
e infinit mai uşor să văd lumea prin degete
atunci când gândului i-au crescut
mai lungi chiar decât pot cuprinde vreodată
îmbrăţişez nemărginirea
şi-mi cântă greierii dintr-un vârf de muşuroi
precum cheamă patriarhii lumina
şi
încetul cu încetul
ca şi cum mi s-au reaşezat atomii
mi-am reamintit că nu ştiu nimic
şi sunt aşa de liber
cum un câmp de flori de in înaripat

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cuantic

Suntem enigme stranii
Şi noi ca şi universul
Materie plus spirit
Arhetipuri care ne animăm
Reciproc sau diferenţiat
Din aceeaşi materie ca gândul
Ca şi sentimentele ca şi emoţii le
Ca şi trăirile ca şi simţirile
Materie De natură variabilă
Care se tot divide
Şi se schimbă şi se primeneşte
Până se divulgă şi se relevă
Şi se transcrie marcă de marcă
Într-un spaţiu lapidar infim
În energie condensată
De aceea aşa zisa materie
Se poate controla
Prin forţa raţiuni
În mod deliberat
Doar de către cei cu vocaţie.

poezie de David Boia (11 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!