Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tudor Gheorghe Calotescu

Răstignit pe un câmp cu margarete

trec dintr-un cer în altul adâncindu-mă
e infinit mai ușor să văd lumea prin degete
atunci când gândului i-au crescut
mai lungi chiar decât pot cuprinde vreodată
îmbrățișez nemărginirea
și-mi cântă greierii dintr-un vârf de mușuroi
precum cheamă patriarhii lumina
și
încetul cu încetul
ca și cum mi s-au reașezat atomii
mi-am reamintit că nu știu nimic
și sunt așa de liber
cum un câmp de flori de in înaripat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tudor Gheorghe Calotescu

Sunt așa străin încât am devenit invizibil

precum întunericul din spatele întunericului
înainte de scăpăratul chibritului primordial
nici măcar palmele nu-mi mai acoperă ochii
socoteala cui a mai inventat adunarea asta
din infinit în infinit
ca la o deliberare axiomatică
despre nimic

așa cum se vede universul din centrul eternului
trec prin mine tăceri și cuvinte răstite
cum dispar oamenii în ceața dintre evidențe
lipa lipa sau tropa tropa
habar nu mai am cum se scurge nemărginirea
prin ochii poeților
prea străini se mai recunoască
mult prea invizibili
se mai poată atinge vreodată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Te iubesc așa cum trupurile nu știu, dar visează

sfredelesc calea lactee
știu că noaptea asta împarte ziua
cum știu că inima ta poartă
prin toate celulele
dau binețe fiecărei cărări
rătăcesc aromele verii
te sărut pe fiecare gând
precum scoica poartă marea
în vârful muntelui
așa cum nisipul
numără clipe
între două valuri de infinit

îmbrățișez spiritul tău
pierd rotund
într-o promisiune

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Mă surprind uneori rotindu-mă

încercând țin pasul cu rotația pământului
în așa fel încât ziua să nu se sfârșească niciodată
întind brațele ca să-mi țin echilibrul între două imensități
vezi ce ușor pot cuprinde universul
pot să-l prind chiar și între două degete
mai greu e cu mine
nu răzbesc prin jungla clișeelor
sfârșesc rătăcit căutându- dincolo de poveste
precum soarele repetă răsăritul prin nemișcare

chiar dacă așa aș putea învinge noaptea
de întuneric nu voi scăpa doar cu mintea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Dansez ca printr-o inimă de poet

un pic cam șchiop de-o lacrimă
numărându-mi pașii în ritmul sistolelor
un doi trei stop
un doi trei piruetă
ca dintr-un solstițiu într-altul
precum un licurici de gheață
scăpat dintr-un alb obicei rotund
cu ochii strict închiși
ca în așteptarea unui impact
cu moartea

apoi cad lin
cum dintr-un vârf de munte
coboară primăvara
în timp ce o gheișă cântă
legănată de iubire într-un scrânciob
care parcă levitează sub un cireș înflorit
iar eu învăț tac în japoneză

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu am nevoie de Oceanul Atlantic

să-mi înec visele îmi e deajuns
o lacrimă
oricum sunt din ce în ce mai mici
aproape ridicole
invers proporționale cu vârsta
nici nu mai visez
așa că nu-mi trebuie nici lacrima
au decedat înecate în ele
s-au sufocat unele pe altele
într-un fel lipsit de show
nu au prins nici știrile locale
banalul lor nu merită
nici un creion chimic

cred că încetul cu încetul
inima mea se va transforma în iceberg
și va găuri orice titanic
cu pretenții de vis

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Mi-e frică

ție nu?
de căutare
de răspuns
de întrebare chiar
îmi e teamă fiu fericit
strig iubirea în piață
ori dansez precum zeii
cu tălpile pe Olimp și creștetul în cer
îmi e așa frică încât nu mai pot face nimic
stau și privesc cum trece clipa
tremur
nici nu mai văd nimic
.....................................
oricum mai bine orb căutând lumina
decât viu netrăind
.....................................
împărțit între două temeri
nepregătit să-mi accept inima
o supun creierului
dau vina pe lume
pe Dumnezeu
în loc privesc în sufletul meu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Înainte de a nu mai spera nimic

mi s-au amestecat platanii
cu urme de suflete eliberate
zâmbărețe precum un univers de emoticoane
într-un fel albastre
plecate cumva spre o țintă îndepărtată
mult mai departe decât poate mintea cuprinde
chiar și inima e fără azimut
ca și cum era mai bine fie rondodendroni
sau mesteceni sau cine știe ce stejari uriași
ca să mai pot rămâne preț de o lacrimă
cât o iertare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Mă doare la rădăcina unui înger

ca atunci când se năștea făt frumos
dintr-o lacrimă
sau mai știu eu din ce altă formă aerodinamică
precum se nasc poeziile
dintr-o inimă bătând pe nesăturate
flămândă ca un animal de pradă în creștere
aproape ca o explozie de așa și mai departe
sau de hai ne trecem unul prin altul
cum se trec clipele prin nemărginire
....................
iubireeeee
nu simți cum te culc la amiază
ca pe o floare de salcâm
....................
câtă lipsă de pădure colindă
iar eu promit primăveri după primăveri
dintr-o rădăcină dureroasă
ca o muzică
sau ca o șoaptă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Dintr-un răsărit de soare

un cavaler de tinichea
o mie de alte mori de vânt
și doar o lance boantă
apoi
ca și când aș putea picta timpul
între două inimi și un zbor de libelulă
pe un cer oarecare
parcă niciodată de la un capăt la altul
doar atât cât îl pot cuprinde într-un curcubeu
dintr-o lacrimă așez o mare la poalele munților
în fața oglinzii albe dintr-o altă oglindă
strivesc sub pensulă toate valurile
să nu mai facă aiurea din munți nisip
la urma urmei de banalitate nu a murit nimeni
până și minunile știu asta

doar clipele care fac nemărginirea posibilă
sunt parcă din ce în ce mai puțin calificate
ca și cuvintele acestea așa de uzate
încât au nevoie de un miliard de repetări
pentru fiecare nouă lume albastră

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Precum moartea

mi-aș dori ca îmbrățișarea ta fie definitivă
ba chiar mai mult decât atât
o îmbrățișare de dincolo de orice criteriu
precum un extemporal la infinit
dat din postura unei clipe

știu că nu crede nimeni
dar prin îmbrățișări succesive
se leagă și universul
altfel cum naiba ar sta stelele pe cer ziua
fără cadă printre nori

iar eu nu îți cer decât să accepți
orice extemporal la îmbrățișare
nu se poate fără probă practică
oricât de dureroasă ar fi trecerea
în afara timpului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Când evadezi dintr-un spațiu închis poți striga sunt liber!

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Tudor Gheorghe Calotescu

Frunze îngălbenite dintr-un gând văratic

precum obosite lacrimi dintr-un ochi fluture
plutesc pe tristeți suflate de un vânt întunecat
pe o plajă unde încă învăț împart nisipul
cu o scoică standard
doar un pic ruptă din ordinea spiralei
valului cerului pletelor trupului inimii
în lumina lunii o poveste se întinde cărare
între două lumi imposibile și o utopie verificată
descânt macilor de verde ghemuit a moarte
pe când lumea are cel puțin un nebun
care a crezut în ea

iar eu scriu cuvinte contorsionate
dintr-un tărâm din ce în ce mai pustiu
sunt condamnat măsor infinitul cu șchiopa
dar o fac cu toată convingerea
ca și cum din slova aceasta
s-a putea naște fericirea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

De-a v-ați ascunselea prin mine

calc pe sfera aceasta cu multă gravitație
la un alt nivel ca un joc nesfârșit
de-a cercul
între doi pereți de gând
involuții recesive dintr-un altfel de ieri
zac săltărețe pe un fir de lumină
dintr-un sens în altul
precum o regulă a dezordinii

la un capăt de tunel întunericul
de gradul opt pe scara vieții cerne
din cer în cer prin fiecare orizont
îmi foșnește sângele în urechi
ca prin aorta unui zeu fluture

tot felul de splendori ucise de un penel
pe o pânză de tarantulă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Gârleanu

Cum venise pe lume, nici el nu-și dădea seama. S-a trezit ca dintr-un somn Și parcă era de când pământul. Nu simțise nici durere, nici bucurie. Și mult își muncise gândul: cum răsărise, și-al cui era? Mic cât un fir de linte, mișca piciorușele fragede și ocolea, pe de margini, frunzișoara care-l adăpostise. Într-o zi încercă o pornire lăuntrică: ieși de sub umbra răcoroasă și dădu buzna afară, în ploaia de lumină. Atunci rămase pe loc, orbit de atâta strălucire. Încetul cu încetul îi veni inima la loc, și îndrăzni: deschise ochișorii mai mult, mai tare, mai mari, îi deschise în sfârșit bine-bine și privi in sus. Se făcuse parcă mai mititel decât fusese.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Gândăcelul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cea dintai durere" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.
Tudor Gheorghe Calotescu

Flori de măr și gust de gutuie

se amestecă cu mustul și miezul de nucă
iar un fum subțire și alb se ridică spre cer
parcă nu dintr-un coș zidit ci direct din pământ
ca și cum pe undeva aproape iarna strigă
dar totuși e atât de mult verde toamna asta
încât și tristețile mi par crude
lipsite de experiență
precum un ghiocel ieșit în mijloc de decembrie

ascult frunzele cum se roagă vântului
caut prin trifoi urme de căprior
și aștept să-mi cadă stele pe gânduri
pe când o bufniță zboară precum o nălucă
iar max nu știe latre frumos nici la lună

ridic o nucă să nu prindă rădăcini
o sfărâm cu blândețe de malac
și-mi astâmpăr setea cu un strop de rouă
ca și cum m-am născut bătrân
spre a muri copil

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Viața nu e un clasor

deși așez zilnic câte ceva
parcă la presat
cu o speranța albă
precum într-un ierbar
sau ca într-un album
pentru cine ar mai vrea privească
ca într-un ciudat glob de cristal
istorii de o clipă

îmi cântă flori prin suflet
ca într-o retrospectivă
a niciodată mai frumos
culeg apoi petalele căzute
le adun ca pe visele uitate
într-o singură inimă
și le dau altă viață
ca atunci când
dintr-un bob de strugure strivit
rămâne un strop de vin
pentru o ultimă
împărtășanie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Înainte mai aveam câteva lacrimi de povestit

dar acum nu mai am nimic
nici măcar de pierdut
totuși îmi este atât de liniște
un fel de calm ancestral
numai bun pentru a trece dincolo

sentimentul că sunt doar al universului
sprijină visez cu totul altceva
nu tu case nu tu mașini nu tu raiuri nu tu eve
nimic din lumea materială și zbuciumată
visez doar figuri geometrice tridimensionale
piramide cuburi paralelipipeduri elipse sfere și...
ceva ce pare a fi o regulă mă cuprinde cald
e prima regulă pe care nu vreau o desfințez

unde naiba îmi este răzvrătirea doamne
nici măcar nu mai strig întrebarea asta dementă
o rostesc așa de rar
și parcă dincolo de orice gând
într-un fel atât de rotund
ca pe un cântec încă necântat

de parcă aș fi translucid și lipsit de substanță
trec prin mine toate aceste forme
atât de regulate
încât le pot învăța pe de rost
dintr-un singur punct
apoi lipesc genele de un poliedru ciudat
și nu mă mai satur de sărit într-un picior
dintr-o lume într-alta
ca și cum aș avea o inimă de atlet universal

râd de parcă gâdilă infinitul în talpă
chiar nu mai știu la ce foloseau lacrimile

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu-mi cere să nu pun patimă

așa ard
știu că o sfârșesc repede
oricum viața
îmi cântă altfel
cum nu știu juca
pașii mei se îmbrățișează ciudat
cu rădăcinile
curg întotdeauna
fără nici un mal
un fel de a revărsa
dintr-un estuar spre mare
dar bucur de fiecare val
aduc sedimente întru uitare
inutil coboară prin vers cuvântul
nicio lacrimă
niciun zâmbet
poate râsul tău
în care-ți povestesc durerea

durerea nu e decât o dovadă
încă mai ard
încă sunt dispus te iubesc
până te voi topi

cu mângâierea infinită
te dezbrac de aripi
și îți ofer perfecțiunea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Poate că am murit deja

și nu mai sunt decât o fantomă rătăcită
sentimentul acesta de inconsistență
pare și el rămas singuratic
prin inima mea de aer

într-un fel trec prin toate
ca și când nu ar mai fi
nici nu mai știu dacă eu sunt mort
ori lumea e doar o boare

chiar și țipătul e ca o frunză în cădere
iar lacrimile nu se mai nasc fierbinți
nici măcar sărate
par fie niște fulgi înghețați
care viscolesc prin imensul gol din mine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Totul e curgere

Norii trec pe cer
Așa cum zboară gândurile mele
Așa cum trece luna printre stele
Și-n depărtare pier.

Vântul bate lin
Așa cum simt suflarea ta pe față
Așa cum mă dezmierzi de dimineață
Când chipul ți-e senin.

Valurile aleargă
Așa cum oamenii se plictisesc
Așa cum într-o zi se pregătesc
Și pleacă-n lumea largă.

Timpul se grăbește
Așa cum ploaia cade într-un lac
Așa cum grâul curge dintr-un sac
Și viața se sfârșește.

poezie de (4 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook