Toate rezultatele despre bajbai, pagina 2
Vreau să fiu faust
care se-neacă în șlibovița
unde hangiu pune apă
în fiecare noapte udă vii
prin ceață și privești felinarele
care afumă țânțarii obosiți
de umezeala din casele dărâmate
cu tristețea care te așteaptă
la fiecare ușă te topești
de băutură prin întuneric
bâjbâi după trupul femeii bete
și mă reîntorc la zidurile ude
de nimic nu-mi pasă
când simt poezia ca substanță
vreau să fiu faust mai degrabă
cad în apa care trece peste umeri
chipuri groaznice trec pe lângă nas
le simt mirosul de catran
mă cutremur ridicat și dus
apoi depus în cârciuma plină de fum
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre țânțari
- poezii despre întuneric
- poezii despre trupul femeii
- poezii despre tristețe
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre fum
- poezii despre femei
Cioburi
Zeci și mii si sute de cioburi,
Strapung prin frageda carne,
Adanc...
Printre coaste,
Către nimic.
Cioburi de sticlă,
De gheață,
Ce se topesc
Si picură incet
În balta de roșu și durere.
Zeci si mii si sute de amintiri.....
Arse, de focul mistuitor al durerii,
Mă sufocă, precum o funie in jurul gâtului,
Îmi inundă traheia
Și îmi șopteste culori de gri la ureche.
Precum și vioara.
Ce îmi șoptea ducli și suave
Petalii de hortensie.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Caluian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vioară
- poezii despre urechi
- poezii despre roșu
- poezii despre primăvară
- poezii despre gheață
- poezii despre foc
- poezii despre fericire
Mister de beznă
O ceață deasă mi s-așează peste ochi,
Ei se mișcă haotic căutând, dar fără rost.
O lumină, o mișcare, puțină culoare
Dar nu, mă aflu într-o beznă îngrozitoare.
Pătrunsă-n necunoscut, bâjbâi pe nesimțite.
Ia-mă de mână, de parcă-ar fi o plimbare,
Prin parcul unde domnește doar mirare
Și-n care misterul nu stă la pândă pe-ocolite.
Atunci vedeam misterul, dar nu-l înțelegeam,
Îl simțeam în spate, gândirea mi-o îngheța
Acum însă mă înconjura, inima abia-mi bătea,
Simțul cel mai de preț îmi fura.
Stătea în fața mea, când nu-l puteam vedea
Aproape că-i simțeam arzând pe piele,
Privirea lui flămândă, nebună.
Țeapăn mă fixa, întunecat și fără inimă.
poezie de A.I. Raluca Băceanu (8 februarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre inimă, poezii despre superlative, poezii despre simțuri, poezii despre plimbare, poezii despre parcuri, poezii despre mișcare, poezii despre lumină sau poezii despre gânduri
Regret
Când voi pleca, am să regret doar versul -
Un clopot viu de inimi sfărâmate...
Să-mi plângă peste umeri universul
Însângerat de răsărituri sparte.
Să-mi cânte umbra vânt de nemurire
În plânsul meu de înger ceruit,
Căci am pășit tăcut spre fericire,
Dar fericirea iar m-a părăsit.
În ploi de frunze și în vânt de seară
Să-mi picure tăcut câte-un poem,
Să tăinuiți iubirea mea de mamă,
Să fiu cu voi alături la tandem...
Să-mi regăsesc în trecerea modestă,
Dorul de poezii universale,
Să uit de existența mea celestă,
Să bâjbâi înapoi spre re-creare.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre plâns, poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre sânge, poezii despre sprâncene sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mă condamn
Mă condamn pentru orice eroare
De care aud la tot pasul
Lumea îmi pune în cârcă impasul
Că viața mea devine o teroare
Și-și pierde legitatea lui, compasul
Nu mai sunt același care sunt
Nu mai sunt același care-am fost
Rostul meu e să fiu luat la rost
Pentru toate relele de pe pământ,
Asediat și fără adăpost.
Sunt la fel ca voi un muritor
Abonat la trudă pentru-o pâine
De care am nevoie azi și mâine,
De care nu mă pot lipsi în viitor
Ceea ce în fond cere și-un câine
Nu mă întrebați că n-am răspuns
Cât vor putea nervii să-mi reziste
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre teroare, poezii despre pâine, poezii despre prezent, poezii despre greșeli, poezii despre devenire sau poezii despre câini
Individul care, plimbându-se, abia dacă știe unde se duce, cu toate acestea nu rătăcește drumul și ajunge la destinație fără a bâjbâi. Pianistul exersat lasă să-i cadă degetele, fără a reflecta, pe clapele potrivite. Firește că i se poate întâmpla să greșească, dar dacă actul automat ar fi de natură să sporească șansele de eroare, atunci tocmai virtuozul al cărui act, ca urmare a unui exercițiu îndelungat, a devenit pur automat, ar trebui să fie și cel mai expus greșelii. Dimpotrivă, vedem însă că multe acțiuni reușesc îndeosebi atunci când nu constituie obiectul unei atenții speciale, iar greșeala se poate produce tocmai atunci când ținem în mod deosebit să reușim o execuție perfectă, adică atunci când nu are loc o abatere a atenției. În acest caz, putem spune că greșeala este efectul "emoției". Dar de ce emoția nu ar mări mai curând atenția îndreptată spre o acțiune căreia i se acordă maximum de interes?
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre greșeli, citate de Sigmund Freud despre greșeli, citate despre superlative, citate de Sigmund Freud despre superlative, citate despre pian, citate despre perfecțiune, citate de Sigmund Freud despre perfecțiune, citate despre natură, citate de Sigmund Freud despre natură, citate despre devenire, citate de Sigmund Freud despre devenire sau citate despre degete
Tristețe
E drept că ne pătimim din furia unui noiembrie
ce nu se mai sfârșește, dar ce idee,
ce idee ciudată să-mi spui că de atâta ploaie
nu știi ce să mai faci să nu ni se infesteze iubirea
așa că trimiți uitarea în stoluri de pradă
să-mi devoreze sanitar visele pe care cu eleganța
spleenului tău le sfâșii metodic primăvara,
să-mi bea mai apoi toată apa din ochi,
ciugulindu-i până la ultima picătură în care-ți păstrez surâsul.
Îmi crapă privirile de la atâta deșert
în vreme ce tu îți scrii rubicond poezia
curcubeielor din irișii altei femei
Îmi marchez discret orbirea cu un surâs de Ganika
și caut un centru sigur de care să-mi reazăm
tristețea, așa că bâjbâi prin mine,
cu o mână strângându-mă în singurătatea mea,
Ca un copil speriat în fusta mamei,
cu cealaltă pipăind un flash din ziua în care
ne-am întâlnit pentru prima oară și m-ai tras surâzând spre tine.
poezie de Simona Iagăr
Adăugat de Simion Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre sperieturi, poezii despre singurătate, poezii despre ploaie sau poezii despre mamă
Lia se dezveli și se ridică ușor. Deschise bine ochii de data aceasta, dar tot întuneric era. Constată, pipăind, că pătura nu era deloc pătură, pentru că avea mâneci, capse și fermoare. Iar ea nu era în pat, ci pe jos. Asta explica faptul că solul era tare, colțuros... Vai, ce sol denivelat! Unde se afla oare? Nu reuși încă să-și dea seama, dar auzi încă o dată acel strănut, de data asta și mai clar, însă tot nu realiza ce se întâmpla. Bâjbâi nedumerită prin întuneric, în jurul ei, să găsească totuși ceva, orice, un indiciu care să o determine să înțeleagă ce se petrecea acolo. Tot bâjbâind, atinse un obiect metalic, rece, micuț, delicat, pe care-l apucă. Pipăindu-l cu atenție, constată după contur că era o lanternă mică. Nerăbdătoare, o aprinse, iar la lumina ei slabă observă locul în care se afla. Deodată totul îi deveni clar. Îi reveni în minte tot ceea ce se petrecuse. Cum putuse oare să uite?
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre întuneric, citate despre ochi sau citate despre delicatețe
Trăiesc cu iluzia drumului lung
Cuvintele m-au dat jos de pe pagină,
mă poartă pe file îngălbenite de vreme,
flămânde mă macină-n înțelesuri ascunse,
fără să stabilească puncte de convergență.
Tu nu mai încerci să-mi alungi umbrele,
peste soare s-au strâns norii și plouă,
poate o să mă regăsești odihnind în vorbele tale
cu gânduri cu tot
fără să-ți pierzi cumpătul,
noaptea ta s-a făcut albă, dar prin a mea bâjbâi,
nu mă mai recunosc,
trăiesc cu iluzia drumului lung
care nu duce nicăieri.
Lumea e întoarsă cu fața spre păduri,
ele s-au împuținat mereu
și aduc nenorociri.
Nu mai e nimic sălbatic cum a fost,
animalele flămânde coboară peste oameni,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre înot, poezii despre zoologie, poezii despre peisaje sau poezii despre nori
Am ăncercat
Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Și printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.
Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Și-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.
Apoi m-am desfăcut la piept
Și inima bătând ți-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înțelept
Să mi-o-ngrijești..., măcar am năzuit.
Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri și-n eternitate...,
N-ai auzit și-am început să țip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre dorințe, poezii despre înțelepciune, poezii despre început sau poezii despre timp