azvarli

Domnul Jones, proprietarul fermei "Conacul", încuie coteţele de găini pentru noapte, dar, cum băuse peste măsură de mult, uită să astupe şi deschizăturile pentru ciugulit. Cu cercul de lumină al felinarului jucând dintr-o parte în alta, el traversă curtea împleticindu-se, îşi azvârli cizmele din picioare la uşa din spate, îşi turnă un ultim pahar de bere din butoiul din cămară, apoi urcă scările spre dormitor, unde doamna Jones şi începuse să sforăie.

începutul de la Ferma animalelor de George Orwell (1945)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţia

Afară din mintea uriaşă şi prodigioasă
Dumnezeu îşi aruncă în bronz gândurile
Forme ale vieţii formidabile şi eterne
Aruncă şi se născu lumea
Oamenii îl adoră beţi
De sucul aspru al vieţii verzi
Au trăit şi au căzut sub ochiul înspăimântător
În seara zilei de miracol
S-a ivit gândul în rasele istovite
Cei vii au suspinat, luna
A sărutat mormântul şi trezi o beţie
Până când gândul coborât în infern
Îi bău văpăile minunate
Pe care în faţa morţii şi a zeilor
Sublim le azvârli carul destinului.

poezie clasică de Dino Campana
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arme

Ai văzut tu nenorocito vreodată
sticla spartă căzută din rame
a unei icoane
a unei icoane
de moarte mirată?
Ai spart tu cu mâna ta de carne
ţeava unei puşti, a unei arme
Doamne, a unei arme?

Pahar umplut cu obuze, cu gloanţe
... al unei arme...
Nu, sigur că nu
nenorocito, făcuto din carne
Nicicând n-ai să poţi să-ţi azvârli
inima din tine
inima din mine

Nicicând, vai nicicând n-ai să le tragi
cum trase sunt în morţi
gloanţele din arme.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absorbit

Absorbit de câte sunt prin pagini
Scap în iris unele imagini
De seducătoare clipe stranii
Ca şi cum aş azvârli cu banii.

Frunzăresc visând între coperte
Întâmplarea care să mă ierte
Dându-mă de-a dura prin frunzare
Dinadins sau chiar din întâmplare.

Nu regret, nu rătăcesc prin semne
Degete subţiri şi risipite,
Însă îmi doresc să mă invite
Doamne parfumate şi mai demne.

Dacă plec îmi place când pe stradă
Iese o fecioară să mă vadă
Şi cu-o daltă fină să-mi cioplească
Înălţimea cea mai nefirească.

poezie de Bujor Voinea din Artefacte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

(dedicaţie scriitorului şi prietenului meu din noua generaţie, Raul Alexandru Mitruţi)

De-atâtea ori ne zbatem sau plângem în zadar,
Ce rost e să te vaieţi şi ce folos să suferi,
De frunza care cade, de negrul nor hoinar,
Când ceru-i plin de soare şi lacu-i plin de nuferi!

Nu-ţi risipi iubirea în rozele ce mor,
Nu-ţi azvârli nădejdea în visuri efemere,
Tu eşti acea sămânţă ce s-a născut din dor,
Ce din pământ rodi-va, redăruind plăcere!

Destul că ucizi timpul, în fiecare clipă
Şi-arunci în blasfemie tot ce e mai curat,
Respectă măcar zborul, ce-n tine se-nfiripă,
Când simţi destinul nobil, ce pe pământ ţi-e dat!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Storul fusese coborât şi odaia era cufundată în umbră. O clipă, hangiul avu în faţa ochilor o privelişte tare ciudată; ceva care semăna cu un braţ ciung se mişca în direcţia lui, iar pe un fond alb, cam la înălţimea capului, apăreau trei pete imense, fără formă precisă. În aceeaşi clipă însă, o lovitură zdravănă în piept îl azvârli afară, uşa îi fu trântită în nas, iar cheia se răsuci în broască. Totul se petrecuse cu atâta iuţeală, încât omul nu avusese vreme să privească mai cu luare-aminte. Doar unduirea unor forme nedesluşite, un brânci, o izbitură – atât. Acum stătea în micul coidor întunecos şi-şi spărgea capul să-nţeleagă ce putea să însemne arătarea aceea bizară.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

blestem

Blestemul e ataşare de viaţă prin aparenţe de distrugător; un fals nihilism. Căci nu tuni şi fulgeri decât dintr-o poziţie absolută într-o valoare. Iov iubeşte viaţa cu o pasiune bolnavă, iar Regele Lear se sprijină în orgoliu ca într-o zeitate. Toţi profeţii Vechiului Testament se înfurie în numele a ceva, în numele poporului sau al lui Dumnezeu. Şi în numele nimicului poţi azvârli blesteme, dacă aderi la el dogmatic. O dezlănţuire necruţătoare şi incendiară, un absolut în ton direct, o navală de distrugere, cu o certitudine mărturisită sau nu. Că în dosul exasperării se ascunde o credinţă sau titanismul eului, pentru furia bluestemării ca atare puţin importă. Nivelul sufletului, înălţimea de pasiune a unei fiinţe, iată totul. Căci în sine, blestemul nu-i decât un dogmatism liric.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea şubredă zidire ...

Privesc uimit cum peste zare cerul,
Ploaia şi soarele, precum dulgherul,
Au ridicat într-o clipată-o punte
Din lucruri de nimic, cât mai mărunte.
Aş rătăci pe podul de culoare,
Sperând să te-ntâlnesc din întâmplare.
Să te sărut cu patimă, femeie,
Te-aş aştepta pe punţi de curcubee.
Printre fuioare de culori ce urcă,
Vom azvârli veşminte ce ne-ncurcă.
Ne vom iubi, ca flacări vii pe ruguri,
Storşi de puteri, ca boabe-n vin de struguri.
Învăluiţi în mantii de fiori,
Mijlocul să ţi-l strâng în brâu de flori,
S-atingem împreună 'nalţii nori.
Dar puntea mea-i prea şubredă zidire.
Întinsă peste boltă cu grăbire,
Un nor hain, parcă din alt tărâm,
Mi-a prăbuşit-o jos, pe caldarâm...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pledez pentru amnezie! Mi se pare fraudulos argumentul că a judeca trecutul ar însemna, cum zic unii, a merge cu spatele spre viitor. Iertarea creştineasă nu înseamnă a acoperi cu o pătură ce-am lăsat în urmă. Problemele pe care mi le pun eu sunt de altă natură. Mă îngrozesc ura, răutatea, plăcerea de a ridica stâlpi ai infamiei şi de a azvârli cu pietre. Nu pot să-mi reprim gândul că gălăgia care se face azi pe tema "dosarelor" e reversul tăcerilor laşe de dinainte de '89. Şi mă înşel, oare, având impresia că "justiţiarii" cei mai vocali, acum, n-au scos o şoaptă contra regimului comunist înainte de căderea lui Ceauşescu? Apoi, observ că se discută despre infern cu aerul că ne-am afla într-un semi-paradis sau, cel puţin, într-un purgatoriu. Oare se minte, azi, mai puţin decât înainte de '89?...

Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler (2008)
Adăugat de Valentina Becart- scriitor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paparude-n vieţi cerute

Când de mine-ţi va fi dor
să-mi azvârli într-un izvor
straiele din frunze crude
ceru'n ţărnă să mă scuipe.

Să-mi faci sălbi de firfirici
praguri să mă-ntorn pe-aici
moartea morţii să mi-o calc
să-i scriu vieţii'n catafalc.

Brusturi, fagi, stejari, aluni,
arbori, pravili din străbuni,
când ţeşi frunzele ofrande
zeţuieşte-mă'n ghirlande.

Cheamă şi mă cere-aproape
Domnul să mă-ntoarcă ape
cerul pieptul să-şi descheie
să-ţi curg ploaie şi femeie.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!