Răspunsul [The answer]

Tunuri în Flandra, pe ogor,
Scapără viu, vuiesc în cor;
Pe când ca şoimii zboară-n cer
Distrugătoarele din fier;
Pământul trist şi auster
Roşu-i ca macii care mor
În Flandra, pe ogor.

Dormiţi viteji! Obuze mari,
Tranşee reci, strigăte tari
Şi luptele de chinuri pline
Nu vă trezesc, căci totu-i bine.

Dormiţi în pace, totu-i bine,
Al nostru braţ torţa vă ţine,
Şi inima jură de zor
Că vom lupta mereu cu spor;
Învingem sau dormim cu voi
În Flandra, pe ogor.

poezie de J. A. Armstrong, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Flandra, pe ogor [In Flanders fields]

Sunt maci în Flandra, pe ogor,
Ce printre cruci se desfăşor,
E locul nostru; iar în cer
Sunt ciocârlii cântând stingher,
Căci armele pocnesc de zor.

Noi am pierit.
Dar în trecut
Trăiam, vedeam, era plăcut,
Iubeam, însă acum stăm reci
În Flandra, pe ogor.

Pe inamici să nu-i lăsăm;
Din mâini slăbite noi vă dăm
A noastră torţă s-o purtaţi.
Dacă credinţa ne înşelaţi
Când macii cresc, pieriţi noi stăm
În Flandra, pe ogor.

poezie de John McCrae, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când toate pier

motto:,, Nu spera şi nu ai teamă''
m. Eminescu

Precum presară iarna fulgi de-argint
Pe adormitul, obosit ogor,
Aşa s-or cerne-a timpului uitări
Peste necazurile care azi ne dor.

Şi-un soare pal cu faţa somnoroasă
Se va ivi pe cerul înnorat;
Anemice săruturi trimiţându-ţi,
Îţi va-ngropa prin timpuri ce-ai uitat.

De ce să plângi când te-a lovit urgia,
Când totu-i dat să suferi liniştit?
De ce suspini? Căci lacrima ni-i dată
Doar pentru râs, ci nu pentru scâncit?

Când totu-i fum, când totu-i o poveste,
De ce să sorbi doar cupa cu amar?
Când totu-i o himeră ce dispare,
De ce să-ţi faci din viaţă un tartar?

Păşeşte-ncet căci cerul te-ocroteşte
Şi nu căta la asprele furtuni
Ce bat la poarta vieţii tale scurte,
Ci cată-n bucurii să le răzbuni!

Şi cum luceşte soarele l-amiază
Şi-aprinde-n iaz a stufului tulpină,
Se-aprinde-atunci în sufletu-ţi o sete
De viaţă, fericire şi lumină.

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi toţi acei care dormiţi în noaptea asta

Voi toţi acei care dormiţi în noaptea asta
De fiinţele pe care le iubiţi departe,
Fără un braţ alături la stânga sau la dreapta,
Doar de pustiu deasupra având parte –

Să ştiţi că nu sunteţi singuri pe pământ,
Lumea-întreagă cu voi lacrimi împarte,
Câţiva pentru o noapte, două, alţii pentru
Toţi anii pe care-i mai au până la moarte

poezie de Vikram Seth, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima unui copil

răbdaţi, răbdaţi
păsări mor acum
sunt tinerii ce strigă pe drum
cu pieptul gol şi pur
durerea se zvârcoleşte în ei
privind la voi
spaimă în jur
teamă de toţi şi de toate
dormiţi oameni, dormiţi bine
nu ştiţi unde mergeţi
doar vă târâţi prin zoaie şi scrum
aţi murit de mult, fără să ştiţi
azi, cadavre ambulante la colţuri de drum
ştiu că mâine o să mor şi totuşi scriu
cu lacrimi şi sânge pe scoarţa lumii
ştii, şi lacrima e un cuvânt
trist pribegesc din sat în sat
lăuta are corzile rupte
eu cânt mai departe pe drum
flăcări ard în mine
de ce plângi mamă, acum
nu vezi copilul ars pe drum
rug creat de voi, din ură şi minciuni
aţi uitat puritatea privirii unui trist copil
plâng îngerii din cer pe ţărmul tăcerii
Doamne, de ce ai plecat azi dintre noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

dormiţi, dormiţi, dormiţi
tăceţi, tăceţi
muriţi
că asta puteţi
eram aripi de vis
azi zac, bolnav fără leac
în aripa unui spital
vioara cântă trist
am venit odată aici
pe o gură de gând
luminam cerul
cu sufletul nostru curat
păşeam spre steaua polară
ningea lin, pluteam pe fulgii de nea
era frumos, odată în ţara mea
cu inima în suflet, cuvânt şi în gând
azi, tineri nebuni şi puri
zac într-un şanţ
loviţi cu ură de semenii lor
pentru că gândesc, vorbesc, altfel decât ei
nu aşteaptă pomana, umililinţa perpetuă
azi, minciuna şi ura
au pătruns într-o noapte
pe la spate, în cetate
lumina se scurge pe străzile bete
guzganii au venit la noi
pe ăst tărâm odată sfânt
cafeaua arde şi viaţa plânge în geam
voi dormiţi, dormiţi
păcat de ăst neam
de oameni mari, de eroi
astăzi în jur hoţi şi mişei
îi cumperi cu doi lei
aşezat în genunchi
cu fruntea în ţărână
plâng şi mă rog
trec îngeri pe drum
trec îngeri şi plâng

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Am intrebat ghioceii de ce sunt asa albi,
mi-a raspuns vantul pe dupa inima,
am intrebat vantul de ce suiera sperantele,
mi-a raspuns movul din stele cazut peste vise,
apoi nelinistit am intrebat stelele de ce lucesc
si mi-a raspuns o bufnita prividu-mi ochii mirati
ca-i lumina din dragoste pentru sufletele singure,
ca-i mangaiere de sus pentru oameni rataciti.
Am mai intrebat campurile de ce-s verzi
si mi-a raspuns sangele albastru de rac,
ca-s albe, nu verzi cum le crezi
si totu-i lucitor pe-al sufletului lin ogor
ca alb si mov sau rosu si galben, albastru si verde
in magicul taram al inimii se pierde
caci totu-i iubire sosita de sus sa aline...

poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ogor

Câmpii de străbuni, cu spice de lacrimi
Muncite cu sârg, cu sudoare de avut,
E ogorul întins, războit printre patimi...
De zeci generaţii, l-au vrut... l-au pierdut.

E brunul mustos, apărut după ploi,
Ce naşte din boabe cotiledoane,
Sau griul, uscat şi crăpat de nevoi...
E sursa de pâine-a hrăni milioane.

Privim frumuseţea de galben şi verde
Întinsă, din talpa de şină de tren.
Visăm peisajul, vederea se pierde
În gândul, din cântul de linii-n refren.

Se pare că totu-i aşa, de când timpul...
Nici gând, nu ne poartă, la bietul ţăran
Ce calcul de muncă-i la el, anotimpul;
Pământu-i e viaţa şi sursa de ban.

E-o lume nedreaptă, de false valori,
Ce pune-n pământ câte-un suflet de om
Ce rost, are munca-i, ca tu să nu mori...
Purtător el pe braţe, de poame de pom.

Îl vezi în comună, sfrijit, coasa-n spate,
Munceşte să lase avut, la odor.
Pământu-i la el, pentru morţi şi bucate...
Noapte-zi-i la arat, semănat, recoltat,
E ogor...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe al iubirii ogor să lucrezi cu spor de dimineaţa până în miez de noapte şi vei fi hrănit cu al fericirii lapte!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noian de gânduri

câmpul se împodobeşte cu petalele de mac
ce frumos se coace grâul pe neprihănit ogor
iarăşi simt entuziasmul fluturilor din stomac
şi mi-e dor de tinereţe de amor nebun mi-e dor.

aş zbura din floare-n floare ca un fluture buimac
pe aripile vântului aş zbura până la nor
câmpul se împodobeşte cu petalele de mac
ce frumos se coace grâul pe neprihănit ogor.

mi-aş dori o relaxare pe portocaliu hamac
lângă pădurea de brazi traversată de izvor
şi să savurez în tihnă cafeluţa cu caimac
la melancolia neagră să îi rostuiesc zăvor.

câmpul se împodobeşte cu petalele de mac
ce frumos se coace grâul pe fericitul ogor.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

luni pline căzute
toamna pe mirişte –
ogor cu dovleci

haiku de Paul Mircea Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunătatea şi compasiunea faţă de toate vieţuitoarele este semnul unei societăţi civilizate. Dimpotrivă, cruzimea, fie împotriva oamenilor, fie împotriva animalelor, nu ţine exclusiv de o anumită cultură sau de o anumită comunitate de oameni. Rasismul, lipsurile econimice, luptele cu câini şi luptele cu cocoşi, luptele cu tauri şi rodeo sunt desprinse din aceeaşi ţesătură: violenţa. Numai atunci când vom deveni nonviolenţi faţă de orice formă de viaţă, vom fi învăţat să trăim bine la rândul nostru.

Cesar Chavez în scrisoare
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totu-i prea mult...

Când totu-i prea mult,
Când totu-i puţin,
Iubirea ascult
Venind din senin.

Când totu-i firav,
Sau totu-i imens
Nimic nu e grav,
Iubirea e vers.

Nimeni nu ştie,
Nimeni nu simte,
Că inima-mi vie
Iubire promite,

Ţi-aduce o floare
Şi stele în dar
Pe sacra cărare
Mai sus de altar.

Nimeni nu ceartă,
Nimeni nu-mbie,
Domnul ne iartă
Scânteia în vrie,

Totul nu-i mult,
Totu-i puţin,
Inima-i rază şi scut,
Iubirea-i destin!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agricultorul

E ziua toată pe ogor,
Lucrează brazda grea, cu spor,
Ţăran ca el mai rar găseşti,
... Poate pe străzi, prin Bucureşti.

epigramă de Florin Rotaru (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazde mari nu mai dormiţi

Gazde mari nu mai dormiţi
Lilioară trandafir
Că nu-i vreme de dormit,

Da-i vreme de colindat
Şi cocoşii au cântat

Da-i vreme de-mpodobit
Şi Crăciunul a sosit

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

GANDINDU-MA LA VIITOR

Arzând ca faclele din smoală
M-am înşelat ca orice muritor,
Duceam în mine noua boală
Abuzul de cuvinte fără spor.

M-am liniştit şi în tăcere
Ironii am strâns şi pentru alţii,
Hămesit de falsa mea plăcere
Inima mi-am frânt-o în durere.

Ce a mai rămas e numărat
Ce este totu-i cântărit,
Între vis şi adevărat
Nu ştim ce e de-mpărţit.

Va veni suprema pace
În care vom dormi de veci,
Va fi sfârşitul, n-ai ce face
În jurul nostru cripte reci.

În lumea asta totuşi mică
Fac declaraţii, îndrăznesc.
De ce să-mi fie frică?
Vreau să se ştie că iubesc.

Petia August 1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă frumoasă

Când totu-i ROZ, muncesc de ZOR
Căci orice RON alungă-un NOR;
De prea mult ROM eu n-am să MOR
Şi-având un ROD, iubesc cu DOR!

epigramă de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ţi va fi dor...

De-ţi va fi dor, nu alerga-nsetată,
Din om în om, de mine întrebând,
Căci, chipul, pretutindeni mi se-arată,
Pe veci, în inimă-ţi voi fi, şi-n gând...

Eu sunt prezent în ploaia care pică,
Din negri nori, peste-un ogor mănos,
În spice fragede ce se ridică,
Şi-n trandafirul roşu şi spinos...

Mă vei găsi în strunele viorii,
Când cântă şi când plânge sub arcuş,
Voi fi prezent şi-atunci când simţi fiorii,
Privindu-mi chipul zugrăvit cu tuş...

Mă vei găsi şi-n frunza ruginie,
Pe care-o calci, aleea străbătând,
Şi-n poezia scrisă pe hârtie,
În vers duios când te-am slăvit, cântând...

În freamătul pădurii sunt, când vântul
Se-avântă, ramurile legănând,
În brazda, ce-ncrustează-adânc, pământul,
Şi-n chipul sacru-al pruncului plângând...

Mă vei găsi în tril de ciocârlie,
În macii sângerii de pe imaş,
În mieii care zburdă pe câmpie,
Ce-ţi amintesc sărutu-mi pătimaş...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăiaţi din crângu-Atenei...

Tăiaţi din crângu-Atenei mirt alb, şi iasomie
Aduceţi-mi din Nimes,
În Flandra trandafirii cei plini de măreţie
Să mergem să-mpletim;

Culegeţi-mi în urmă din flora de lagună
A limpedei Martigues,
Din toate împleti-voi, spre-a mă găti, cunună
Şi-n contra vremii dig.

poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Iv. Martinovici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl nostru

nu e rău fără bine şi nimic fără tot
şi nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
şi nici haos integru şi nici voi fără noi

nu există iubire fără chinuri şi dor
nici nu poţi nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deşert în abis
ca căldura în rece şi ca somnul din vis

nu se poate opri nici o clipă pe loc
şi nici omul feri între ape şi foc
tot ce vine de sus se aşterne pe jos
şi la câte s-au spus şi la câte s-au scos

stai de strajă mereu între spaţiu şi timp
când la soarele tău când la propriul nimb
şi mai stai aşteptând resemnări de destin
între propriul gând şi azurul senin

că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor şi ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet

va rămâne doar vid şi nimic în nimic
nici solid nici lichid şi nici mare nici mic
vei rămâne doar tu şi cu tine doar eu
între da şi-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...

poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepoleţii şi ştiuleţii

Pe-o câmpie plană, într-un Aro vechi
Stăteau de veghe, fix patru urechi,
Cu ochii albaştrii, şi ageri amândoi,
Urmăreau ţăranii, strângand păpuşoi.

Însă pân' la urmă, gata fu necazul,
Veni ţaţa Floarea şi le bătu obrazul:
- Păi bine, maică, noi muncim cu spor
Şi voi leneviţi pe al nost' ogor?

- Doamnă, nu putem s-adunăm ştiuleţii
C-o să ne cadă gios şapca, iepoleţii,
Başca-n timpu' liber, facem pe poieţii,
Vrem să stabilim care-i sensul vieţii!

poezie de Alex Dospian (martie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!