atingerea+absolutului

Lutul

M-am lovit de mal şi-am fost bătut de valuri
Ajuns pe ţărm m-au călcat în picioare umbrele serii
Soarele m-a secat de vlagă până când tu ţi-ai murdărit mâinile cu mine
Niciodată până atunci nu am mai simţit atingerea ta
Şi cu zâmbet nămolos am crezut că am scăpat de obscuritatea rădăcinilor de salcie
Până când am simţit din nou atingerea apei.
m-ai frământat şi m-ai zdrobit în palme
mi-ai spus să mă despart de bulgări
şi mi-ai frânt tăria de-am devenit moale...
ţi-ai consumat energia învârtind morile,
sforile ce roteau masa pe care mi-ai aşezat forma,
ameţeala rotundului ce mi-a luat minţile;
până când nemaiştiind ce se întâmplă cu mine
m-am lăsat când pe o parte când pe alta dupa forma palmelor tale.
Eu, lutul!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem catharsis

Şoapta şi atingerea iubirii
Poate face ce nu pot
Focurile tuturor astrelor
Să topească
În albastru
Piatra filozofală
De noi toţi căutată
În inimă
Uitată

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

noi suntem propriul nostru testament
atingerea ta deschide cerul
şi cerne aleatoriu vise

regenerăm în moartea detaliilor
într-un dans de respiraţii
păstrate
în testamentul dăinurii

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recalibrarea absolutului

M-am săturat de imperfect,
Cu limitările-i morale,
Cu stângul care pare drept,
Cu deficientele-i virale,

Un imperfect neconjugabil
Dar care poate fi perfect
Si care-n modul imuabil
Tot strambul îl declamă drept.

Nici nu-ndrăznesc cu ochiul minţii
S-aşez la locul lor firesc,
Ca rezultat al rugăminţii
Parcursul meu plăpând lumesc,

Crengile drepte strâmbe-mi par
Noroiul a-nghiţit tot lutul,
Iar eu, lacuna din gregar
Îmi calibrez iar absolutul.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Despărţire

şi când atingerea ta nu mai ajunge,

când zâmbeşte şi
atunci te iartă şi ţi-o trage pe la spate,

tu nici nu ştii.
dur, ca un gol în piept şi în capul stomacului

te rupe. şi te rupe.

poezie de Teodor Lesenciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de pian

Ai apărut lângă pianul meu,
Venind de undeva, din răsărituri
Răpind, printr-un acord instantaneu
Din universul meu tot infinitul

În ochii tăi atâtea adâncimi,
În blondul tău, atâta sud şi soare
Plângea pianul meu cu profunzimi
Cu simfonii de stele căzătoare

Şi note împletite în priviri
Şi galbenul ascuns prin asfinţituri
Intercalează din şirag de amintiri
Un alt şirag întorcoiat de mituri

Doar negrul absolutului de nord
Pe alb imaculatul de ninsoare
Plângea peste pianul nostru orb
Cu ultime acorduri de scrisoare

poezie de Iurie Osoianu (20 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scociorand prin arhivele net-ului am depistat intamplator "Lacrimi de pian" scrise de mine in februarie 2012, de care uitasem absolut [...] | Citeşte tot comentariul

Violină în concert

Ca o fantasmă răzbate violina
solitară în tumultul orchestral
al instrumentelor
dispare apoi în acorduri
de note muzicale
revenind mai târziu
prin susuri de bocet ascunse
în sunetele tânguitoare
ale corzilor
fermecate de atingerea
plină de viaţă a arcuşului.

poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

atingerea mea
toate razele lunii cu licurici în zbor
tu îmi spui
relaxat să respir
suntem veşniciei clipa
nu eşti
din întâmplare lângă mine
nu eşti
nu te las în umbră
mai bine să te doară lumina
pentru ceea ce iubeşti

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ultimul vers, nu putem să lipsim

În delir voluptos,
îţi cad stele în sânge,
suferi de pasiunea absolutului
şi aprinzi întunericul cu trupu-ţi de sirenă...

Te legi de spaţiu cu albastru
şi îţi extragi verdele pasiunii din vers...
încotro ţi-aleargă mintea şi paşii,
cui dăruieşti virtuţile subterane ale rafinamentului tău?

Apropie-te, priveşte-mă, vezi bine
că sunt muritor,
chipul meu din oglinzi sfărâmate
recompune-l duios
şi încuibă-l la sânul tău luminos...

De oameni, ne separă toţi oamenii, Simm,
din ultimul vers, nu putem să lipsim!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagănă şoldurile

pline de senzualitate
legate într-o fustă scurtă
şi strâmtă. fiecare pas
e o provocare
te invită la pasiune. eşti gata
să faci sacrificii mari
pentru atingerea ei ţi-ai vinde
sufletul. urcă privirea
ajungi la sânii ispititori
înghiţi în sec. înghiţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!