Şi Despărţire

şi când atingerea ta nu mai ajunge,

când zâmbeşte şi
atunci te iartă şi ţi-o trage pe la spate,

tu nici nu ştii.
dur, ca un gol în piept şi în capul stomacului

te rupe. şi te rupe.

poezie de Teodor Lesenciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş rupe pleoapa

De ar putea ochii să-mi scrie poezii
Căci frumuseţea nu ţi-o ştii
Gioconda s-ar disipa
Şi de-aş putea rupe pleoapa
Să vezi şi tu...
Ce culori ai sub ea
Contur şi foc de stea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frondă

Am vecină ca o stea,
Toţi vecinii vor s-o pupe,
Mie, stând în banca mea,
Mi se rupe!

Trec fetiţele pe stradă,
Dezbrăcate-n minijupe,
Mie, rece, de zăpadă,
Mi se rupe!

Am, în viaţă, doar un viciu:
Vinul răsfăţat în cupe,
Că, de cinste şi serviciu,
Mi se rupe!

Bunăstarea mea de-o viaţă
Nu o vezi cu şapte lupe,
Totuşi, c-un moral de gheaţă,
Mi se rupe!

Umoriştii, mulţi, la număr,
Se-mpărţiră-n găşti şi grupe,
Că se mângâie pe umăr,
Mi se rupe!

Pensia mereu se-amână,
Nu-ndrăzneşte să se-ntrupe,
Când o iau, cu grijă-n mână,
Mi se rupe!

Sunt, în ţară, gropi, o mie
Cine naiba să le-astupe?
Este clar că nu doar mie
Mi se rupe!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bine însă e să nu amâni nimic. Pentru că nu ştii ce urmează. Nu ştii când se rupe timpul în două, deodată şi... pe neaşteptate.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele cerului

Mai în piatră
mai în ea
mai în sâmburele ei
mai în şoldurile ei
apă stă
şi curge apă
şi se rupe
şi se rupe
omul adâncit
ce rupe
două aripi
şi se-nalţă
două pietre pe balanţă
omul
singura sa piatră
cu cerul
ce latră!

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul face, capul trage

Eu n-am ştiut de-acest proverb
Când fost-am tânăr şi imberb...
Cu una mi-am făcut de cap
Şi-acum de dânsa nu mai scap.

epigramă de Nicolae Gonţ-Topor din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se rupe firul, atunci apare nefirescul.

calambur aforistic de David Boia (17 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când tragem prea tare, frânghia se rupe. Atunci când suprasolicităm trupul dincolo de anumite limite, până la urmă trupul cedează, iar sănătatea şi viaţa ne sunt afectate.

citat din Gregorian Bivolaru
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vrabie suferă la fel de mult ca un cal, atunci când îşi rupe piciorul.

proverbe daneze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci...

Uneori sunt jar,
alteori, apă,
dar de cele mai multe ori,
sunt foame...

Cuvintele au aripi
crescute
din sângele meu
şi Dumnezeu
se mai joacă
din când în când
cu ele,
atunci se rupe
poemul din mine...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un spate nu se rupe de la îndoire.

proverbe egiptene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când albele treziri

îţi vor măcina infinitul
şi nici un cântec durerea mea nu va fi
atunci să mă cauţi
acum
numai furie înăuntrul ideii
ce vulcanic erupe
din sămânţa târzie
a rămânerii într-o carne deja cunoscută
atunci când negrele strigăte
vor îngenunchea soldaţii
şi gloanţele vor pătrunde adânc
în cuvinte
atunci sub cenuşa gândurilor
va încolţi povestea de care te-ai lepădat
uitând că nu carnea şi nici sângele
femeii de dincolo te vor împlini
atunci când vei rupe lanţurile imaginare
din jurul inimii
îţi voi scrie povestea
pe ziduri
pe braţe
pe vise
cum obişnuiesc
de când ne cunoaştem
acum
cresc pădurile tăcerii între noi
şi ne vom lipsi
mai mult
şi mai mult
cu fiecare secundă
poezia mea

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De obicei, nu cel ce trage sforile le rupe.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Sfoară (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul

Când ai înţeles că viaţa
Face numai ce vrea ea,
Că într-o zi se rupe aţa
Şi în neant vei dispărea.

Când ai înţeles că lumea
Are-o fire trecătoare
Şi că ea nu este culmea
Fericirii viitoare.

Când ai înţeles că toate
Vor ajunge la sfârşit
Şi vor fi pe rând uitate,
Înţelept ai devenit.

poezie de Octavian Cocoş (14 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumosul castel

Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Şi-acum când e gata, prieteni
Priviţi-l ce trist se dărâmă
Adrian Păunescu
-------------------------------

Îşi rupe din suflet zidarul
Punându-şi ades temelie
Din nopţile albe, tiparul
Pe care singur îl ştie

Poate că n-are de sus alte daruri
Şi sapă de-o viaţă-n cuvinte
Mânat de himere, coşmaruri
Şi-şi vede de treabă-nainte

Îşi face mortarul, liantul
Şi punţile lui se-ncovoaie
El ştie ce-nseamnă neantul
Şi-un gol de cuvinte pe-o foaie

Îşi rupe din sine vertebre
Ca Ana zidindu-se straniu
Strateg ne-ntrecut în algebre
El scoate din pleavă, uraniu

Zâmbeşte când lumea-l reneagă
Şi-i spune că n-are nevoie de el
Dar plânge că lumea-i e totuşi, dragă
Şi ei îi găteşte frumosul castel

Moare-apoi silabă cu silabă
Metafora e fata lui morgana
Când simte că puterea e-i slabă,
Adânc în piept i se deschide rana

Castelul lui visat de-o viaţă-ntreagă
Din inimă şi-l trece pe curat
Că seamănă când turn cu turn se leagă,
C-un jucător de bacara, ruinat

Dacă-l vedeţi trecând pe-aproape
Cu cearcănele timpului pe chip
Închideţi ochii. Vuietul de ape
L-ascunde-ntr-o clepsidră cu nisip

Dar lumea trece zgâriind pereţii
Şi spărgând oglinzi veneţiene
Aşa-s făcute valurile vieţii
Cu paraziţi şi unde herţiene

Şi-asistă umilit la sacrilegiu
Şi nu-şi mai pune nici o întrebare
Zadarnic s-a născut c-un privilegiu
Că are aripi, neputând să zboare

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul regăsit

Cu jaru-n piept aprins mereu,
Culeg din pomul interzis,
Sperând că-mi iartă Dumnezeu
Păcatu-acela-n Carte scris,

Când gol, în Cer m-am ruşinat,
La piept cu darul Lui ceresc
Şi, Doamne,-n dulcele păcat
De-atunci tot cad şi îl doresc.

În faţa Cerului, tot gol
Rămân cu dorul meu nebun,
Când şarpele din somn îl scol
Şi-n amforele vii îl pun,

Să piară-acolo, nevăzut,
Cu-ale cunoaşterii scântei,
Să regăsesc Raiul pierdut,
În Iadu-ascuns printre femei!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte

Când ţi se pare atât de greu,
S-asculţi cum lumea te bârfeşte
Atunci, ascultă sfatul meu... Zâmbeşte!

Şi când cel ce-l iubeşti curat
Nepăsător te părăseşte,
Nu te uita că e-ngâmfat... Zâmbeşte!

(...)

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcul se rupe atunci când este întins prea mult. Sufletul îşi pierde puterile prin linişte inactivă.

citat celebru din Plutarh
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Udrea declară la TV că "Nu i se rupe de partid"

Nuţi ne vesteşte nouă
C-a găsit doctrină nouă:
Orice face, nu se-ndoaie,
Nu se rupe, nu se-nmoaie...

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri fistichii

Scrie-mi gândul pe-o răscruce
cu o pană de lumină
izbucnită când se-nchină
cuiele înfipte-n cruce
sau, prin lacăt de-ntuneric,
îngeri trişti legaţi c-un lanţ
într-o margine de şanţ
cu aspectul ezoteric.

Scrie-l şi, răstălmăcindu-l,
rupe-i aripile-n şapte,
fă-l un vis pierdut în noapte
ca pe-un of ce, nedorindu-l,
ţi-l îneci în triluri moarte
printre semne reci de carte
sau îl spargi în coji de vise
ca pe smalţul unui dinte
care zimţii şi-i tocise
prin aducerile-aminte.

De l-ai scris, îl ia şi-l rupe,
cum ţi-o fi şi ţi-o veni,
într-o oarecare teamă
dintr-o oarecare zi
când, din piept, îţi va erupe
oful, ca o cataramă
înnodată c-o năframă
prinsă-n gânduri fistichii.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rupe plămânul

mă rupe plămânul
ar trebui să nu mai fumez
pentru ce? pentru cine?
mai degrabă o fac pentru mama care ţine la mine
eu nu...
eu nu mai
nu mai are rost să depun efort.

poezie de Simona Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!