arzator

Nebunie

Acolo unde arsă glia
Şi pâcla zării una par,
Se-aţine şuie nebunia
În lumea-i fără de habar.

Şi toropită de dogoare,
Clipocind în colbul arzător,
Cu ochi sticloşi înfipţi în zare
Ea scurmă fiecare nor.

Apoi învie ca din moarte,
Şi-ascute iar auzul treaz,
Veghind la gura gliei sparte
Cu zâmbet tainic pe obraz.

Şi din afund îi năluceşte
Un zvon de ape ca un cânt,
Un zvon de ape care creşte
Şi se revarsă pe pământ!...

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev, traducere de Igor Creţu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă rece...

... ce toamnă rece, mă-înfioară
scurtarea zilelor, de-acum
plâng salciile-crâng, să moară
stau frunze veştede, pe drum...

... se-aude scârţâit, de care
şi-n alte dăţi, am auzit
cocorii fâlfâind, în zare
se-adună norii, -n asfinţit...

... se-anunţă brumă, şi răcoare
se lasă peste-întregul sat
copacii mor, iar în picioare
purtăm noroiul, toamnei sfat...

... cu toţi noi ţinem, şi povară
ne este frigul, pişcător
e gerul, pân' la primăvară
adio soare... arzător!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără stăvilar...

Inima spre tine mă îndeamnă
Există stăvilar să o oprească?
Dar cine ar putea să îndrăznească
Să mă întrebe dragostea ce-nseamnă?

Ar fi o întrebare nefirească
Ca tunetul în zi de toamnă,
Rămânând aproape ne luată-n seamă
De orice inimă, desigur omenească.

Dar tu cea care crezi în mine
Într-un cuvânt mai arzător
Îi dai o înţelegere-n sine.

Într-un sens să-i zic înălţător
În serile de farmec pline
Mă faci să devin mai visător.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am un petec de cer

Am un petec de cer, care ninge
Peste-o clipă şi-o stare firească
Când albastrul sărută şi-mpinge,
Un apus argintiu să-nflorească.

Simfonii de zăpezi... mă incită
Spre plutiri şi atingeri nebune
Ce aruncă-n păcat... şi-n ispită
Trupul tău arzător de cărbune.

Am un petec de cer, ca o mare
Ce ascunde în maluri, chemări
Când furtuni vor izbi în uitare,
Pentru-a pune tăcute-ntrebări.

Si e alb şi e magic destinul,
În omătul de-afară-s poveşti,
Sufletul se-abureşte ca vinul
Şi în braţele mele... tu eşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carapacea

Cufundat în abisul de mâine
prăfuit, încalc absenţele din album,
înec argumentele aşternute persuasiv
în asprul arzător al avalanşelor de altădată.
Bagajul bântuitelor banchize,
îmbină gămăliile capriciilor şi
clocotesc de speranţă;
dangătul viu perceput în inevitabilele iubiri mă ameţeşte
îmi descalţă efectul poveştilor fără adresă
în împunsături de floretă.
Înăbuşim torţa mânuitorilor de cuvinte,
ne-avântăm ţipând legenda manuscrisului în ruine,
colonizăm mosoare fumegânde alternând dezmierdările.
Sub acoperiş, în colţul casei se sărută două turturele.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de sfârşit...

Bogdaproste şade că să vină
Întuneric peste zi lumină
Lună peste soare arzător
Ce mai pleacă lumea în decor...

Stele peste razele rebele
Ultimă suflare peste cele
Ce adânc se-întunecă şi zbor
Infinit lipsit de viitor...

Norii peste cer cer înseninat
Licărire cu.... ultimul plecat
Plâng şi se revarsă-n voia lor
Lacrimi în amonte de izvor...

Ceaţă peste limpezirea-n zare
Fumul de tămâie lumânare
Ce frumos aduse-s din topor
Între verbul a trăi şi mor!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini de sus

Luminile ne predispun la cer
Când vin aduc o lume angelica
Ele se implică sentimental
Total aferent şi corespunzător
Ne scot din întuneric
Şi ne pun chipurile la loc de cinste
Ne ridică din singurătate
Şi ne saltă cu gesturi inedite
Până la locul îmbrăţişării
Acolo într-un portal poetic
Ne dăruiesc noi începuturi
Lumea întreagă pare mai vie
Ca un univers doldora de poeme
Eminamente pur cu mize sacre
Pe ritmuri vibrante ca la paradă
Măsurat în multipli de lumeni
Acolo pun arzător de un curcubeu
Prin panorama unei revărsări.

poezie de David Boia (12 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna-n odaie

Toamna-n suflet se cufundă-n
Roşu-aprins îmbătător,
Izvoare din cer inundă,
Dor de tine arzător.

Pe la geam stropii râzând
Caută muza cea vioaie,
Care-n colţuri lunecând,
Se piteşte prin odaie.

Rând pe rând lumini se sting,
În sat glasuri amuţesc
Prin jilav pustiu bocind,
Frunze verdele cerşesc.

Răsfoind antic poem,
Focu-n sobă ascult
Plictisit de joc boem,
Un cânt nibelung.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram singur

Eram singur într-o mare de durere,
Eram singur sub un cer fără stele.
Eram singur sub un soare arzător,
Dar tu ai venit ca un dulce fior!

Ca dintr-un mare abis,
Ai venit ca prin vis,
Cu focul dragostei,
Care este veşinc aprins.

Aveai trup de nimfă,
Ochii ca două stele,
Părul tău frumos mirosea
A floare de micşunele,

Tu cu măna ta gingaşă
Trupul meu rece ai atins,
Şi eu m-am trezit
Ca dintr-un straniu vis.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul

Pe ceruri, în noapte, un înger zbura
Şi-un cântec din ceruri cânta.
Şi lună, şi stele, şi norii pe vânt
Uimiţi ascultau acel cânt.

Cânta despre drepţii cu albe veşminte
Din umbrele raiului sfinte.
Cânta despre Tatăl ceresc, lăudându-l -
Şi neprihănit era cântul.

Ducea către lumea aceasta de jale
Un suflet în braţele sale;
Iar cântul rămase în sufletul crud
Uitat în adânc, neştiut.

Şi vreme-ndelungă, prin lume, cu dor
Tânji într-un chin arzător,
Nestinsă de tristele omului plângeri,
Cântarea aceea de îngeri.

poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!