Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

arzator

Poezii despre arzator, pagina 3

Daniel Vișan-Dimitriu

Și

Și mi te-apropiai, plutind, din ceruri,
Și mi te dăruiai pe câte-un nor,
Atât de natural și arzător,
Încât simțeam iubirea din eteruri
Făcându-mă, de tine, cerșetor.

Și te cerșeam, și te purtam pe brațe
Pe calea mea, pe Podul Curcubeu,
Și mă simțeam, atunci, precum un zeu
Ce își transformă norii în fânațe
Cu-arome dulci de... numai tu și eu.

Și te-am luat, mi te-am luat în sânge,
Și m-ai luat în suflet și în gând,
Și ne-am luat cu totul, rând pe rând,
Cu tot ce-am reușit, de-atunci, înfrânge,
Și ne-ndreptăm spre-Acasă, tot zburând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sub dulcele soare

Sub cerul clar, lipsit de nori
Lucrând sub arzătorul soare,
Cu pielea arsă, înnegrită
Muncesc pe câmp sleiți țăranii.

Se adapă... și se spală
Împreună, la grămadă,
De nămolul gros, fierbinte
În pârâul rece, iute.

Trestia cade, secerată
Strânsă la un loc grămadă,
Un muncitor le cară în spinare
Ducându-le în jos la vale.

A muncit destul, e slab
Ca o scândură, s-a uscat
Bătut de soare și de vânt
Ca o ramură de alun.

[...] Citește tot

poezie de (4 martie 2018)
Adăugat de Edy t.KSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă întreabă iubita

De ce m-ai ales pe mine
Dintre sute de femei
Și m-ai luat apoi cu tine,
Care-a fost al tău temei?

De ce mă săruți întruna
Și mă ții la pieptul tău,
Îmi ștergi lacrima cu mâna,
Și mă aperi de ce-i rău?

De ce mă iubești fierbinte,
Ca un soare arzător
Și mă porți mereu în minte
Și de mine îți e dor?

De ce vrei să-ți fiu alături,
Să vorbim necontenit,
Să ne îmbrățișăm sub pături,
Să te-alin când ești mâhnit?

[...] Citește tot

poezie de (14 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-o liniște divină

astăzi mă simt un cercetaș cutezător
vreau să descopăr al vieții miraj
prin orizont mă poartă un dor arzător
iubirea de lumină o port în bagaj.

descopăr chimia zâmbetului nostalgic
pe chipul trecătorului grăbit spre destinații
descopăr rezonanța sentimentului magic
legătura cu timpul cu sublime atracții.

atâtea bucurii câștigate prin umblet
prin lumea cu povești despre împlinire
cu slove absolute în minte și suflet
cerul picură în mine o ploaie de fericire.

nu știu de mânie de suspin de urlet
o liniște divină se-așterne prin trăire.

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Calea gândului

Cuvintele mele, în noapte,
mai calde, mai tandre, mai dulci,
coboară din stele în șoapte
ce vin și se-aștern când te culci.

Îți sunt adăpost și speranță,
suport, mângâiere și vis,
sunt viața perfectă, romanță,
lumina din raiul promis.

Citește, zâmbește și iartă
acele cuvinte ce dor!
Trasează pe-a cerului hartă
o cale de gând arzător

Pe care,-n cuvinte flămânde,
să-ți vin, să m-aștern într-un rând
iar tu, cu privirile-ți blânde,
să-l poți mângâia: "Pe curând!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Dimineți divine

Îmi vreau seninul zilelor ferice,
Căldura verii, clipele cu noi,
Îți vreau lucirea ochilor complice
Sărutului furat cu buze moi.

Vreau umbra mea adăpostindu-ți chipul
De-un Soare însetat și arzător
Ce își ascunde razele-n nisipul
Și marea ce-l așteaptă-mbietor.

Își va apune-a zilei strălucire
În valuri zbuciumate de dorinți,
Iar ea-i va stinge-n ape de iubire
Și clipe dulci, trăirile-i fierbinți.

Mai vreau, în zori, privirile-ți blajine
Să aibă-ascunse-n strălucirea lor
Plăcerea dimineților divine
Sub cerul nostru-albastru, protector.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rădăcini de gânduri

ocrotesc rădăcinile vieții din sublim peisaj
am descoperit în sevă elixirul delicios
printre pietre s-au extins cu mult curaj
energia veșniciei primită de la Cristos.

mă extind și eu prin poeme de suflet
lansez cuvinte spre cerul însorit
am gasit cărările mele prin sunet
ca o floare de lumină tot mereu am răsărit.

avântul meu tumultuos și arzător
se ridică la cer o stea să cucerească
să-i simt aproape spiritul ocrotitor
care curmă tristețea, furia câinească.

gândurile mele cresc ca un pom roditor
privighetori de seamă vreau să mă locuiască.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luci Țunea

Te-am iubit...

Sufletu-mi l-am rupt
odată cu amintirea ta..
te-am iubit și-am încercat
să te uit,
știu...
clipa nu se mai întoarce,
trecutul se pierde
într-o densă ceață,
dar în lumea mea imaginară
mână în mână,
suntem doar noi doi
hoinărind
cu våntul împreună,
cuprinși
de fiorul dragostei
ca un fluid adânc,
arzător,
făcând ravagii în
suflete la noi...
îți văd ochii

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întrebări pe roata timpului

cine a creat cântul păsărilor din codri?
și cum îl poartă vântul prin zările albastre?
să-l fredoneze zilnic trăitorii mândri
izvoarele de munte în cascade măiastre.

cine aduce valul în oceanul iubirii?
ca să spele malul, nisipul arzător
cum răsare cuvântul pe cerul vorbirii?
cine aprinde stele, astrul cuprinzător?

cu sute de-ntrebări sufletul mi-l frământ
ce pune în mișcare magicul univers?
geneza e creată de Dumnezeul Sfânt
la cunoașterea lumii oamenii au convers.

îmi este drag pământul- leagăn de alint
rotește fericirile prin stihuri de vers.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Ascultă zborul, ascultă tăcerea...
Ascultă sunetul cuvântului...
și murmură cu el în șoaptă...
E dorul tău sau al meu...
Ecoul a două strigăte, una și aceeași chemare...
împletite undeva înainte de vremuri...
Urmează-i curgerea...
Urmează-ți inima, în ea e singurul adevăr...
Șoaptele ei îți arată calea...
Lumea nu le-aude și chiar dacă le-ar auzi, nu le-nțelege...
Ascultă în tihnă...
Se aude un freamăt arzător...
Visele noastre fac punți între pământ și astre...
Între tine și mine e un fir de lumină,
iar lumina n-are stavile...
își face loc prin orice fisură a zidurilor...
E o punte sprijinită pe nimic altceva, decât pe sufletele noastre...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 3 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook