amar

Epitaf banilor împrumutaţi

Văzând că banii ce i-am dat
Amicul nu mi-i mai aduce,
I-am plâns amar, m-am resemnat
Şi... le-am pus cruce!

epitaf epigramatic de Constantin Dragodan din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul de ieri şi de azi

Ştiau exact şi bebeluşii
Ce gust amar avea VIN RUŞII.
Cum azi mereu se gată banii
Degeaba VIN AMERICANII!

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare... cu dichis

Pe vremea când era copilă,
Vai şi amar, să-i plângi de milă,
Şi-acum când este fată mare,
Tot vai şi-amar, dar ce... picioare!...

epigramă de Gheorghe Gurău (aprilie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sărac implică o mai imediată posesiune a realităţii, o ciocnire brutală cu lucrurile care te face să le simţi gustul amar: cunoaştere care le lipseşte, după cât se pare, celor bogaţi, la care toate ajung parcă printr-un filtru.

Jorge Luis Borges în Evaristo Carriego
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi aţi putea?

Am smângălit o hartă vie
vărsând vopseaua din pahar
şi pe faianţa cu piftie
pomeţii-oceanului amar.
Din solzi de peşti făcui să sune
chemările codanelor.
Voi
aţi putea
cânta nocturne
din flautul burlanelor?

poezie clasică de Vladimir Maiakovski, traducere de Cicerone Theodorescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Oltea: Nu aşa, măria ta! Scrie numele tău de domn întru veşnicie!
Ştefan (zâmbind amar): Bine, mamă! Mai scriu un rând! (Scrie.) Sunt un pumn de pământ. (Rar.) Am luptat, am iubit, am visat! Io Ştefan cel Mare şi Sfânt! (Cade cortina.)

replicile de final din piesa de teatru Ştefan cel Viu, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă o zi-au putut să-i vadă

Încă o zi-au putut să-i vadă
ochii truda-i în zadar
şi să uite de amar
toarce-un vis dorind să-i facă
nopţii vesele un dar,
lăsând inima să-i cadă
într-o nouă ambuscadă
dintr-un labirint stelar
de pe-a ochilor arcadă.

epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descoperire

Ingerul acela a batut iar
la usa mea.
I-am deschis tremurand,
refugiindu-ma-ntr-un colt
de camera.
S-a apropiat de mine
si mi-a luat mana
in aripa lui moale...
... era tot de otel,
cu vene de sticla albastra,
cu sange amar
si pielea de sarma ghimpoasa.
Ingerul meu avea masca
de scama pe fata...
M-a tras, incet, spre el
si i-am vazut ochii,
m-am uitat in ei
si am vazut adevarul.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică timpurie

Vrei să pari ceea ce nu eşti,
Privirea goală trădează râsul fals,
Tu doar oglinzii îi mărturiseşti,
Cât de mult ai vrea să simţi în paşi de vals.

O lume-n care sufletul e trist,
Unde zâmbetul zburdă şi ucide,
Tu oare mai poţi fi sufletist?
Ce-ntrebare cu retorică fierbinte!

Tăcere unde-ar trebui să fie glas,
Indiferenţa completează râsul fals,

Ochi injectaţi cu plăcere,
Plăcerea de a provoca durere,

Dar acolo unde e durere,
Un zâmbet cald, şi nu amar
... este plăcere."

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, tu, ce ai rămas frumos, încă

azi, acolo, o creangă plânge ruptă-n lacrimi
balsamul ei miracol nu mai este de mult iubit
noroiul umple sufletele noastre acre ce strigă
opriţi să distrugeţi tot ce încă mai poate fi distrus
o hârtie şi-o sticlă goală, cola, gunoi modern tâmpit
plutesc în ani, amar, în lacrimi şi-n ochi ce orbi rămân
tu încet ai fost distrusă, omorată, pustiită şi n-ai vină
apă nu mai este-n lac, doar noroi, pustiu şi părăsit

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!