Serioase/triste despre aceassta zapada, pagina 2
Cică într-o iarnă, pe când zăpada cădea din înaltul nemărginit al cerului în fulgi mari și pufoși, o împărăteasă sta într-un jilț și cosea lângă o fereastră cu pervazul negru, de abanos. Și cum cosea ea așa, aruncându-și din când în când privirile la ninsoarea ce se cernea de sus, se întâmplă să se înțepe cu acul în deget și trei picături de sânge căzură în zăpadă. Roșul sângelui arăta atât de frumos pe albul zăpezii, că împărăteasa rămase încântată și gândi în sinea ei: "Ce n-aș da să am un copil alb ca zăpada, roșu ca sângele și cu părul negru ca abanosul!"
Frații Grimm în Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre zăpadă
- citate despre sânge
- citate despre roșu
- citate despre alb
- citate despre păr negru
- citate despre păr
- citate despre ninsoare
- citate despre negru
- citate despre iarnă
Triumful purității
Ninge tandru la Moldova
pe zăpadă eu am scris
însă vântul mi-a șters slova
ochii iernii s-au deschis
Pe zăpadă eu am scris
imn femeii ce-o iubeam
dar a viscolit și-n vis
a înmugurit un ram
Imn femeii ce-o iubeam
însă vântul mi-a șters slova
și precum un tei din ram
ninge tandru la Moldova
Pe zăpadă aș mai scrie
cu miros de iasomie
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre tei
- poezii despre ochi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre muguri
- poezii despre imn
A nins și ninge. Ninge mai domol, dar ninge. Copiii ridicau cu tărăboi un om de zăpadă încă o dată cât ei. Unul căzu moale ca o albăstrea în zăpadă, nu era mai nalt de-o floare.
Se făcu seară repede. Ce ți-e și cu ziua de iarnă!... Scurtă, ceva mai scurtă decât copilăria omului.
Camelia Oprița în Niculiță - Copilul zăpezilor (6 decembrie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate de Camelia Oprița despre ninsoare, citate despre copilărie, citate de Camelia Oprița despre copilărie, citate de Camelia Oprița despre zăpadă, citate despre seară, citate de Camelia Oprița despre iarnă, citate despre flori, citate de Camelia Oprița despre flori sau citate despre albăstrele
Spiriduși și fulgi de zăpadă
Pe sub scârțâitul portiței
fulgi de zăpadă
trec,
alergându-se și ascunzându-se
unii de alții
ținându-se de mână și
învârtindu-se
până adorm pe stratul de omăt
spiriduși aprind luminițe
în trunchiurile vechilor copaci
cu licurici
ce se scutură
de amorțeala nopții înghețate
și pâlpâie somnoroși
prin ninsoarea cernută
o creangă încărcată de zăpadă
strănută
la suflarea vântului
[...] Citește tot
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre noapte, poezii despre gheață, poezii despre timp, poezii despre miezul nopții sau poezii despre licurici
Sunt ca un trandafir alb, ultimul trandafir alb peste care cade prima zăpadă, sunt ca voalul unei mirese alunecând pe zăpada pătată de sânge, ofrandă pe altarul sincerității și al luminii... Apoi, petalele mele alunecă pe obrazul timpului, într-un dans simetric, elegant și subtil, completând nuanțele reci cu cioburi de lacrimi și vis.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre trandafiri, citate despre timp, citate despre sinceritate, citate despre nuntă, citate despre lumină sau citate despre dans
Zăpadă
Brusc, odaia devine bogată,-n vreme ce pe fereastra dinspre golf
Fulgii de zăpadă se tot adună-n fața trandafirilor roz
Într-o tăcere mare, colaterali și incompatibili:
Lumea este mai imediată decât ne-închipuim.
Lumea e mai excentrică decât credem noi,
Incorigibil plurală. Decojesc și desfac
O mandarină, scuip semințele și simt
Că în beția lor lucrurilor le place să fie diferite.
Iar flăcările focului se-încolăcesc sonor cu lumea
Și-s mai răutăcioase și mai voioase decât am putea noi bănui
Pe limbă pe ochi în urechi în palme
E mai mult decât sticla-între zăpadă și trandafirii fabuloși.
poezie de Louis MacNiece,1907-1963, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre foc, poezii despre urechi, poezii despre tăcere, poezii despre roz, poezii despre devenire sau poezii despre bogăție
Zăpada, tinerețea mea
Zăpada, tinerețea mea,
copilărie pală, mută,
tu, care ești lumină, stea
ce piere surâzând tăcută
cazi lin pe mâinile aceste
și luminează-le mereu,
pe tâmple așterne-te și peste
sprâncene, pe obrazul meu,
pe-ntregul trup așterne-mi, clară,
aceste muzicale oști
și ocolește-mi ochii doară,
doar ochii să mă recunoști...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sprâncene, poezii despre mâini, poezii despre muzică, poezii despre lumină sau poezii despre copilărie
Cine a format viciul acesta?... Dumneata. La început el n-a fost mai mare ca un bulgăre de zăpadă pe care-l puteai ține în palmă. Dar jucându-te mereu cu el, adăugându-i puțină zăpadă, distrându-te să-l rostogolești, să-l împingi, a tot crescut până a ajuns cât un munte care acum nu te mai lasă să treci mai departe.
citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate de Omraam Mikhael Aivanhov despre început, citate despre munți, citate de Omraam Mikhael Aivanhov despre munți sau citate despre creștere
urme
tăiam din lumini rădăcini
ne sprijineam privirea de zimții cerului
ne jucam cu troica prin zăpada zăpadă
alergând prin troieni
prin nămeți
rostogolindu-ne
doi pași și-ncă doi
până la furgoanele copilăriei
n-am fost niciodată gata
mi-a luat palmele
mi le-a așezat pe obraji
pe frunte
ca o urmă de sanie
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săniuș
Tristețe de iarnă
E frig, e ceață,
pășesc timid
prin zăpada fierbinte,
o lume murdară și tristă
mă așteaptă,
privind înainte...
De ce să mai merg,
și, unde?
frigul cu colți ascuțiți,
prin trupul livid
îmi pătrunde...
Rămân,
pașii-mi sunt tot mai grei,
zăpada devine culcuș,
ca în vis,
sătul de lumea amară,
îmi clădesc, aici, paradis...
poezie de Ion Țoanță din "Templul Devenirii Noastre",
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre rai sau poezii despre iarnă