urme
tăiam din lumini rădăcini
ne sprijineam privirea de zimții cerului
ne jucam cu troica prin zăpada zăpadă
alergând prin troieni
prin nămeți
rostogolindu-ne
doi pași și-ncă doi
până la furgoanele copilăriei
n-am fost niciodată gata
mi-a luat palmele
mi le-a așezat pe obraji
pe frunte
ca o urmă de sanie
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre săniuș, poezii despre lumină sau poezii despre copilărie
Citate similare
Într-o toamnă timpurie
Mi-a fost dat să-ți fiu ursită într-o toamnă timpurie,
Când în bob plesneau ciorchinii în potop de bucurie
Și când vinul clocotea și umfla în buza spumei
Iar rugina înmulțea, tremurând de spaima brumei.
Era vremea, când cocorii inundau în cârduri, cerul,
Osteneau în zbor, grăbiți, i-alunga din urmă gerul,
Codrii galbeni scuturau și foșnea prin frunze vântul,
Ropoteau castani și roșcovi, veșmântând, de zor, pământul.
A fost vals, a fost tangou, a fost dans într-o cascadă,
Râurate primăveri văluresc azi prin zăpadă,
A fost vreme de iubire, vis în mal de primăvară,
Sub coroane de salcâmi, un parfum de dulce-vară.
Iar din urmă anotimpuri au rostogolit troiene,
Scuturând munți de nămeți peste anii scurși alene,
Au prins gust de verde crud două margini de câmpie,
Doi lăstari îndrăgostiți, într-o toamnă timpurie.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre primăvară
- poezii despre iubire
- poezii despre ger
- poezii despre dans
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vin
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Desculță prin primăvară
Am mers desculță prin primăvară
ca prin cuvinte
Ochii pierduți au clipit
sub lacul supraomenesc al cerului
când floarea de cireși
mi-a așezat grămezi de umbre pe gene
jucându-se de-a îngerii
prin risipirile mele...
Am mers desculță prin primăvară
ca prin țărâna de stele...
Tăișul lunii întemnițat în noapte
mi-a luminat umerii
prinși sub povara iubirii tale...
Am mers desculță prin primăvară
ca prin lumi paralele
să nu trezesc umbra fructului
lumină zidită
în plâns de vioară....
Am mers desculță prin primăvară..
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre vioară, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Universul poate fi perceput matematic, prin inducție incompletă: îl scrutezi doi pași, prin ochiul miop al astronomiei. Apoi, accepți că e la fel până la infinit. Și chiar mai departe.
aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre oftalmologie, aforisme despre ochi, aforisme despre matematică, aforisme despre infinit sau aforisme despre astronomie
Semn de carte
(mozaic)
păstrând gustul
de iarbă verde și zboruri-
semn de carte.
scârțâitul pașilor noștri
pe gheață-
iubire dezacordată.
prin viscol,
doi bătrâni
cu grâu încolțit spre altar.
degerături-
coadă pentru
câțiva pești congelați...
ochi închiși,
înfruntând crivățul...
sora medicală.
nicio stea...
prin nămeți,
voluntarii de la SMURD.
un gând bun
ca o pâine caldă,
oferită călătorului.
totu-i alb...
cioara trasează
o caligramă.
alergând la cumpărături...
pierdută
esența sărbătorii.
vis cu ochii deschiși,
ceaiul e rece -
se vor întoarce cocorii?
cu tine la o cafea-
zăpada
în așteptare.
într-o tăcere aridă,
violoncelul
aprinde flacăra.
poezie de Anișoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voluntariat, poezii despre viscol, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre sărbători, poezii despre pâine sau poezii despre pești
Masa pentru doi
Am nevoie de tine să reinventez zborul
în toate înțelesurile,
să-ți arăt că te înțeleg când nu ești înțeles,
să te hrănești
cu mine până îți umpli inima.
N-am găsit nicăieri zborul,
și am rămas neschimbată:
sunt dependentă de aripi.
Odată a venit un înger cu zborul greoi;
mi-a scos sufletul și l-a așezat la o masă pentru doi.
Mi-a spus că vei veni să te hrănești
cu mine până îmi vor crește aripi.
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Camelia Oprița despre îngeri
- citate de Camelia Oprița despre zbor
- poezii despre suflet
- citate de Camelia Oprița despre suflet
- poezii despre inimă
- citate de Camelia Oprița despre inimă
- poezii despre creștere
- citate de Camelia Oprița despre creștere
- poezii despre aripi
- citate de Camelia Oprița despre aripi
Ochii de infinit
M-ai îmbrăcat cu privirea ta
De frigul singurătății
Și acum văd prin ea
Intră și tu in a mea
Să le unim într-o pelerină
de zare
să ne zărim și simțim iubirea
căci de vei vedea doar prin a ta
și eu doar prin a mea
niciodată nu o vom vedea
e aceea privire din patru ochii unită
în doi de infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau poezii despre infinit
nici un cuvânt
nici un cuvânt
nici o boare de vânt
doar țurțuri în noaptea albastră
vor străluci la fereastră
nici un strop de iubire
de vei da ierbii de știre
s-o răzvrăti prin zăpadă
prinsă din ghețuri să roadă
când lăstărit către seară
firul de iarbă amară
va-nsufleți iar prin timp
caierul vieții urzind
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri, poezii despre știri, poezii despre viață sau poezii despre seară
Ghepardul
rupând din crucea ferată
din noapte din izba sărată
pe colțul de piatră târând întrebări
prin iarba șiroaie de negre surpări
ghepardul prin ploaie
cu mușchii striați
cu labele-n fașe prin arbori culcați
în șanțuri umplute pe margini de-abis
murea către ziuă de trecerea-n vis
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, citate de Mihai Robea despre noapte, poezii despre negru sau poezii despre copaci
Fericire
Fericirea?! M-am prins în mătăsurile fericirii,
Alergând după lumină și vise.
Efectul placebo,
Căci am vorbit atât de mult despre ea
Încât am impus minții să o picteze
Pe pereții mucegăiți ai sufletului
Peste care vântul neliniștii și-a așezat haina.
Cu penelul am înțepat întunericul
Și au sângerat tâmplele înghețate
Secundele din paharul cu vin.
Lumânarea împarfumată
Mi-a șoptit cuvinte înmuiate în vise.
Nu am vrut să-mi împart fericirea la doi.
Acum este numai a mea
Și privește prin fereastra deschisă
O primăvară ca un buchet de trandafiri.
Privirea de brebenei
A încolțit ca o câmpie de îngeri.
Te iubesc, fericire!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre vestimentație sau poezii despre trandafiri
Oh, n-ați ghicit, nu se-ntâlneau!
Duminica, pe înserat,
Veneau la chipeșul bărbat,
Doi ochi albaștri, doi căprui
Și-n urma lor, doi ochi verzui.
Oh, n-ați ghicit, nu se-ntâlneau!
Pe rând soseau și-i povesteau,
Că le-a fost dragostea dintâi,
Că fără el n-au căpătâi...
Vreun tâlc acum ați priceput?!
Din vară se-nturnase-n lut
Și-n cimitirul dinspre plopi,
Îl plâng și alți doi ochi miopi.
Morminte de-ar putea vorbi,
Ar spune fără a cobi:
Pe-aleea dintre doi stejari,
Îl plâng amarnic doi ochi mari.
În zori, nevasta cu ochi plânși,
Ridică trandafirii strânși
Și îi azvârle prin zăvoi,
Cu ochii triști, străini și goi.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre stejari, poezii despre soție sau poezii despre prima iubire
Noi doi și... norii
Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!
Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!
Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.
Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre nori sau poezii despre nebunie
Și Eu și Tu, noi amândoi
Mergând pe Drumul Robilor
prin galaxii și printre stele,
debusolați și obosiți,
apare chinul.
Și Eu și Tu, noi amândoi,
ne-am înțeles
să ne unim destinul.
Și Tu și Eu
iubindu-ne,
ne-am hotărât și ne-am luat.
Tu soț, iar Eu soția ta,
demult, dar încă n-am uitat.
Și Eu și Tu
ne amintim
de greul drum de la-nceput,
dar vorba Ta a fost un dar
iar zâmbetul și un sărut,
n-au fost în zadar.
Și Eu și Tu când ne iubeam
ca doi nebuni, zâmbind ziceam:
Tu doi urmași, unul și una,
sau, câți or fi!
Eu? Patru! Vreau să am.
Și Tu și Eu
ne amintim, prin câte grote
am trecut, cum am sărit
și ne-am zbătut,
de toate să avem.
Anii s-au scurs,
se duc mereu,
și Eu și Tu am mai albit.
Copii sunt la casa lor
dar nu ne-au părăsit.
Și Eu și Tu
ne bucurăm
c-avem nepoți. Eu îi iubesc.
Să ducă trena cum or ști,
au rădăcini și n-or pieri,
eu asta mi-o doresc.
Tu... din păcate ai plecat
pe Calea Laptelui. În sus.
Și
nu-i cunoști.
De când te-ai dus
Eu singur rătăcesc haihui,
mă simt stingher al nimănui,
de-atâtea lacrimi ce-am vărsat,
izvorul dulce mi-a secat
Plângând.
Dar nu-i nimic,
așteaptă un pic, că vin.
Cât de curând.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre soț sau poezii despre sclavie
Totul pare dintr-o...
Anotimp fără zăpadă,
fără țurțuri pe la streșini,
fără viscol și nămeți,
fără foc în sobe de...
pământ, fără fum, fără...
miros de jar mocnind,
fără pita de pe... plită!
Unde ești... copilărie,
unde sunt copiii toți,
nici o sanie pe pârtie,
nici-un animal prin curte,
nici-un pui de Om!
Totul pare dintr-o...
altă lume, nici-un lac...
nu-i înghețat, nici-un...
geam de la fereastră...
nu-i pictat cu flori de...
iarnă, nici o iarnă...
nu mai vine, nici-un pui...
de câine nu mai latră...
prin ogradă, nici-un copil,
băiat sau fată, nu se joacă
cu bulgări mari de zăpadă!
Ah... ce timpuri...
fără timpuri, ne mai trec...
pe lângă tâmple,
nici cojoace, nici opinci,
numai jocuri pe tablete
și iubiri doar virtuale!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre câini sau poezii despre zoologie
- metafizician
- Un metafizician este cineva care, când spui că de două ori doi face patru, cere să știe ce înțelegi prin de două ori, ce prin doi, ce prin face și ce prin patru.
definiție aforistică de H.L. Mencken
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiriduși și fulgi de zăpadă
Pe sub scârțâitul portiței
fulgi de zăpadă
trec,
alergându-se și ascunzându-se
unii de alții
ținându-se de mână și
învârtindu-se
până adorm pe stratul de omăt
spiriduși aprind luminițe
în trunchiurile vechilor copaci
cu licurici
ce se scutură
de amorțeala nopții înghețate
și pâlpâie somnoroși
prin ninsoarea cernută
o creangă încărcată de zăpadă
strănută
la suflarea vântului
și scutură
praf de ninsoare
pe barba ninsă de vreme
a spiridușului
ce în palmă încălzește un licurici
pudrând-o cu fulgi rătăciți
luna e aruncată
de pe un acoperiș
de lopata unui spiriduș
harnic în miez de noapte -
încearcă să nu alunece prin aer,
dar nu se poate prinde
de nici un fulg de zăpadă
și abia pe gheața cerului
se poate opri
petalele înghețate
iau felinarul
prins în cuierul cerului
și îl poartă
pe sclipirea coarnelor de ren
luminându-le privirea
în care plutesc fulgi de nea
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre somn, poezii despre gheață, poezii despre miezul nopții sau poezii despre licurici
De dimineață, mi-am amintit de mare. M-am revăzut la Costinești, unde am descoperit plăcerea de a mă arunca, ieșind din valuri, pe nisipul cald. Abia depășisem treizeci de ani. Închiriam două camere într-o casă țărănească, foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin grădină la plajă. Rămâneam acolo până la prânz, iar după-amiaza jucam pinacle. Eram patru. Uneori ne opream, tăiam un pepene în patru și îl mâncam, mânjindu-ne pielea bronzată cu zeama roșie picurată din feliile pe care le devoram până la coajă, după care ne spălam la fântână pe mâini și jucam mai departe. Din cei patru, doi au murit. Eu am îmbătrânit. Dar plaja va fi rămas aceeași, invadată de alte trupuri bronzate, diminețile trebuie să fie și acum, acolo, dimineți fără cer, iar marea se clatină, cu siguranță, la țărm la fel de îmbietoare, când nu o agită valurile. Și, firește, vor rămâne tot așa când din cei patru nu va mai exista nimeni. Cu minunata și teribila ei nepăsare, pe care noi nu o vom putea învăța niciodată, natura uită tot, chiar și pe cei care au avut naivitatea să creadă că, măcar, la mare nu există decât prezent.
Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre dimineață, citate despre plajă, citate despre existență, citate despre învățătură, citate despre timp, citate despre siguranță, citate despre sat, citate despre roșu sau citate despre prezent
Ei
doi se despart în silabe
ea
are mâinile foarte slabe
și nu
reușește să-l cuprindă cu totul când zboară pe moto
cicletă prin țară (?!) în că
utarea și uitarea fericirii în doi
des
părțiți în silabe-viteză
ei
prin ulotomia de primă
vară și ne
cesitate, mușcând sănătos
ah
el din gingiile ei!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sănătate sau poezii despre mâini
Ușa neunsă
Mai știi
cum beam din ceai povești
cu biscuiți din brumă
de-o bârnă-n ochi ne sprijineam
zăpadă într-o urmă...
Și ne spuneam
tot ne spuneam
nimicuri sclipitoare
de ne striga și Dumnezeu
să nu vorbim mai tare.
Atât de doi și parcă mulți
chiștocul dintr-o vară
la deget ne frigeam desculți
poștind dintr-o țigară...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre degete, poezii despre ceai, poezii despre brumă sau poezii despre Dumnezeu
Cămașa sufketului matern (sonet)
Cămașa sufletului matern
(sonet matern)
Cămașa mamei se destramă încet,
De tainele ca visuri franjurate,
Ce în rugăciuni au fost croșetate,
Când mă legăna în cântec de poet.
Speranțele ei n-au fost spulberate
Prin anii, când timpul îmi picta portret,
În ochi de înger sa aibă răsunet
Din gândurile binecuvântate.
Le-a brodat prin nopți, cu-a Lunii lumină
Să mă iubească stele și luceferi,
La fel ca pe-o creație divină.
Dar zâna mi-a pus tristețe și poveri
În tolba sorții prin noaptea senină
Și pustie de bucurii și plăceri.
Maria Filipoiu - poet, prozator, exeget / UZPR
sonet de Rădăcini de suflet (8 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre scriitori
Cade floarea de zăpadă
zilele înghesuite pe o plită amăruie
au prins gustul de gutuie
și te-aștept ca pe o simplă mântuire
dragul meu
te aștept cum îl aștept pe Dumnezeu
cade floarea de zăpadă
pe icoana fără sfinți
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe bunii mei părinți
zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai
și-am uitat de mine, vai!
îmi răsună din biserici
gândul neamului străbun
îmi răsună o colindă de Crăciun
cade floarea de zăpadă
pe orașul meu golaș
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe-al neamului oraș
zilele mă-mping din urmă prin ferestre aurii
prin nămeți și vijelii
îi aud și pe copiii
fără casă și orfani
îi aud ca la priveghiul dintre ani
cade floarea de zăpadă
peste vocile curate
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe case-abandonate
cade floarea de zăpadă
peste tine, neamul meu,
însă cine să-L mai vadă
pe bătrânul Dumnezeu
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre zile, poezii despre voce, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie