a murit bunica mea

Cei singuri

eu nu
am murit
tu nu
ai murit
el ea nu
sunt dintre ai noştri –
moartea
rămâne-n familia foarte restrânsă
viaţa
fie a străinilor singuratici: eu
tu
el
ea
nu
am murit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărţit,
A murit poetul cel mai iubit!

Şi toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit poetul..Si tu-i faci viata grea...incetul cu incetul..cu poezia ta

Bunica printre noi

Aceleaşi ape repezi valul duce,
Rămân stingheri în urmă anii mei;
,, La naştere primim în dar o cruce -
Plocon cărat în spate - vrei, nu vrei.''

În poală m-a ţinut bunica seara,
Cu nani-cântec-sfânt mă adormea:
,, Să nu cunoşti oftatul, nici ocara!
Să creşti frumos şi demn, copila mea! ''

O văd la truda câmpului, senină,
Pe arşiţă cu sârg păşea 'nainte,
Înveşmântată-n griji, ruga să vină
Asupră-ne, mărirea din cuvinte!

În prag de sfinte sărbători, voioasă,
Alese pilde propovăduia:
,, Belşug s-avem în suflete şi-n casă,
Norocul nu ni-l fure nimenea! ''

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Merca (iulie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bunica – poem diamant

În
curtea bunicii
găseşti de toate:
legume, pomi fructiferi, flori,
viţă-de –vie, păsări în curte, câini
şi pisici... toate iubite
şi îngrijite doar
de harnica
bunică.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu! Iubirea n-a murit!

Nu! Iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
în mâna întinsă orbului
şi-n ţipătul pescăruşului...

Nu! Iubirea n-a murit!
Floarea de cireş o cântă
şi fluturele o descântă
în zborul ei albit.

Nu! Iubirea n-a murit!
Parfum de dor, nelinişte
aleargă-acum pe mirişte.
Întinde-i mâna şi-a venit!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a murit Poetul

Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de ţărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârşit,
ex nihilo nihil, poemul
se naşte din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânţa din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate şti.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

(poezie închinată bunicei mele Anica Andrieşanu)

O am mereu, sub pleoape, dinainte,
BUNICA mea – icoană ireală,
Puţină-n trup, cu mâinele muncite,
O ştiu aşa, din primii ani de şcoală.

Sărea pârleazul, sprintenă-n grădină,
Bătea un pom, se apleca sub ruguri;
Când se-ntorcea, avea pestelca plină
Cu zarzăre, cu pere sau cu struguri.

Mă mai ruga aşa, pe ne-aşteptate,
Când frământa un aluat de grâu,
Să merg la trunchi, să tai "găteji" uscate,
Să coacă "un cuptior di poali-n brâu".

Făcea de toate, ca orice femeie,
Gătea, spăla, cârpea, făcea dulceaţă,
Prăşea, plivea, că nu putea să "steie"

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru bunica mea (celei mai bune bunici)

Oh, nici nu ştiu să-ţi spun ce-mi eşti!
Zâna cea blândă din povesti,
Zână din stele întrupată...
Cu mâna ta catifelată,
În mângâieri unduitoare,
Cu ochii strălucind în soare,
Surâs cu pletele de nea,
Te-ai zămislit, bunica mea.

Oh, nici nu ştiu să-ţi spun ce-mi eşti...
Din ce tărâmuri îngereşti
Te-ai coborât?! Blândă bunică,
Prin tine pruncul se ridică,
Nădejdea braţului tău drept.
M-ai învăţat saă râd, să iert,
Mi-ai arătat cu-nţelepciune
Alaiul lucrurilor bune.

Zâna cea blândă din poveşti,
Din ceruri astăzi mă priveşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunică dragă...

Eşti şi vei fi mereu bunica mea
Te voi cinsti şi te voi respecta
Tu-mi dai speranţă şi lumină-n doi,
Mirosul dulce-al florilor de mai.
Noi trei, un vis, un gând şi-aceeaşi lună
Acelaşi semn zodiacal avem,
Când suferim, luptăm şi vom învinge
Căci vom învinge, singur, dacă vrem

Tu iarbă eşti, eu cer sunt şi sunt mare
Bunicule, cu ochii-ţi te numesc
Voi sunteţi pentru mine sărbătoare,
Din suflet vă cinstesc şi vă iubesc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Înainte merge fata,
După ea vine bunica.
-Hai bunico! Hai că-i gata.
Uite-ajungem acuşica.

-Ehei! Nu mai sunt eu zdravănă.
Vai de picioarele mele!
Viaţa firu-şi deapănă
Şi mă îndoaie de şele.

Bunica stă şi socoteşte
Anii ce i-a adunat.
Vede cum îmbătrâneşte,
Apoi, în casă au intrat.

La gura sobei înşiră-acum,
Poveşti cu zâne frumoase.
În vatră, lemne se fac scrum,
Afară-i iarnă peste case..

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (2 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!