a învăţa

A învăţa să mori...

Tristeţe lină, cum te cobori din mine...!
Aşa să fiu, ca luna în mister...
Plânge cu zâmbete saline,
Dragostea la care tot mai sper...

Durere dulce, ce te reverşi în soare,
De m-ai atinge, când nu am să mai fiu...
Să-mi las toate frustrările să zboare,
Ce mult suspin în cuget rubiniu!...

Şi ce aş vrea acum să-ţi fiu aproape!...
Dar, m-ai îndepărtat... deşi iubeşti...
Credinţa mea celestă să îngroape,
Orgoliul la care mult cerşeşti!...

Lumină neagră, în ziua cea albastră!...
M-ai contopit, rănind sufletul meu...
Viaţă nici pământeană, nici sihastră,
Am existat, înaintând mereu...

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scântei din divin

În noaptea ce răsare şi-n stele care pier
Se vede Luna plină, un splendid giuvaier
Un bec ce luminează pe fruntea obosită
Cu grijă şi mâhnire adesea pardosită.

Ridică-o clipă ochii spre bolta cea cerească
Nu te lăsa învins de temerea lumească
Că dincolo de lume şi dincolo de moarte
Există o altă viaţă şi nu e prea departe.

Se spune din străbuni, din vechile răstimpuri
Că duhurile noastre din mii şi mii de timpuri
Străbat tot Universul şi ne şoptesc în gând
Că vii suntem mereu şi nu murim nicicând.

Suntem fii ai Luminii şi suntem o Creaţie
Scânteie din divin în orice respiraţie
Născuţi pentru a învăţa şi pentru a iubi
Cu tot ce e frumos a ne împodobi.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire adevărată

(Dedicată doamnei LUMINITA GOGA MARIEŞ)

Cum rândurile mele... acum sunt scrise,
Cum apele... nu pot curge înapoi,
Aşa văd eu iubiri... ce-s interzise,
Şi văd, adevărata ta iubire, sub cerul plin de ploi.

Aştept tacit în scănciobul uitării,
Să seamăn amintiri... ce au trecut,
Să- mi fac o salbă a chemării,
Iubirilor ce-n viaţa le-am avut.

Când pasul îţi pare tot mai greu,
Când sufletul în piept te doare,
Gândeşte.. ca şi mine, la bunul Dumnezeu,
Şi dă-i iubirii... în genunchi o floare.

Nu înncerca sa scuturi copacii de frunzele uscate,
Că vântul are grijă, să cadă totul jos.
Întorce-te... la cei care-s departe,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul al treisprezecelea

O, Viaţă, Viaţa mea,
corolă de lumină dintr-o stea,
cum aş putea să-ţi mulţumesc
pentru tot ce-mi este omenesc?
Pe braţe de zefir m-ai legănat,
prin poieni cu bujori m-ai preumblat
dar şi munţi de piatră seacă mi-ai ordonat
să escaledez în zori şi pe-nserat,
fără a scrâşni sau lamenta,
căci doar aşa puteam a învăţa, lecţia ta...
Şi câtă bucurie tu mi-ai dat,
nu-ncape-n universul peste mine aplecat...
Cu tine de mână până la Cer am zburat,
sufletul cu zâmbete mi-ai mugurat,
dar tot tu mi-ai trimis pe-alocuri,
furtuni cu bolovani şi focuri,
să-învăţ a depăşi ce-i greu...
Pe-un colţ de semilună, stau... tot eu.
Înţelepciunea ta mi-ai dăruit,
pe drumu-mi scris am stăruit

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mânia, rezultat al dragostei perfecte

Motto: "Sentimentele sunt pur şi simplu sentimente. Ceea ce faceţi cu ele le face corecte sau greşite. Dragostea perfectă şi mânia merg mână-n mână; într-adevăr mânia este rezultatul dragostei perfecte." (David Seamands)

De sentimente ne lovim oriunde punem pasul,
Nu sunt rele sau bune, urâte sau frumoase...
Ele-s doar sentimente dorind să-şi afle glasul
În inimi împietrite cu feţele mieroase.

Nebuni şi orbi, voi care nu ştiţi a învăţa
Despre mânia voastră că-i foc dintr-o iubire,
Cândva, ea v-a robit... născută a înălţa
Suflete rămase restante la gândire.

Nicicând n-a fost ea mai divină,
Mânia mea frumoasă, atunci când a tunat...
Crescând din indignare şi din a mea vină,
Revărsă dragoste perfectă ca şi rezultat.

Născându-se pentru fiinţe ce n-au putut iubi,
Prin sentimentele ce noi le urâţim sau le-nfrumuseţăm
Urmare a lor, sunt fapte de a fi sau a nu fi

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrabia şi porumbeii

Într-un oraş din ţară, pe una din alei,
Se agitau întruna vreo zece porumbei,
Voind să îşi împartă-ntre ei un colţ de pâine
Pe care-l şterpelise o cioară de la câine,
Care-l văzu-ntr-o ladă şi tocmai îl furase.
Dar, croncănind aiurea, cioroiul îl scăpase...

Probabil ştiţi tipicul: aruncă boţu-n sus,
Sperând să se fărâme şi,-n gabarit redus,
Atunci când se întoarce şi cade la-ntâmplare,
O bucăţică mică să-nghită fiecare;
O vrabie sprinţară, venind dintr-un tufiş,
Se strecură-n grămadă cu grijă, pe furiş,
Luă în cioc bucata şi dusă fu cu ea.

Din întâmplarea asta avem a învăţa
Că trebuie în viaţă să fii organizat,
Că-i bine să fii suplu, agil şi calculat,
Că nu te poţi încrede-n vecini, în şefi, supuşi,
Că-i musai să pui lacăt şi ivăre la uşi,

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştişorul Betta

Dintr-un univers creeat de o minte visătoare
"soarele răsărea, mult mai frumos din mare"
Dar peştişorul Betta citea în continuare
Având şi multe întrebări pentru marea desfăşurare,
Despre acel roman scris de străinul caracatiţă
Ce niciodată în viaţa lui nu a facut alianţă,
Cu captivitatea, în care se nascuse peştisorul
Ce studia la şcoală poveştile de-a zborul.
Notele lui scădeau pe zi ce trece tot mai mult
Din pricina întrebărilor ce-l lăsau pe profesor mut.
Exmatricularea era pedeapsa finala
Pentru a învăţa cum să se poarte la şcoala!
Şi într-o seară pe neaşteptate se vede luat pe la spate
Şi băgat cu mare grijă, în punguţa cu apă şi apoi într-o valiză.
Pe semne că avea mulţi colegi exmatriculaţi
Ce-l priveau din alte pungi, nevinovaţi
- Dar voi ce faceti? cum ati ajuns aici?
Întrebă peştişorul fără a primi replici,
Căci răspunsul era mut, nu se vedea decat mima,
El săracul nu a priceput de ce se schimba clima

[...] Citeşte tot

fabulă de Cristian Harhătă
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ţinut minte

Găsesc în ceilalţi oameni ceea ce caut.
Dacă îl caut pe Dumnezeu, îl găsesc pe Dumnezeu.
Dacă scotocesc după lucruri urâte, găsesc lucruri urâte.
Eu, de fapt, selectez ceea ce doresc – şi asta primesc.

O viaţă fără provocări înseamnă a merge la o şcoală
unde nu se primesc şi nu se învaţă lecţii.
Încercările nu vin pentru a mă deprima sau pentru a mă doborî,
ci pentru a mă instrui, a-mi arăta direcţia şi pentru a mă întări.

În înţelepciunea şi în planul iubitor trasat de Tatăl
nicio povară nu-mi este pusă pe umeri fără un scop
şi nu există urgenţe şi nici supărări care să mă doboare –
mi-au fost date puterea şi însuşirile necesare pentru a le depăşi.

O viaţă rotundă şi împlinită nu este determinată
de circumstanţe exterioare sau de favorurile altora.
Acestea sunt tangenţiale, dar nu sunt sursa.
Fericirea sau nefericirea vin din felul în care gândesc şi simt.

[...] Citeşte tot

poezie de Autor necunoscut – SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fugi...

Nu fugi de propriile sentimente, nu te lua la-ntrecere cu propria umbră, nu vei avea sorţi de izbândă. Întoarce-te, iubeşte-le, ascultă-le, chiar dacă mintea-ţi joacă uneori feste.

Ele îţi spun o poveste, ca melodiile unei orchestre, ce vorbesc despre morţi tragice şi fapte măreţe.
O poveste, pe care am fost amândoi învăţaţi s-o ignorăm, şi în schimb pe ‘realitate' să ne axăm.

Cu propriul destin ne jucăm atunci când lamentările ni le ascultăm. Confuzia, stresul, dezinteresul, cursa nebună pentru a-ţi găsi ‘alesul', toate îţi pot părea normale, atât de răspândite încât au devenit banale. Simptome subtile, camuflate de o fugă continuă după ‘mai bine', ceva ciudat se-ntâmplă cu tine atunci când visezi la ziua de mâine. Uiţi de iubire, uiţi că tot ce îţi trebuie este deja prezent în tine.

Cel mai bun prieten îţi este Prezentul, locul şi timpul în care înfloreşte talentul, locul unde nu te simţi niciodată singur, pentru că tot ceea ce vezi eşti tu, iar tu eşti tot ceea ce se vede. Nu e doar o părere, nu e doar un alt rând scris într-o carte pe care o citeşti şi apoi o trimiţi mai departe. Ţine aceste cuvintele aproape, lasă-le să te poarte către locul de unde izvorăsc toate.

Respiră împreună cu mine, în timp ce ne dezbrăcăm de concepte, de ură, de gânduri meschine. Nu e o cale complicată, ci are mai multe în comun cu o artă, cu o ploaie curată ce înlătură o aşteptare deşartă. Totul a fost o minciună, o glumă nesărată, camuflată într-una bună. Tot ce ţi s-a părut că face sens... a demonstra, a deveni, a învăţa... nu a fost altceva decât un drum închis, un infern deghizat în paradis.

Nu poţi fi atins, de biciul fierbinte al judecăţii, nu ai fost nicicând o victimă a nedreptăţii. Esenţa ta e un miracol ce umblă pe pământ, a cărui faţă adevărată a fost ascunsă de ceea ce considerai important până nu de mult.

Nu ai deţinut nimic cu-adevărat, nici măcar propriul corp, fie el de femeie sau bărbat. Un rol ai jucat, un rol ce a părut important, însă unul ce a fost de la-nceput conceput eronat. Un rol limitat, ce a-nceput să te strângă, să nu mai fie bun de purtat. E păcat, să insişti în greşeală, ai căzut de mult prea multe ori în aceeaşi capcană.

Sunt aici să îţi spun că frica nu este reală, că sufletul îţi este curat, contrar a ceea ce ai fost învăţat. Un suflet ce poate părea mut, dar ale căror şoapte se dezvăluie doar celui îndeajuns de tăcut. Precum o muză, ce apare într-o lumină difuză, dar care odată recunoscută îşi revarsă darurile asupra celui care o ascultă.

Ascultă tăcerea, nu o lăsa să treacă neobservată, aşa cum ai făcut de fiecare dată. Strânge-ţi toate corăbiile atenţiei laolaltă, şi cheamă-le înapoi în braţele portului numit Prezent. Priveşte atent, fii perseverent, şi mintea ţi se va deschide, iar un foc innvincibil în inimă ţi se va aprinde.

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru şcolari

Copilăria-i anotimpul blând
Când ne-nălţăm, adesea învăţând...
O literă cu rod bogat şi soare,
Lumina ce-i ascunsă în penare,
Luceafărul ascuns între coperţi,
A fii mai buni, mereu mai înţelepţi,
Un fluture citind abecedarul,
Abacul şi... atât de greu, ghiozdanul.

Copilăria-i anotimpul blând,
Argintul apei în priviri curgând,
Jadul pădurii, macii din ogoare,
Mierea şi grâul strălucind în soare.
Copilăria-i drumul către mâine,
Dulcele gust şi... sfântul gust de pâine,
Credinţa-n Dumnezeu, lumina sfântă,
Întâia carte-n mâinile-ţi ţinută.

Când ne-nălţăm adesea învăţând
Sub curcubee-n suflet izvorând,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!