Poezii despre Venus, pagina 2
Către trandafir
Frumoasă floare Venus și-a ales - ascultă,
Dară mândria ei e-atât de scurtă
Când soarele răsare - ce-nflorește
Se scutură, când seara poposește.
Fecioaro, rupe roza ca pe o nouă floare
Și nu uita că viața ta e trecătoare.
poezie celebră de Jan Kochanowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trandafiri
- poezii despre viață
- poezii despre seară
- poezii despre mândrie
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
- poezii despre Venus
- poezii despre Soare
Cetatea de fum
S-a fotografiat Polul Sud
S-a fotografiat Polul Nord
S-a fotografiat Luna
S-a fotografiat Venus
S-a fotografiat Auschwitzul
EA n-a putut fi fotografiată.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre fotografie, poezii despre timp, poezii despre fum, poezii despre Polul Sud sau poezii despre Polul Nord
Dulce-acrișor
De-oi fi urât precum Corbière,
Am suflet tandru ca Villon.
Să-mi dăruiești, o, Madelon
Și altceva decât o bere.
Oraș impur. Morocănoșii
Nori grei plutesc pe bolta ternă,
Să stingeți unica lanternă.
Venus și-a pus ciorapii roșii.
Când zorii s-or lipi-n obloane
Va fi o zi cu raze mici.
Cu puțin kohl și cu creioane,
Par înșiși zeii măscărici.
poezie clasică de Philippe Chabaneix din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre roșu, poezii despre oraș, poezii despre nori, poezii despre cadouri sau poezii despre bere
Ecologia în suferință
E codrul cu românul frate,
De când se știe, cu mult dor,
Dar de o vreme, sfidător,
Frăția nu vrea s-o arate
Fidel chemărilor ingrate,
El defrișează cu mult spor
Căci lăcomiei i-e dator
Și îl ucide-ncet, în rate
Pădurea pleacă a ei frunte,
De-așa un frate-nfricoșată...
Și-urcând pe a plăcerii punte,
Noi, cu privirea-nduioșată
Ades și pe-al lui Venus munte
Găsim pădurea defrișată.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre suferință
- poezii despre plăcere
- poezii despre munți
- poezii despre fidelitate
- poezii despre ecologie
- poezii despre dor
- poezii despre România
De la inceput
Mai intai s-a nascut o zi,
Mai apoi o noapte,
O cascada de intrebari si de soapte...
Cuvintele prielnice mi-au fost,
Am inteles: sunt scrise cu rost.
Am privit intr-a lor adancime -
Ce bine ca aveau structura, bolta, profunzime!
In ceasul acela, mai intai,
Am raspandit parfumul Sorului...
Venus si Hecates ma privira,
Mai apoi cerul si pamantul amortira.
poezie de Ana-Maria Cristofir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre cuvinte sau poezii despre ceas
Poetul
Într-o lume nebună
Cu ai groazei fiori,
Doar poetul adună-
Roua nopții în zori!
El vecia privește
Și o-mbracă-n culori,
Căci din ea plăsmuiește-
Universuri cu sori!
Sau adâncu-l sondează
Coborând în abisuri,
Când în el lăcrimează-
Ruinatele visuri!
Dumnezeu îl iubește
Dându-i gânduri și verb,
Și în taină-i vorbește-
De-i bătrân, ori imberb!
[...] Citește tot
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre verb, poezii despre rouă, poezii despre religie, poezii despre prăpăstii, poezii despre poezie, poezii despre iubire, poezii despre gânduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sistemul Solar
În Sistemul Solar unde locuiești
Vezi opt planete atent de le privești.
Aproape de Soare se-nvârt pe orbite,
Pe vechi trasee de Univers stabilite:
Mercur, Venus, Pământul (cu Luna) și Marte,
Apoi Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun mai departe
(Mai sunt micuțele Pluto, Ceres și Eris,
sclipind în plan îndepărtat,
Sunt planete vecine cu noi în acest regat)
Pe toate, Soarele le-atrage, le grupează
Și rând pe rând pe cer le luminează.
poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre planete, poezii despre monarhie, poezii despre lumină, poezii despre Sistemul Solar sau poezii despre Pământ
Miercuri
Ce-i astăzi, marți? Așteaptă. Că mâine-n zori, poetul
pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar,
descuie șapte cercuri de lemn cu țigaretul
și-ajunge-ntr-un imperiu de dans și de poiar
în care molecule-n elipsoid cutreier
scot sunete de sfere cerești, și fluvii curg,
și-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier
așază zimți pe iarba ce tremură-n amurg.
Iar joi poetul iese și cautând spre soare
se-ntreabă-ncet: Acuma, în ce copac sunt oare?
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre stejari, poezii despre prezent, poezii despre lemn, poezii despre gură, poezii despre fluvii, poezii despre dans sau poezii despre copaci
La Luvru
Ce de popor în templul artei sfinte!...
Sub aste bolți de veacuri consacrate
Mii de străini din țări îndepărtate
Trec rătăciți... Dar să luăm aminte...
Abia-ndrăznim să trecem înainte:
Eterne forme-n marmură-nghețate,
Vechi pânze rupte din eternitate
Vădesc ce-nalță omeneasca minte...
E-o lume-n veci de veci nepieritoare,
Comori pe care Cronos nu le-nghite:
Un Rafael, un Rubens, un Murillo...
În fund, senina Venus de la Milo...
Dar ce te-ntorci și nu m-asculți, iubite?...
Ce ochi albaștri! Cum o cheamă oare?
poezie celebră de Șt.O. Iosif din Credințe (1903)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre ochi albaștri, poezii despre comori, poezii despre artă sau poezii despre albastru
Ploaie pe Venus
ușor, i se prelinge lacrima pe obraz
un obraz palid care nu cunoaște culoarea,
ajunge până la gura, o gură strânsă într-un mod bizar,
de unde vorbele dure ies fără jenă și prea multă reținere.
acest tablou îți întunecă privirea
și îți amortește gândirea
nu o poți ajuta
pe fata cu ochii cenușii
să își revină
ea nu poate fi salvată.
în curând culorile ei
vor dispărea,
ploaia ce curge peste ea
va avea grijă de asta.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre culori, poezii despre întuneric, poezii despre salvare, poezii despre ochi, poezii despre fete sau poezii despre cunoaștere