Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Poetul

Într-o lume nebună
Cu ai groazei fiori,
Doar poetul adună-
Roua nopții în zori!

El vecia privește
Și o-mbracă-n culori,
Căci din ea plăsmuiește-
Universuri cu sori!

Sau adâncu-l sondează
Coborând în abisuri,
Când în el lăcrimează-
Ruinatele visuri!

Dumnezeu îl iubește
Dându-i gânduri și verb,
Și în taină-i vorbește-
De-i bătrân, ori imberb!

El, poetul, e-o lume-
Surâsul lui Venus... din spume!

poezie de
Adăugat de Vasile NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Poetul

Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghicește în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopții, în splendoarea Verii.

Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.

Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.

Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.

Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

Poetul - lui Mihai Eminescu

Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Și viața lui e dincolo de moarte.

Poetul e un dar neprețuit
Sub formă de scriptură și de carte
Și, cum sunt zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,

Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Și sufletu-i e foc necontenit,

Când geniul lui de oameni îl desparte,
Căci prea puțin din ce le-a dăruit
Împărtășesc în viețile deșarte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu țigara în gură

pictorul obosit de atâta fum scos
și băgat ne spunea că femeile
sunt niște obiecte folosite
de pictori pentru nuduri
o gândire cam șifonată pentru un
mânuitor de pensule și culori
ținea țigara în gură și când a fost
fulgerat de dragoste
poetul ne spunea că femeile
trebuiau iubite sau folosite ca muze
și surâsul lor era o poezie
poetul era un timid fumând pipă

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

Poetul - lui Mihai Eminescu

Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Și viața lui e dincolo de moarte.

Poetul e un dar neprețuit
Sub formă de scriptură și de carte
Și, precum zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,

Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Și sufletu-i e foc necontenit,

Când geniul lui de oameni îl desparte,
Când prea puțin din ce le-a dăruit
Împărtășesc în viețile deșarte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Inventar

Când mă număr, uneori,
Mă cutremur și mă trec fiori,
Căci nu îmi ies la socoteală,
Sau vre-o facultate mintală,
Ori vre-un grup parlamentar,
Sau arhaismele din vocabular,
Ori lavaliera de la ambiție,
Sau niscai cm2 de calviție,
Ori inițiala tatălui din nume,
Sau decorațiile postume,
Ori inelul de stare civilă,
Sau naivitatea infantilă,
Ori singurul "a" din argint,
Sau conservantul din instinct,
Ori mărarul de pe șenile,
Sau plecăciunile servile,
Ori umbra clarului de lună,
Sau oarecare taxă comună,
Ori catarama centurii scapulare,
Sau efectele reformei agrare...
Și mă cutremur și mă trec fiori
Petru alte 1000 de "sau" și "ori"...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Inventar

Când mă număr, uneori,
Mă cutremur și mă trec fiori
Căci nu îmi ies la socoteală
Sau vre-o facultate mintală
Ori vre-un grup parlamentar
Sau arhaismele din vocabular
Ori lavaliera de la ambiție
Sau niscai cm2 de calviție
Ori inițiala tatălui din nume
Sau decorațiile postume
Ori inelul de stare civilă
Sau naivitatea infantilă
Ori singurul "a" din argint
Sau conservantul din instinct
Ori mărarul de pe șenile
Sau plecăciunile servile
Ori umbra clarului de lună
Sau oarecare taxă comună
Ori catarama centurii scapulare
Sau efectele reformei agrare...
Și mă cutremur și mă trec fiori
Petru alte 1000 de "sau" și "ori".

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărțit,
A murit poetul cel mai iubit!

Și toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

A murit un înger...

poezie de (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Ce vis frumos...!

Ce vis frumos!... Ce pietre nestemate
Îți irizau surâsul languros,
Când stelele luceau atât de jos-
Pe firmamentul nopții adunate!

Le-aș fi cules cu rouă amestecate
Să ți le prind în părul luminos:
Ce vis frumos!... Ce pietre nestemate-
Îți irizau surâsul languros!

Aș fi comis de dragul tău păcate,
Dar tu mi-ai zis:,, Ești visul meu frumos!
Nu poți să fii: nici rău, nici păcătos-
Rămâi doar poezie mai departe!''

Ce vis frumos!... Ce pietre nestemate!...

poezie de (30 martie 2016)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Florența e liberă

stătea o nălucă fără permis de tre
cere pe ponte vecchio
se ridicase de
asupra orașului eliberat
de familia
medici știa că e infernul
scris de dante printre portocali
sau
măslini - știa de purgatoriu -
decolând pe un pegas sau un ducati
îi prevede moartea lui machiavelli
năluca e cu
prinsă de o spaimă
primește ajutorul lui virgiliu
poetul din divina comedie
e ghidul spiritual
fac checking pe ponte vecchio
poetul e nălucă și năluca e poetul
fac un film documentar
ultimul medici alungat fuge
din florența - florentinii au uitat
sau n
- au uitat
de spaniolii
mercenari care
au prădat orașul
republică - conspirația lui machiavelli (?!)

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Doña Alba, Doña Sol

Mă-ntorc peste timp și uimit te revăd,
trecând majestos... pe podul Triana,
în apă, pe valuri, tresaltă coroana
desprinsă din umbra-ți rămasă pe pod.
Ești doña Alba, sau doña Sol? –
aleargă prin minte această-ntrebare,
iar umbra căzută pe unde dispare...
O, doña Alba! O, doña Sol!

Exultă pe soclu Adolfo Becquer,
în parcul central Maria Luisa,
când simte venind, odată cu briza,
parfum de amantă cu iz adulter.
Ești doña Alba, sau doña Sol? –
rămâne pe gânduri poetul Becquer,
iar ploaia de toamnă, căzută din cer,
se scurge ca lacrima doñei Sol.

Din lacrimă crește un tainic mister,
adus peste timp în parcul Luizei
pe bustul întins sub aripa brizei
de unde privește poetul Becquer.
Ești doña Alba, sau doña Sol? –
se-ntreabă retoric Adolfo Becher...
Resimte deodată temutul mister –
e doña Alba, nu-i doña Sol!

Aș vrea să-l ajut pe poetul Becher,
o caut prin parcuri pe doña Sol,
dar ploaia se cerne deasupra domol
din norii întinși fără margini pe cer.
Cu gândul mă pierd haotic în gol,
învins mă întorc în camera goală,
poetul Becher se tânguie-afar㠖
O, doña Alba! O, doña Sol!

(Aduceri aminte din Parcul Maria Luiza, Sevilla, 1999)

poezie de din Fata morgana
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pictorial

poetul luptă mereu cu destinul
doar cuvântul este arma lui
transpune în slovă dorul, chinul
și o ridică pe coama vântului.

poetul este fiul pământului magic
se întruchipează cu lanul de grâu
când este trist când este nostalgic
el știe să țină disperarea în frâu.

poetul este o pâine de lumină
o împarte vântul fărâmă cu fărâmă
o sevă dulce crește în albumină
coșmarele și agonia le dărâmă.

sunt fericită cu suflet de poet
gânduri boeme le răspândesc discret.

sonet de
Adăugat de RomanticaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sub cupola clipelor

Timpul cosmic și-a smuls clipa
Și a aruncat-o-n mare,
Ca să nu-i simțim risipa-
Nici perpetuua mișcare!

Că de l-am simți deplin,
Mișcător atoate-n Cosmos,
N-am scoate nici un suspin-
Văzând forțele lui Cronos!

Ca hindusul Arjuna
Am fi îngroziți de moarte,
și stelele și Luna-
Ne-ar părea negre cu toate!

Doar așa, supuși la clipă,
Efemeri avem un rost,
Că ne ține sub aripă-
Și ne dă un adăpost!

Clipa, suspendată-n aer,
Poartă-n ea lumini și raze,
Energii smulse din caier-
Din vecia vechii oaze!

poezie de din Caruselul viselor
Adăugat de Vasile NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Iubirea în mov

Apari, uneori, dintre visuri,
scăldată în mii de culori,
și cerni, trimițând spre abisuri,
un cânt ce îmi naște fiori.

Fragmente din el mă-nconjoară,
m-ating și mă trag spre ceva
ce-ncepe, treptat, să-mi apară
ca zile din zodia mea.

Sunt semne în limba străbună,
ascunse-n culori curcubeu
pictate-n destin pe o rună
pe care-am văzut-o doar eu.

Citesc, împreună cu tine,
în semne topite-n alcov,
iar visul dispare prin mine
în cântul iubirii în mov.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Poetul

poetul un copil mare
rătăcit între manuscrisele
pe care se află
într-o dezordine absolută
litere din alfabetul
creat
dintr-un alt alfabet
al unei limbii
cunoscute doar lui
niciodată liniștea
nu-l învinge
astfel încât
poate auzi rostogolirea
lucrurilor grave
în cer

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetul și Cotnarul

De-i moldovean, chiar din sătuc,
Când scrie glossa, ori sonetul,
De Domnu-i hărăzit poetul,
Să-l țină muza sub papuc
La dânsa merge cu ciubuc,
Curtenitor, îi dă buchetul
Dintr-un butoi, băut cu-ncetul,
Cotnaru-l face-a fi năuc
Iar muza beată de-ncântare,
Îi spune răspicat și rar:
Cerneala e dăunătoare,
Poete, n-aștepta-n zadar,
Nu-mi pune nicio întrebare
Și-nmoie pana, în Cotnar!

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Gânduri rebele

Îmi vii dintre gânduri ca valul din mare
ce mângâie plaja-n șiraguri de spume,
trezindu-mi în suflet fiori fără nume,
iar inima-n piept mi se zbate mai tare.

Te leg cu privirea de gânduri țesute
în vasta rețea de dorințe nebune
închise, vremelnic, din rostul de-a spune
că vor să te ducă în lumi neștiute.

E blândă privirea-ți ce-n mine se pierde
și-n voia iubirii se lasă purtată,
e-o dulce lumină prin ea strecurată,
ce gânduri rebele ar vrea să dezmierde.

Te pierzi, pentr-o vreme, în dulce visare,
rețeaua-i cuprinsă în nori de furtună,
apar năluciri dintr-o lume străbună,
iar tu, vii din gânduri ca valul din mare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetul

Poetul e firav, bolnav
Se plimbă prin oraș fără un tel
Și se oprește, din când în când,
Pe stradă, și își aduce aminte de ea, de el.

Rămâne uimit. Ea nici acum nu a venit
Ea îl visează, dar pentru el este cumplit
O sperie, dar îl iubește
Se cunosc demult, dar nu s-au întâlnit.

Sperie lumea pe bulevarde
Când rămâne cu ochii neclintiți
Prin crâșme, și parcuri,
Sau pe poduri, privind la ape,
Toți îl știu - vorbește singur..

Acasă se întoarce poetul, târziu
Și suferă, pentru ceva nedefinit
El suferă pentru noi,
Suferă pentru tot ce este viu.

poezie de
Adăugat de Iustinian CruceanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Diviza

Poetul

Printre mâncăi ce huzuresc sub soare,
Căci nu-i umbrește gândul sau cuvântul,
Poetul e o trestie gânditoare;
Adică e flămând de-l bate vântul.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pomi de Crăciun în Mănăștur

E iarnă
zăpada acoperă trotuarele
și
grădinile blocurilor din Mănăștur
unde
adeseori sunt pomi de Crăciun
cu lumini colorate ce
prin întunericul nopții ne bombardează continuu privirile cu
o diversitate de culori vii
de
însuși întunericul nopții-l învie cu atâtea culori neasemuite
doar
e luna cadourilor
și
Crăciunul se apropie cu pași rapizi

Mănășturul
s-a transformat într-o
baie de culori
care de care mai vie și
mai pătrunzătoare
prin întunericul nopții ce ne atinge
pe fiecare până în albul ochilor pe când
se aud colinzi prin magazine

și
zâmbetul Crăciunului de
la
distanță se vede
înflorind luminile colorate cu degetele nopții

cea
mai scumpă sărbătoare
ne
mângâie cu surâsul nopții și
ne scaldă în atâtea culori cu pomi de Crăciun
și
o infinitate de ghirlande de lumini colorate în culorile curcubeului
atât de vii
și de plăcute pe
trotuare
pe șosele și bulevarde
căci
Hristos s-a născut
El
Mântuitorul

poezie de (19 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetul este un om

Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu știe exact ce va urma, el scrie și nu știe
Că se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înțelege, îi iartă prostiile,
Cum și noi iertăm greșiților noștri,
Poetul iubește aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boșorog, cum îl numește
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ții zece ani la pârnaie,
Iubiți poeții și vă veți iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreți, îl iertați,
Mai face și măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om și de înger.
Așa cred.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook