Psihanaliză

Toate observaţiile efectuate în cazul actelor ratate nu au darul să stimuleze interesul pentru psihanaliză şi am putea fi ispitiţi să renunţăm la tema noastră. Totuşi, examinând într-o manieră mai riguroasă observaţiile făcute, remarcăm că, în ceea ce priveşte actele ratate, nu toate concordă cu această teorie a atenţiei sau, cel puţin, nu se lasă deduse în mod firesc din aceasta.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihanaliza obişnuieşte să identifice psihicul cu conştientul, socotind tocmai conştiinţa drept o caracteristică definitorie a psihicului, pentru psihanaliză psihologia constând în studiul conştiinţei. Această identificare a psihismului cu conştiinţa mi se pare atât de firească încât aş considera o absurditate manifestă în cea mai mică obiecţie care i s-ar opune. Cu toate acestea, nu se poate ca psihanaliza să nu obiecteze împotriva echivalării psihicului cu conştientul.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lucrarea mea, "Psihopatologia vieţii cotidiene" (a cărei primă ediţie, în limba germană, datează din 1901) veţi găsi o cazuistică abundentă spre a vă servi în studiul actelor ratate. Din toate aceste exemple se degajează una şi aceeaşi concluzie: actele ratate au un sens şi indică mijloacele de a desprinde acest sens în conformitate cu circumstanţele care însoţesc actul. Astăzi voi fi mai laconic, pentru că nu am de gând decât să extrag din studiul acestor fenomene elementele unei introduceri în psihanaliză. Drept urmare, nu vă voi vorbi decât de două grupe de observaţii referitoare la actele ratate cumulate şi combinate şi cu privire la confirmarea interpretărilor prin evenimente petrecute ulterior.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om sănătos, străin de psihanaliză, va spune despre actele ratate "O, faptele acestea nu merită nici o explicaţie, sunt întâmplări mărunte." Ce înţelege el prin aceasta? Va pretinde că există evenimente neglijabile, aflate în afara înlănţuirii fenomenale a lumii şi care ar fi putut, tot atât de bine, să nu se fi produs? Rupând însă determinismul universal, fie şi într-un singur punct, răsturnăm întreaga concepţie ştiinţifică asupra lumii. Va trebui să-i demonstrăm omului nostru că concepţia religioasă asupra lumii este mai consecventă cu ea însăşi când afirmă lămurit că vrabie nu cade de pe acoperiş fără intervenţia expresă a voinţei divine. Presupun că amicul nostru, în loc de a trage concluzia care decurge din primul său răspuns, se va răzgândi şi va spune că el găseşte întotdeauna explicaţia fenomenelor pe care le studiază.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi imaginez pentru psihanaliză o sarcină mult mai frumoasă şi mai vastă decât să fie redusă la un ordin etic. Gândesc că mai trebuie să-i lăsăm timp psihanalizei să înfiltreze popoarele pornind de la multe centre, să reînvie la intelectual sensul simbolicului şi miticului, să-l retransforme frumuşel pe Hristos în acel zeu-mag al viei care a fost, şi să canalizeze astfel vechile forţe pulsionale extatice ale creştinismului, şi totul cu unicul scop de a face din cultul şi din mitul sfânt ceea ce erau ele: o sărbătoare a bucuriei îmbătate, în care omul are dreptul să fie animal în eros şi în sfinţenie. Tocmai aceasta era marea frumuseţe şi funcţie a religiei antice, care, pentru Dumnezeu ştie ce nevoi biologice temporare, a devenit instituţie de lamentare. Ce infinitate de delicii şi de voluptate este aici în religia noastră, gata să fie readusă la autentica sa destinaţie! Creştinismul nu poate lăsa de-o parte dezvoltarea etică autentică şi corectă, dar trebuie să dezvolte în el, să-şi desăvârşească imnul de durere şi extaz către zeul muribund şi înviind, la forţa mistică a vinului şi ororile antropofage ale Cinei - forţele vieţii şi ale religiei se pun în serviciul numai al acestei dezvoltări etice.

Carl Gustav Jung în scrisoare către Sigmund Freud, Despre funcţia religiei (11 februarie 1910)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!