Un om sănătos, străin de psihanaliză, va spune despre actele ratate "O, faptele acestea nu merită nici o explicaţie, sunt întâmplări mărunte." Ce înţelege el prin aceasta? Va pretinde că există evenimente neglijabile, aflate în afara înlănţuirii fenomenale a lumii şi care ar fi putut, tot atât de bine, să nu se fi produs? Rupând însă determinismul universal, fie şi într-un singur punct, răsturnăm întreaga concepţie ştiinţifică asupra lumii. Va trebui să-i demonstrăm omului nostru că concepţia religioasă asupra lumii este mai consecventă cu ea însăşi când afirmă lămurit că vrabie nu cade de pe acoperiş fără intervenţia expresă a voinţei divine. Presupun că amicul nostru, în loc de a trage concluzia care decurge din primul său răspuns, se va răzgândi şi va spune că el găseşte întotdeauna explicaţia fenomenelor pe care le studiază.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tutorele care se scuză în faţa copilului său că a uitat să-i îndeplinească dorinţa, nu este deloc absolvit în ochii acestuia, care imediat gândeşte: "nu-i nici o iotă de adevăr în ceea ce spune tutorele meu, pur şi simplu el nu vrea să-şi ţină promisiunea făcută." Tocmai de aceea, uitarea este interzisă în anumite împrejurări ale vieţii, iar diferenţa dintre concepţia populară şi concepţia psihanalitică despre actele ratate este anulată.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vârful piramidei se află Fratele cel Mare. Fratele cel Mare este infailibil şi atotputernic. Despre fiecare succes, fiecare realizare, fiecare victorie, fiecare descoperire ştiinţifică, despre întreaga cunoaştere, înţelepciune, fericire şi virtute, despre toate acestea se afirmă că izvorăsc direct din conducerea sa şi sunt inspirate de el. Nimeni nu l-a văzut niciodată pe Fratele cel Mare: el este o figură de pe afişe şi o voce la tele-ecran. Avem toate motivele să credem că nu va muri niciodată şi deja există mari incertitudini asupra datei naşterii sale. Fratele cel Mare este masca sub care Partidul se prezintă lumii întregi. El are funcţia de a concentra într-un singur punct dragostea, frica şi respectul, pentru că asemenea emoţii sunt mai uşor de resimţit faţă de o întreagă organizaţie.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stabilind faptul că lapsusurile care au un sens, departe de a fi o excepţie, dimpotrivă sunt foarte frecvente, acest sens, de care încă nu s-a vorbit în legătură cu actele ratate, va apărea în mod necesar ca lucrul cel mai important şi vom avea dreptul să împinem pe ultimul plan toate celelalte puncte de vedere. Vom lăsa de-o parte toate momentele fiziologice şi psihofiziologice, limitându-ne la cercetări pur psihologice asupra sensului, asupra semnificaţiei actelor ratate, asupra intenţiilor pe care acestea le relevează.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate au un sens: aceasta este concluzia care trebuie să admitem că se degajă din analiza efectuată, pe care s-o punem la baza cercetărilor ulterioare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa nu este decât un organ de simţ care permite perceperea calităţilor psihice... Aparatul psihic, care este deschis asupra lumii exterioare prin organele de simţ ale sistemului său de percepţie, este el însuşi lume exterioară pentru organul de simţ al conştiinţei, care de altfel îşi găseşte în acest raport justificarea sa teleologică.

Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate au sens: aceasta este concluzia care trebuie să admitem că se degajă din analiza efectuată şi s-o punem la baza cercetărilor ulterioare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezvoltarea progresivă a omului depinde vital de invenţie. Este cel mai important produs al creierului său creativ. Scopul său final este stăpânirea completă a minţii asupra lumii materiale, valorificarea forţelor naturii pentru satisfacerea necesităţilor umane. Aceasta este dificila sarcină a inventatorului care de foarte multe ori este înţeles greşit şi nerăsplătit. Dar el găseşte compensare suficientă în exersarea plăcută a puterilor sale şi în a şti că este unul care face parte din clasa celor excepţional de privilegiaţi fără de care specia umană ar fi pierit de mult în lupta sa amarnică împotriva elementelor necruţătoare.

citat clasic din Nikola Tesla
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce am stabilit limitele, punctul de plecare poate fi considerat acela că actele ratate sunt acte psihice care rezultă din interferenţa a două intenţii. Acesta este primul rezultat al psihanalizei în ceea ce priveşte actele ratate; psihologia n-a bănuit nicicând aceste interferenţe şi nici fenomenele care decurg din această cauză. Psihanaliza a reuşit acest lucru extinzând considerabil domeniul psihicului, anexând psihologiei fenomene care anterior nu-i aparţineau.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este o cauză? Modificarea antecendentă care face necesară modificarea consecventă. Nicio cauză din lume nu-şi fabrică efectul exclusiv din ea însăşi;există întotdeauna o materie asupra căreia să se exercite, iar ea nu face decât să prilejuiască, într-un anumit moment, într-un anumit loc şi asupra unei anumite fiinţe, o modificare ce este întotdeauna conformă cu natura acestei fiinţe, posibilitatea ei trebuind, deci, să fie preexistentă. În consecinţă, fiecare efect este rezultanta a doi factori, unul interior şi celălalt exterior: energia naturală şi originară a materiei asupra căreia acţionează forţa în discuţie şi, respectiv, cauza determinantă, care obligă această energie să se actualizeze trecând de la putere la faptă.

Arthur Schopenhauer în Lumea ca voinţă şi reprezentare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazurile limită, deosebirile dintre concepţia psihanalitică despre lapsus şi concepţia fiziologică obişnuită se şterg. În aceste cazuri există o tendinţă care tulbură intenţia care are a se exprima în discurs; dar această tendinţă anunţă doar existenţa sa şi nu scopul pe care îl urmăreşte ea însăşi. Tulburarea pe care ea o provoacă însoţeşte anumite raporturi sau afinităţi asociative şi poate fi înţeleasă ca servind la deturnarea atenţiei de la ceea ce intenţiona să se spună. Dar nici această tulburare de atenţie, nici aceste afinităţi asociative nu sunt suficiente spre a caracteriza însăşi natura procesului. Luate la un loc însă, ele dezvăluie destule fapte despre existenţa unei intenţii perturbatoare, fără ca auditoriul să-şi poată forma o idee despre natura sa, potrivit cu efectele sale, aşa cum este cu putinţă în cazurile mai accentuate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lucrarea mea, "Psihopatologia vieţii cotidiene" (a cărei primă ediţie, în limba germană, datează din 1901) veţi găsi o cazuistică abundentă spre a vă servi în studiul actelor ratate. Din toate aceste exemple se degajează una şi aceeaşi concluzie: actele ratate au un sens şi indică mijloacele de a desprinde acest sens în conformitate cu circumstanţele care însoţesc actul. Astăzi voi fi mai laconic, pentru că nu am de gând decât să extrag din studiul acestor fenomene elementele unei introduceri în psihanaliză. Drept urmare, nu vă voi vorbi decât de două grupe de observaţii referitoare la actele ratate cumulate şi combinate şi cu privire la confirmarea interpretărilor prin evenimente petrecute ulterior.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există şi cazuri în care actele ratate se multiplică, se înlănţuiesc între ele, se înlocuiesc reciproc. O dată uiţi de un rendez-vous; data următoare eşti hotărât să nu-l mai uiţi, dar reiese că din greşeală ai notat o altă oră. În timp ce cauţi, prin tot felul de artificii, să-ţi reaminteşti un cuvânt uitat, îţi scapă din memorie un al doilea, care te-ar fi putut ajuta să ţi-l aminteşti pe primul; şi pe când porneşti în căutarea acestui al doilea cuvânt, uiţi un al treilea şi aşa mai departe. Acelaşi lucru, se ştie, se poate produce şi în cazul erorilor tipografice, pe care le putem considera acte ratate ale culegătorilor de litere.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestiunile cele mai interesante pe care le-am formulat cu privire la actele ratate şi cărora încă nu le-am dat o dezlegare, sunt următoarele: actele ratate rezultă din interferenţa a două intenţii diferite, din care una poate fi calificată ca perturbată, iar cealaltă ca perturbatoare. Ori, dacă intenţiile tulburate nu ridică nici o altă problemă în ceea ce priveşte intenţiile perturbatoare, interesează în primul rând să stabilim care sunt acele intenţii capabile să le tulbure pe altele şi în al doilea rând, ce raporturi se stabilesc între intenţiile perturbate şi cele perturbatoare. Lapsusul este reprezentantul principal al întregii specii de acte ratate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demoni

am rămas într-un loc fără nume,
într-un loc fără lume,
pe un drum sterp, steril,
care nu duce nicăieri,
nici măcar înainte sau înapoi,
nici măcar la dracu-n praznic,
pe un drum fără început şi fără sfârşit,
unde până şi Dumnezeu a uitat cum se mai fac
oamenii din lut,
vorbind singur
pe faţa Pământului,
vorbind cu El însuşi
despre noua
arhitectură a Raiului,

am rămas singur
cu întunericul din mine
pândind nişte umbre fără fond,
trăgând o cortină grea de cenuşă
de fier
peste ochii obosiţi ai societăţii
şi peste
noua dezordine mondială,
să mă cert
de moarte
doar cu demonii mei
fără viziune,
care îmi denaturează
perspectivele asupra lumii
şi năzuinţele,
din când
în când.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potriveşte. Acestea se numesc acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicele unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de importanţă şi mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebeşte de actele ratate propriu zise este absenţa unei intenţii contrare şi perturbatoare venind să contrazică o intenţie primară.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul în care însă, nu deţinem chiar de la cel analizat lămuriri asupra sensul actului ratat, unde vom găsi puncte de sprijin pentru interpretări şi indicii pentru demonstraţie? Aceste puncte de sprijin şi indicii provin din surse multiple. Ele ne sunt furnizate în primul rând de comparaţia analogică cu fenomene care nu sunt legate de actele ratate, ca, de exemplu, în cazul în care constatăm că deformarea unui nume, ca act ratat, are acelaşi sens injurios ca şi acela pe care l-ar avea o deformare intenţionată. Dar puncte de sprijin şi indicii ne sunt furnizate şi de contextul psihic în care se produce actul ratat, de cunoştinţele pe care le avem în legătură cu caracterul persoanei care săvâşeşte acest act, de impresiile pe care această persoană le-a putut avea înainte de act şi împotriva cărora ea poate că reacţionează prin acesta.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potriveşte; le numim acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicile unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de impotanţă şi mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebeşte de actele ratate propriu-zise este absenţa unei intenţii contrare şi perturbatoare venind să contrazică o intenţie primară. Ele se confundă, pe de altă parte, cu gesturile şi mişcările care servesc drept expresie emoţiilor. Fac parte din această categorie de acte ratate toate manipulările, în aparenţă fără scop, pe care le executăm, ca şi cum ne-am juca, cu veşmintele noastre, cu vreo parte a corpului nostru, cu obiectele care ne stau la îndemână; melodiile pe care le fredonăm aparţin aceleiaşi categorii de acte, caracterizate în general de faptul că le suspendăm, tot aşa cum le-am declanşat, fără motive aparente. Ori eu nu ezit să afirm că toate aceste fenomene sunt semnificative şi pot fi interpretate în acelaşi fel ca toate actele ratate, că ele constituie mici semne revelatoare ale altor procese psihice în deplinul înţeles al cuvântului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marile probleme ale lumii şi ale ştiinţei trebuie să ne solicite îndeosebi atenţia. Adesea, însă, nu serveşte la nimic formularea simplului proiect de a te consacra cutarei sau cutarei mari probleme, pentru că nu ştii întotdeauna încotro trebuie să-ţi îndrepţi paşii. În munca ştiinţifică este mai raţional să abordezi faptele pe care le ai în faţă, obiectele care se oferă de la sine investigaţiei noastre. Dacă procedăm cu seriozitate, fără idei preconcepute, fără speranţe exagerate şi dacă norocul ne surâde, se poate întâmpla ca, mulţumită conexiunilor care leagă tot şi toate, părţile şi întregul, această cercetare întreprinsă fără pretenţie să deschidă calea de acces pentru studiul unor mari probleme.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o unealtă a timpului nu lucrează atât de intens ca târnacopul omului. Omul e un adevărat rozător. Sub mâinile lui totul se schimbă şi totul se transformă fie în bine, fie în rău. Omul, această fiinţă cu o existenţă atât de scurtă, această vieţuitore care se apropie cu fiecare zi ce trece de mormânt, întreprinde acţiuni care sfidează infinitul. Tuturor acţiunilor şi reacţiunilor naturii, elementelor care tind să comunice cu alte elemente, fenomenelor lumii încojunratoare, vastei circulaţii a forţelor din adâncul lucrurilor, omul le opune blocada sa. Şi el, la rândul lui, le spune: "Pe aici nu se trece". El are interesele sale şi universul trebuie să ţină seama de ele. Nu are el, de altfel, un univers al lui? Şi întelege să dispună de el după bunul său plac?

Victor Hugo în Oamenii mării
Adăugat de Marian Leca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când bolnavul va descoperi incertitudinea memoriei, acest punct slab al psihismului, el poate, datorită acestei incertitudini, să extindă îndoiala nevrotică asupra a tot, chiar şi asupra actelor deja realizate şi care nu erau în raport cu complexul dragoste-ură, pe scurt, asupra întregului trecut.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!